1,364 matches
-
opinii despre modul în care o idee sau tema textului narativ studiat se reflectă în construcția personajului feminin selectat. - VARIANTA 12 SUBIECTUL I (30 de puncte) Citește următorul text: și după ce am inventat poezia întro încăpere clandestină din adâncul pământurilor sterpe - curajul și puterea (omenească) sau topit ca aburul și altceva în afară de faptul că mam născut și că trăiesc și că probabil voi muri cutremurândumă (ceea ce de altfel am vrut să spun și acum doi ani și acum trei ani de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
eului dispare cu totul. 8. O caracteristică a genului liric este transmiterea nemijlocită a unor idei, reprezentări, sentimente, stări de spirit. Astfel, Virgil Mazilescu comunică idei și reprezentări des pre actul creației ca subversiune, ca act de curaj întro lume stearpă și sentimente, precum cel al puterii creatoare (asemeni unui subpământean Hefaistos) sau al neputinței de a vorbi despre cutremurarea morții. O altă trăsătură a acestui gen literar este prezența instanțelor comunicării lirice. În poezia prefață, prezența eului liric este reliefată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă” în cazul unei îmbogățiri, beneficiarul se bucură nespus, iar „dușmanul” răutăcios îl privește cu invidie și suspiciune; r. 39 41 : „mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată și leneșă” se subliniază imposibilitatea de a beneficia de ajutor de la o persoană care nu dispune de nici o calitate morală; IVAN TURBINCĂ (Poveste) p. 136, r. 11 12 : „pornește la drum cântând” un
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
omenirii, Sf. Vincențio din Paulo (francez) care atinge sublimul carității prin nenumăratele acte de binefacere. „Ce păcat - spune Paulescu - că asemenea sfinți după schisma grecească nu s-au ivit și în Biserica din Orient care de atunci a rămas definitiv stearpă”. Mergând pe linia istoriei bisericii creștine Paulescu ajunge la concluzia că tot ce nu au reușit schismele în subminarea creștinismului avea să reușească erezia protestantă, care avea să bulverseze biserica occidentală în numeroase biserici mici, cele mai multe cu caracter național. Încercând
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cea mai înaltă dintre forme, Divinitatea, în Plato. "Republic", Complete Works, [1907] 1959, pp. 1128-1131. 24 Cf. Ion Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate" (1930), în Versuri și proza, p. 179: "[...] și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inima a Erdei, catre care Novalis comandă echipele-i de vise ; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Băteau ivre venit că campeze "sous
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întâlnească cu regina Angliei sau cu Mao Tze Dun. Traversează țara și lumea făcând cotidiene băi de mulțime pe care televiziunea, acest nou instrument de propagandă pe care îl folosește în exces, le multiplică la o scară fără precedent. Cenușiul sterp al primilor ani de dictatură a proletariatului se colorează, generând noi dinamici și noi comportamente, mai puțin înțepenite, făgăduieli ale unui dezgheț niciodată desăvârșit. După anii apăsători în care societatea fusese dominată de umbre reci și asexuate, conform modelului de
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
unei asemenea dezlănțuiri de vitalitate, soțului nu-i rămâne decât să se resemneze, admițând că toate femeile sunt la fel. Mai înțelept ar fi să se evite căsnicia, căci femeia îi pune mereu cinstea în primejdie, dragostea ei este „țarnă stearpă”, „pârjol” 389 . Sunt interesante aceste metafore asociate cu focul. „Pe om 382 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 306. 383 Ibidem, p. 307. 384 David Aers, Chaucer, Langland and the Creative Imagination, Boston, Routledge & Kegan Paul, 1980, p. 149. 385 „Woman is
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ca stelele. Mânați, băieței! / Hăi, hăi! / Apoi carele-ncărcară / Și pe toate le cărară / Și jirezi mari că durară / În capul pământului, / În sterița vântului / La herghelie-a plecat, / Și-a ales 15 iepe / Tot sirepe, / Câte de zece ani sterpe, / Cu potcoave de argint, / Ce prind bine la pământ, / Care se duceau ca vântul / Și nu atingeau pământul/... Și era o babă / Bătrână și slabă, / Babă de cele bătrâne, / Care știu rândul la pâine. / Bab-aceea-a plămădit, / Aluatul a dospit; / După ce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine va fi."141 Orația specifică momentului "Iertăciunii" reface dimensiunea existențială, din perspectiva creației originare, umanul fiind reclădit ca totalitate cosmică: Și-a zis bunul Dumnezeu, / Că nu-i bine, ci e rău, / Că nu e bine să fie / Lumea stearpă și pustie, / Pământul făr-de stăpân. / De-aceea, s-a-ntins singur, / Singur cu-a lui sfântă mână / Și-a luat de jos țărână / Și-a luat din pământ lut / Și-acest lut l-a blagoslovit / Și dintr-însul a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
crește bălăriile aici. Dar ce se întâmplă în locurile lipsite de apă, de „ploaie la vreme”. Belșugul firelor de iarbă folositoare și frumoasele flori se răresc și în cele din urmă pier din cauza secetei. Pământul însă nu rămâne de tot sterp. în lipsa plantelor binefăcătoare, o nouă vegetație pune stăpânire pe terenul lipsit de izvorul vieții. De departe privind, câmpul apare verde, frumos, plin de viață, dar apropiindu-te, te așteaptă o deziluzie! în locul pajiștei și al florilor, cresc urzici, scaieți, cucută
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
de grumaz: caută scorțișoară și umbir (imbir) trei dramuri (3,18 g) să le pisezi toate la un loc să le amesteci bine cu miere, să le legi fierbinți la grumaz. Pe cine mușcă șarpe În apă: rădăcină de boz sterp, s-o fierbi și să-i dea să bea de trei ori În trei zile. De dureri de inimă: apă de trandafiri și apă de pelin să le amesteci, să dai să bea. Cine are păduchi lați la ochi: să
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
un capriciu, o criză adolescentină sau o revoltă insuportabilă! Într-o temă feminină, acest tranzit poate coincide cu o Întâlnire importantă, amoroasă sau doar amicală, dar purtătoare de deschidere și progres. În schimb, Întrucât acest tranzit acționează pe un teren sterp (dacă nu plantezi nimic, nu crește nimic) are un efect mai apropiat de cel al aspectelor disonante. Se Întâmplă frecvent să asistăm la bulversări, la evenimente neașteptate care vin adesea din exterior și care sunt, prin urmare, greu de controlat
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
multiple planuri de argumentare privind „rolul istoric”. Totodată ecranează partitura protagonistului, redus la o voce prestatoare de aserțiuni, stilistic rizibile, însă întotdeauna rostite cu patos: „Lupta noastră a fost ca o vacă neagră... Întunecată de durere. Dar n-a fost stearpă” (Avram Iancu sau Calvarul biruinței). În alte piese, Adio, majestate! (în centrul scenei: N.D. Cocea și Miron Radu Paraschivescu - luptătorul de stânga vechi și cel nou), Colivia cu năluci (răstălmăcirea unei legende din Valea Târnavelor), intriga e complet subordonată acceselor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290636_a_291965]
-
cunoscutul ziar vienez Neue Freie Presse, la 27 octombrie 1903. Filozofia, care pretinde că este regina tuturor științelor, este comparată aici cu „o fecioară dedicată lui Dumnezeu, care tocmai deoarece e dedicată lui Dumnezeu va trebui să rămână pentru totdeauna stearpă. Consilierul aulic Boltzmann a declarat că, în calitate de fizician, nu ar trebui să i se ia în nume de rău dacă vrea să vadă sustrase filozofiei lucruri ce pot fi tratate în mod exact de fizică“. (Citat după Brian McGuiness, Approaches
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și accentul veridic. Căci unitatea și numerile foarte mari sînt călăuzite singure de legile regești. O poezie a colectivității medii, o poezie socială sau de școală literară turbură inutil acordul imemoriabil, geologica simpatie dintre piscuri și văi". Prin autorul Aurului sterp reafirmă propria viziune în care se cuprinde și propria poezie, care înseamnă dezvoltarea unui sistem nou de axiome în posibilitățile liricii noastre. În primul număr din revista "Pan" (1-15 martie 1941) publică un scurt Cuvînt către poeți, bun prilej de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Spiritele fine, din contra, obișnuind a judeca lucrurile dintr-o singură privire, sînt atît de mirate cînd le prezinți probleme în care nu înțeleg nimic și în care, ca să pătrunzi, trebuie să treci prin definiții și prin reguli așa de sterpe pe care ele nu sînt obișnuite a le vedea în amănunt, că se descurajează și se dezgustă. Dar mințile slabe nu sînt niciodată nici oameni de cultură, nici oameni de știință". Cei doi prieteni, Ion Ghica și Vasile Alecsandri, ține
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care dreptul ocupă linia primă". Și tot aici asistăm la o pledoarie la care și astăzi ar trebui să luăm seama: Așadar, oricare ar fi foloasele materiale ale răscumpărării, numai folosul moral că ar abate o sumă de minți de la sterpele ocupații de speculație politică la lucrări de altă natură, exacte, practice, pozitive, ar fi de ajuns spre a ne îndemna să fim pentru răscumpărare în principiu. Statul fiind odată proprietar al drumurilor de fier, ar fi silit să încurajeze studiile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
constatat că această diviziune nu se poate întîmpla pe cît timp meseriile vor fi paralizate prin concurența fabricilor străine și în fine că educația noastră industrială este cea care cere sacrificii și că le merită mai mult decît acea educație stearpă care produce zecile de mii de aspiranți la funcții. "Românul" ne-a escamotat ideile și nu e minune ca azi să pretindă că sînt ale sale. Plagierea este un obicei atît de înrădăcinat în România încît nu sîntem nici cei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
trezit tac'su din visare: "Tovarășu' Prinț, vezi că ni se usucă dinastia, adună-te dracului și fă-ne și nouă un nepot. Ai înțeles? Executarea!". Grea decizie pentru copilașul senilizat de chefuri, căci damele de consumație dimprejuru-i erau cam sterpe, desfundate de avorturi și seci din cauza uzurii. La tăvăleală mergeau, că nu aveau inhibiții, iar psihoterapia cu gemete profesioniste îi mai învârtoșa un pic ego-ul molatec. Dar plozi? Cu care dracu' să facă plozi? Însă, după cum știm din poveste, bunul
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Rochelle, care-și inventariază În jurnalul intim motivele pentru care - om de onoare, Însă om căzut - trebuie să se sinucidă? Ce altceva infinita delicatețe a unei pagini din jurnalul Sylviei Plath, dar o delicatețe la capătul căreia se deschide tărâmul sterp al unei morți năpraznice? Din toate aceste motive, ocolul prin și alături de mecanismele constituirii jurnalului intim ca specie literară e mai mult decât un simplu exercițiu de poetică. Nu exemplaritatea destinelor, nu intensitatea tensiunii lăuntrice - oricât de spectaculoase, literar, ar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
peștera neagră săhastrului mag; Stejari prăvăliți peste râuri cumplite Și stanuri bătrâne cu mușchi coperite; Încet se cutremur copacii de fag. Vuind furtunoasa-i și strașnică arpă Trec vânturi și clatin pădurea de brad, Prăval pietre mari din culmea cea stearpă, Aruncă bucăți cu pomi și cu iarbă Ce-n urlete în râuri se năruie, cad. Natura se găsește la Eminescu într-un chip elementar, având ca notă dominantă cantitatea. Cutari versuri conțin numai noțiunea simplă de codru, dar în proporție
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ridicat peste dezastru, Și ce destin, balaur? Peste blestem și ură. Aducîndu-și aminte că e prinț (se credea descendent de prinți lituani), poetul ascultă din stepă chemările nelămurite ale pretinsei lui stirpe, se simte țar și se afundă în imensitatea stearpă: În acea sălbăticie de pustiuri onduloase, În picioare calc trecutul, corp și suflet mă cufund, Uit o viață amărâtă de ultragii sângeroase, O renaștere întreagă într-un vis tot mai profund. Zdrobit de inimiciție, el se simte David, regele, în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
geam!... GEORGE DUMITRESCU Tot de natură intimistă este ceea ce e mai valabil în poezia lui G. Dumitrescu, dedicată cu statornicie petrarchiană unei unice femei moarte, pe care poetul o evoacă în mediul casnic, până și în bibliotecă: Biblioteca mă-nconjoară, stearpă De-nvățătură - pentru ce mă doare. Păianjenii descântă, ca pe-o harpă, Pe fire lungi, tăcerea fără soare Și plictiseala, umedă, coclită, Apasă peste viața-mbătrînită. Capitolul XXVI TRADIȚIONALIȘTII ION PILLAT Ion Pillat (1891-1945) a început cu poeme de un parnasianism
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist, cântecul cel mai trist vine din clopotul din asfințit, îl ghicești în glasul sterp al vrăbiilor și răspunde din umilința tălăngilor. E toată viața care doare așa, zi cu zi pe întinderea stepelor, între arborii neajunși la cer, între apele ce-și pasc soarta pe câmp și între frunzele care se dau în vânt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exagerare poetică s-ar manifesta aici, un fapt e sigur: Heliade are sentimentul că Înaintea lui se află un imens gol pe care trebuie să-l umple. Poetul trebuie să Înființeze oriunde „raiul”, să Întoarcă, adică, omul și lucrurile sărace, sterpe, la plenitudinea lor „adamiană”. Un poem din 1836 (Destăinuirea) traduce limpede acest adamism grandios: „Subt degete-mi răsună, lină, te-nfiorează, Spune ce e poetul În ăst loc osîndit, Cum el dintr-Însul raiul oriunde-nființează Și-și face fericirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]