1,936 matches
-
să intre acolo într-un mod pedant, spus de Aristotel, toate aceste fapte, toate aceste popoare, toate aceste figuri pe care providența le desfășoară în mase atât de mari în realitate! Asta înseamnă să mutilezi oameni și lucruri, să faci strâmbă istoria. Ca să fie mai clar: toate astea vor muri la operație; și astfel mutilatorii dogmatici ajung la rezultatul lor obișnuit: ceea ce era viu în cronică a murit în tragedie. Iată de ce, adesea, cușca unităților nu închide în ea decât un
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
S-a sfărâmat Păpușa era o papusa caraghioasă, Când trăgeai sfoara stângă, Și piciorul stâng, Când trăgeai sfoara dreaptă. Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plângăreț, Gura strâmbă, Și din cot, și din cap, și din gât: Tărâțe, tărâțe, tărâțe. N-avea numai tărâțe în ea. Sângele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viata a rămas sugrumată Și vârâtă aici printre paie, Printre zdrențe, Printre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o baie fierbinte, ușurătoare. Zi de libertate azi, fără ore. Teancuri de teze, de extemporale, de bibliografii, în continuare, pe masă. Carpați fără. [...] Școală, clase, caiete, versuri, cerneală roșie, sandvisuri, pauze, vorbe, ziare, autobuze, întârzieri, liste, tabele, note, oboseală, râs strâmb, grimase, manuale, tăceri, cataloage, "moaca roșcată a servietei", țigări, somn, ciorapi curați, un ceas deșteptător, cămăși, cravate, vodcă mică, soneria, cutia de scrisori, ședințe, consilii, comisii, clasicii noștri, lame, chei, dulapuri, orare, ferestre, bilete, bibliotecă, bancuri, bani, comentarii, întrebări, plictis
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un întuneric apăsător se așterne
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și tu în Scoția, dar în rarele ocazii când va trebui să vorbim, ești sigură că relația noastră profesională e în regulă? — Desigur. —Excelent, zise el cu un zâmbet exagerat. Bun. — Păi, atunci, la revedere, îngână ea cu un zâmbet strâmb. Mersi că, ăă, ai trecut pe-aici și în general pentru tot ce ai făcut pentru mine. Și sunt sigură că o să ne mai vedem. Da, sigur. Se priviră stânjeniți o clipă, apoi ea se ridică și îl sărută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
avea un aer ciudat nu era frică nici lehamite nici măcar indiferență poate că așa trebuie să fie atunci când luna sângerează de moarte mi-am spus în noaptea următoare am mers din nou acolo luna râdea printre acoperișurile țuguiate iar felinarul strâmb (întins de-a lungul trotuarului) își cerea iertare cu lacrimi de rugină 08 iunie 2011 Sub genele tale, o lume... Din ochii tăi verzi îmi extrag poezia, Acolo mă pierd când doresc liniștiri, Când nu am nevoie de crize sau
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
camera de la mijloc doarme mă-sa, iar în asta din față mai doarme și bunică-sa, și amândouă o păzesc ca pe ochii din cap. Ei, cum ajungi tu să-i faci chestia aia rușinoasă?" Toți se holbau la desenul strâmb, iar Gămălie se concentra ca și când ar fi fost scos la lecție. "Nu știi? Te dai bătut? Hai să-ți spun eu. Uite, rup fiecare cameră și-o împăturesc. Am aici trei bilețele. Ia-le-n pumn și amestecă-le bine
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
privesc spre înălțimea impresionantă a tavanului, unde becurile se mai vedeau ca niște steluțe îndepărtate. Până la tavan se întindea un spațiu albastru, străin, huitor. în ultima fereastră rotundă, cea de lingă marea ușă stacojie scorojită și scrijelită, plină de cuie strâmbe și litere încîlcite, mi-am văzut deodată obrajii de bebeluș și țeasta aproape cheală, ochii umezi și cafenii umpluți în întregime de iris. M-am proptit cu umărul în ușa buretoasă și aceasta a cedat, 68 împrăștiind mii de cojițe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
cu zeci și sute de corpuri goale care se împreunau în cele mai fantastice moduri. Mă priveam uneori, gol, în oglinda de la baie. Coastele mi se înșirau ca într-o lecție de anatomie. Picioarele, aveam impresia, îmi erau ridicol de strâmbe. Pielea, galben-verzuie, deja ofilită. Nici o femeie nu avea să facă, împreună cu mine, ceea ce făceau cele din fotografiile colorate. La treisprezece ani găsisem în vechea și rablagita bibliotecă a părinților mei o carte de educație sexuală, cu coperți mizerabile de carton
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
că, la sfârșit, pe două pagini față-n față, aproape la fel de stilizați, se aflau desenați un bărbat și o femeie, goi și câși, cu expresia fețelor 92 93 indescriptibilă: puțină vinovăție, un strop de tembelism, o satisfacție sado-masochistă... Femeia era strâmbă de un șold, de parcă ar fi fost coxalgică, sâni nu avea mai deloc, în schimb un pântec de domniță din trecento i se umfla deasupra vulvei inexistente. Bărbatul avea frizură a la Rudolf Valentino, un sfârc mai sus decât altul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case, a vieții mele anterioare. Mă vedeam, în fulgerări ca de brici înfipt în carne, dând drumul unei bile de sticlă pe mozaicul podelei, sărind stângaci în căsuțe strâmbe de șotron, ștergîndu-mi palmele de creta colorată pe țesătura aspră a rochiței... uitîndu-mă, la fereastră, pe pozele unei cărți cu dragoni... Nu-mi mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
le-a întrebat cine erau, după care le-a cerut să semneze într-o carte pentru vizitatori. Lisa a scrijelit câteva cuvinte, apoi i-a înmânat pixul lui Ashling, care s-a luminat de încântare. —Și eu? chiui ea. Lisa strâmbă din buze și dădu din cap amenințător. Calmează-te! —Scuze, șopti Ashling. Totuși, scrise cu foarte mare grijă „Ashling Kennedy, redactor-șef adjunct, revista Colleen“. Lisa trecu unghia ei împodobită cu o manichiură franțuzească peste lista de nume prezente. Regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
este irlandez, dar pentru că mama este asiatică, bărbații se comportă cu mine ca și cum ar trebui să știu tot felul de trucuri în pat. Chestii cu mingi de ping-pong și alte din astea. Pe de altă parte, strigă: „păduche cu ochii strâmbi“ după mine pe stradă. Oricum, mă deprimă treaba asta, spuse ea, oftând greu. A aruncat o privire în jur, către Kelvin și Gerry, care o priveau lasciv. După care s-a apropiat mai mult de Ashling, Lisa și Trix, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciudată imagine. Deprimată cum era, acel gând a lovit-o cu stupoare. El aparținea lumii profesionale, dar, totuși, iată-l aici, făcând ca apartamentul ei să pară chiar mai mic decât era. Costumul închis la culoare, părul răvășit și cravata strâmbă îl făceau să pară un om împovărat de griji și absent. Ea rămase o vreme în cadrul ușii, privindu-l cum conversează tăcut cu podeaua ei. Apoi el a aplecat capul într-o parte, a văzut-o și a zâmbit. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și avea cei mai spălăciți ochi albaștri pe care-i văzusem vreodată. Koenig era uriaș, mai înalt cu câțiva centimetri decât mine, dar trupul lui de mijlocaș începea să se fleșcăiască. Nasul îi era borcănat și turtit, urechile clăpăuge, bărbia strâmbă, dinții micuți și ciobiți. Koenig avea o moacă de tâmpit, Vogel avea o mutră de om viclean și amândoi păreau ai dracu’. Koenig chicoti: — A mărturisit. Și porcărelele pe care le făcea cu puștii, și jafurile. Fritzie zice că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
același păr negru, lucios, și același ten palid ca al lui Madeleine, dar nimic altceva atrăgător. Era grasă, avea obrazul fleșcăit, iar fardul de obraz și rujul erau aplicate ușor pe de lături, astfel încât fața ei părea, în mod bizar, strâmbă. Când i-am luat mâna, mi-a spus: — Madeleine ne-a povestit atâtea lucruri frumoase despre tine. Pronunța cuvintele ușor neclar. Răsuflarea nu-i mirosea a de alcool. M-am întrebat dacă nu cumva era varză din cauza barbituricelor. Madeleine oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
un copil adispărut. 6 Mama lui Richard Erskine era supraponderală, superînzorzonată și aproape ea Însăși un copil. Livingul casei cu terasă din Torry era ticsit cu fotografii, toate Înfățișând același lucru: un Richard Erskine zâmbitor. Cinci ani. Păr blond, dinți strâmbi, obraji cu gropițe, ochelari imenși. Viața copilului era redată În imagini În Încăperea claustrofobică, de la naștere până la... Logan nu-și duse gândul mai departe. Numele mamei era Elisabeth: 21 de ani, destul de drăguță dacă ignorai ochii umflați, dârele de rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În grămada Hoitarului. Echipele fuseseră din nou acolo toată ziua, avansând prin mormanele de mortăciuni, negăsind nimic. Logan Își deschise din nou dosarul, scoase o fotografie de la școală a lui David Reid - un băiețel cu aer vesel, cu dinții puțin strâmbi și o chică de păr pe care pieptănatul, oricât de Îndelungat, n-o putea Îmblânzi. Nu semăna deloc cu fața umflată, Întunecată și putrezind din fotografiile lui post mortem. Tot mai crezi că el a făcut-o? — Hoitarul? Insch strânse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
maximum. — O, Doamne, nu... Se-ntâmpla din nou. — Io unul, mie chiar Îmi place șunca. Fața lui Doug era roșie ca focul, plină de riduri și marcată de vene sparte. Ochiul său lăptos, cel mort, de culoarea zăpezii, zâmbetul lui strâmb și maroniu din pricina nicotinei.Chestia cu șunca e că tre' s-o tai frumos și subțire. Nu... Logan Încercă disperat să se rostogolească din nou. — Vai, păi n-ai de gând să plângi acum, domnule Porc, nu? O să faci ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ce era: sângele care pune stavilă aerului, moartea. Atunci zări chipul celui de-al doilea agresor: Julius Lupus, surâzător, cu arma ridicată; probabil că astfel vedeau urșii și mistreții fața omului care îi ucidea. Și ce zâmbet! Cu toți dinții strâmbi în gura aceea mare, și ochii care spuneau: „Ești terminat!“. Gustul arzător al sângelui urca pe gâtlej; Împăratul își agită brațele ca pentru a-și face loc: lumina acolo, departe, nu mai era nimeni, nici un glas. Reuși să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trădat nu poate să trăiască. Însă i-am îngăduit să se sinucidă, dacă preferă. În acest timp, în casa lui Sertorius Macro, în fața rudelor și a prietenilor înspăimântați, ofițerul însărcinat cu execuția îi încredința lui Macro biletul cu rândurile acelea strâmbe pe foaia boțită și condamnarea la moarte. Macro abia dacă aruncă o privire pe biletul fatal, atât cât să-l recunoască, apoi, încet, la fel de încet precum scria, citi condamnarea. Îi spuse ofițerului: — Spune-i celui care te trimite că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
călduri. Mă lovește o duhoare grea, provenind dintr-un amestec de balegă de porc, găinațuri de păsări domestice și lături ce se preling, Într-un râu de materie pestilențială, către gura de scurgere a canalului, aflată chiar În mijlocul străzii. Scări strâmbe de lemn, acoperișuri deșelate de țiglă, burlane coșcovite se răsucesc grotesc, căpătând tot felul de forme solzoase, ascunse pe după spatele caselor joase, Înghesuite una Într-alta, fără nici o geometrie și fără nici un stil. Îmi dau seama că nu am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă plictisești, numindu-mi ce se cade și ce este frumos Caut urmele strâmbe lăsate de părinți stigmat fericit Și speriat ca un mânz de propria-i umbră Observ că-ndreptarea făcută de vorbe e cea mai de nevindecat mutilare Ca ursul năpârlit mi-am lăsat semenilor potloagele blănii Ca să fiu singur, mă las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele. Pentru asta, putem să ne Întâlnim odată, În prezența Lorei. Aici tu hotărăști, căci poeziile se pot discuta și prin corespondență. Eu am o idee și o supun la vot! Vreau să ne scriem În versuri. Pot fi rime strâmbe, ritmuri nereușite, dar trebuie să prindem Într-un fel o obișnuință de a versifica orice gând, de a-l Încadra În limitele strâmbe ale ritmului și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am o idee și o supun la vot! Vreau să ne scriem În versuri. Pot fi rime strâmbe, ritmuri nereușite, dar trebuie să prindem Într-un fel o obișnuință de a versifica orice gând, de a-l Încadra În limitele strâmbe ale ritmului și rimei. E foarte greu să scrii totul În versuri, chiar cele mai grozave banalități, dar eu zic să scriem cât putem În versuri, iar mai departe În proză. Asta până ne obișnuim! Oricum, scrisoarea să cuprindă cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]