2,070 matches
-
Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificând sacrificiul omului superior în dorința de a atinge absolutul, din iubire, prin iubire: „Ruben însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
însuși se zbârci, barba îi deveni lățoasă în furculițe, ochii îi luceau ca jăratic, nasul i se strâmbă și i se uscă ca un ciotur de copac și scărpinându-se în capul lățos și cornut, începu a râde hâd și strâmbându-se: Încă un suflet nimicit cu totul [...] Satana își întinse picioarele sale de cal, răsuflând din greu”. Deasemenea regasim simbolismul „umbrei” ce reprzintă partea eternă a ființei; când personajul descoperă secretul cărții lui Zoroastru, umbra prinde ființă: El întoarse șepte
Timp şi spaţiu în literatura română - viziunea lui Mihai Eminescu şi a lui Mircea Eliade -. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Cristiana Grigoriu, Daniela Luca, Adriana Pîrţac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_949]
-
Cornwall, locțiitorul consilierului juridic șef de la Compania Intercorp, s-a măritat aseară cu...“ Cu cine? Cu cineva care suna ca o firmă de avocatură, dacă bărbații din restul paginii erau un exemplu de luat în considerare. Grayling Hotchkiss. Bradford Todd. Strâmbându-se, Alice s-a ridicat ca să se întoarcă la birou. Mai târziu, în cursul după-amiezii, o blondă a intrat țanțoșă în biroul lui Alice. Capul părea să-i iasă direct dintr-un decolteu adânc și alb, iar gura vopsită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să-l combini cu oțet alb și să-l folosești ca să parfumezi covoarele, ca să desfunzi țevi sau ca să freci obiectele din oțel inoxidabil, și toate astea fără să produci suferințe planetei, așa cum fac produsele de curățat convenționale. Apoi Jake se strâmbase. —Pe tine nu te îngrijorează tot clorul ăla care curge prin țevile noastre? Alice s-a gândit c-o îngrijora mult mai puțin decât gândul că urma să încerce să curețe baia cu oțet. Pentru că, evident, curățarea casei cu bicarbonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
teatrului, unde mi-e de fapt locul În primele treizeci de minute de la stingerea luminilor, pentru a lua În primire eventualii Întârziați și a-i ajuta să-și găsească locurile În sală. Dacă m-ar vedea Janine, coordonatoarea plasatoarelor, ar strâmba din nas și s-ar plânge domnului lavoie. Abia după prima jumătate de oră Îmi este permis să intru În sală și să asist Adina Dabija 156 la restul spectacolului, În afară de cazul În care vreo bătrânică mă roagă s-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mă plimbam de dimineața până seara, văzând și judecând totul dintr-o singură privire. „Cred că îmi plăcea mai mult de tine pe vremea când scriai poezii și trăiai ca un animal“, i-am spus eu imaginii mele din vitrină, strâmbându-mă la ea. Din fericire, începea să se lumineze de ziuă și un vânticel de primăvară vestea răsăritul soarelui. Împotriva oricărui principiu, mi-am cumpărat o gogoașă fierbinte cu mult zahăr din Piața Amzei și, mergând spre stația de troleibuz
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
teatrului, unde mi-e de fapt locul în primele treizeci de minute de la stingerea luminilor, pentru a lua în primire eventualii întârziați și a-i ajuta să-și găsească locurile în sală. Dacă m-ar vedea Janine, coordonatoarea plasatoarelor, ar strâmba din nas și s-ar plânge domnului lavoie. Abia după prima jumătate de oră îmi este permis să intru în sală și să asist la restul spectacolului, în afară de cazul în care vreo bătrânică mă roagă s-o conduc la toaletă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
vedetele ce apar zilnic pe micile ecrane și picioare lungi, zvelte, la fel de bine proporționate ca întregul său corp. Nu își găsi nici cel mai mic defect și tocmai din acest motiv deveni și mai contrariată. Săltă din umeri și se strâmbă la propria ei figură din oglindă. „Și cu asta ce-am făcut?” se întrebă ea pufnind în râs. „Cert este că nu-l pot primi în ținuta aceasta de ștrengăriță! Sunt mai mult goală și nu mă caracterizează acest stil
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
direcția acestuia și acum bătrânul se exalta mult de ideea uniunii libere. - Stănică, declară solemn Olimpia, nu-și poate lua sarcinaunei familii fără să aibă capital, ceva, cât de cât. -Ce e al vostru e pus deoparte, făgădui Aglae. Olimpia strâmbă din nas: - Până atunci trebuie să trăim, avem greutăți. Stănicăaleargă toată ziua, săracul, azi nu prea merge avocatura. I-a promis cineva o slujbă, dar până acum... Stănică aruncă tuturor o privire mândră, măgulit că era astfel compătimit de Olimpia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așa de repede, încît fascicula căzu jos pe dușumea, înainte ca Felix s-o poată prinde cu mâna. I-o luă de jos un intern mai în vârstă, care stătuse până atunci de vorbă cu medicul secundar. Acesta o răsfoi strâmbând din nas la fiece titlu, se opri la paginile lui Felix și, fără a-l privi în față, întors către medic, exclamă, în legătură cu articolul: - Domnule, ăsta, Ducos du Hauron, cu anaglyphele, spuneniște prostii îngrozitoare. Am controlat o dată la un bolnav
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și că "noi trebuie să credem în tot ce e absurd". În sfârșit, cel care stârnise discuția strâmbă din buze disprețuitor. - Spune tu, mă, atunci, dacă ești mai deștept! se supărasebăiatul de popă. Ia te uită la el! Ce te strâmbi așa, parcă tu știi! G. Călinescu - Mă, zise filozoful, Dumnezeu sunt eu, tu, pământul, cerul,tot ce există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că noi suntem mărginiți pe loc și în timp (asta se zice "în timp
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și intră în Fundătură, ocolind prin strada Vaselor și strada Mașinii, ca să se gândească mai bine ce felicitare să-i facă bătrânei. Atunci și-aduse aminte că nu i-a adus nimic. Se căută prin buzunar, unde găsi câțiva franci, strâmbă din gură și se întoarse spre Barieră. Acolo dibui o simigerie, intră înăuntru și ceru o pungă cu alune americane prăjite și câțiva covrigi uscați, cu susan, dintre aceia în forma unui inel de lanț, care se sfărâmă în gură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiarbă. - Nu apă, Stănică, întrerupse doamna bogată, zeamă desupă și grăsime. - Exact. Am pus-o eu pe nevastă-mea, dar n-a făcut nimic.Pentru asta se cere să ai înstinct, să te naști cu sentimentul enibaharului. Fetele de pe pat strâmbară din nas. - Ce, sări Stănică, faceți mofturi? Știți voi ce e mirodenia? Ați mâncat voi pătlăgele vinete cu scorțișoară? - Vai! se scandalizară fetele. - Ba e bun, zise Agripina. Stănică ține minte. Bunicii noștriașa găteau, numai cu untdelemn, cu mirodenii și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vrei să facem? Ne plictisim să tot păzim atâta. Stănică schiță cu buzele mai mult decât pronunță: - Îți păzești zestrea ta, fetițo. Mama-soacră ne umple debani, dacă... mă-nțelegi. Aglae îi făcu semn cu mâna să fie prudent, în vreme ce Stănică strâmba din nas, cu înțelesul "nu contează". Olimpia, tăcută, gravă, mestecă cărțile, apoi le puse în fața doctorului Vasiliad, spre tăiere. Jocul reîncepu și convorbirea continuă. Felix, distrat, n-o putea urmări, dar auzea, rând pe rând, fragmente din frazele fiecăruia, distingîndu-le
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Moși sau de la Circ, nu-l poți buși cu una cu două, recunoscu cu sportivitate șoferul. Își aprinse de la bricheta de pe bord o Carpală, măcar pentru a mai atenua din mirosul de intestin. - Afost o perioadă în care diminețile îmi strâmba aripile. La prânz, îmi paradea farurile... Iar serile, dacă n-aveam ghinion, îmi fleșcăia doar amortizoarele... Anul trecut, toți taximetriștii din sector am organizat chiar un campionat de călcat câinele ăsta... După trei etape - trase-n piept, îngîndurat, Genel - cinci
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decizia-n mână, se plimbă înfiorat pe Calea Victoriei și, în fața unei vitrine, își adună curajul să potrivească imaginea picioarelor cucoanelor ce îi trec prin-nainte deasupra contururilor unor ciorapi mătăsoși și electrici, ce torc precum două pantere prăvălite în galantar. Strâmbă din nas, găsește fiecărei fandosite reflectîndu-se în acel galantar cel puțin patru hibe, dar când, în cele din urmă, pașii unei tinere superbe, șatene, se suprapun perfect, fie și-o clipită, unghiului pe care perechea de ciorapi îl închipuie în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ăla de discuri? Aș vrea să le văd... - Teancul de discuri?! - Da, nu le țineți azvârlite, cocoșate și ondulate, aruncate într-un teanc? - Păcatele noastre, de ce să le ținem așa? - Așa, doar să se mai deformeze și să se mai strâmbe și ele, săracele. N-am întîlnit particular, care, când să vrea să asculte un disc, să nu fie nevoit să-l îndrepte cu genunchiul... În România, nu există discofil serios care să nu le țină, discurilor lui, genunchiul la gât
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fugi din Uniunea Sovietică, a învățat limba engleză după lecțiile transmise la un aparat de radio care piuia... Difuzoarele de la noi din comună, cele după care mi-am însușit eu, atât de subtil, engleza, mai curând pârâiau decât piuiau, se strâmbă Pinky. Așa că, vedeți, se poate pretinde că, în linii mari, am absolvit împreună cu acel domn rus din banc, același colegiu. 244 DANIEL BĂNULESCU Din câte te intuiesc, n-ai să oprești o binefacere unui coleg de breaslă, încurcîndu-te de acceptarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și clătină mulțumit din cap. - O să ne mai odihnim și noi până le-o crește părul. Dacă scoatem un preț bun, avem biștari frumoși! - Le mărităm taman bine la târgul Oborului, se amestecă Oacă. Fața lui ciupită de vărsat se strâmbă într-un râs scurt. - Și cum a fost? întrebă tăinuitorul. - Cum să fie? Ei țipau și noi îi cujbeam! rosti scurt, cum îi era obiceiul, Nicu-Piele. - Leagă cățeaua, moară neferecată ce ești! - Mucles! Dă-te-n cîștig! Glasurile se ascuțeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băteau de carâmbi. Ocoleau vitele și mchideau dintr-un ochi. Pungașii nu mai aveau astâmpăr. - Stăpâne, lasă-mă să-i umflu ăstuia ghiulul de pe deget! se rugă Mînă-mică și-i arătă starostelui un negustor. Acesta lovea cu pumnii coastele boilor strâmbând din nas. - A cui e boala asta? - Ce boală? sări proprietarul. Ăsta-i bou de Arad care a jucat la nunta Iu' împăratu' Traian! - Fugi, bă, d-acilea! Nu vezi că pică d-a-n picerele? E bun de pastrama
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în buzunar, o lua pe Florica și se opreau în Grivița la o grădină știută de mult, unde cântau și dansau niște artiste dezbrăcate. Acolo ar fi stat croitorul și ar fi privit până îl uita Dumnezeu. Femeia se mai strâmba, n-avea ce-i face. Lui îi plăceau dezbrăcatele. Se certau, iar se împăcau, omul nu se schimbase. Și n-ar fi fost nimic dacă n-ar fi avut și patima cărților. Pierduse o mulțime de bani în viața lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ajunge-o țarina! Că la fel era și ea de izmenită! Una-două, pișa ochii... Îi era frig și se acoperise cu bălegarul strâns. Nu-l mai țineau oasele bătrâne și-i era și foame. - Plângi ca o muiere beată! se strâmbă Oacă la el. Florea îi apucă de mînă: - Ce-ai, mă Treanță? Nu-ți place, mă? - Zi-i, mă... - Nu știu, m-apucă o streche. Parcă aș vrea să vă las, să mă duc în lume, să mă fac om
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ai copii, să fie la dumneata, da altceva?" - Adică ce? întrebă Nicu-Piele din colțul lui. - Așa, vreo nebunie, s-arunci într-o noapte cu banii pe fereastră, să nu-ți pese ce-o să fie a doua zi... - Oamenii-s urâți, strâmbi, tu-le neamul lor! se amestecă Paraschiv. Ca cîinii! Mârâie dacă te-apropii de ce-i al lor. Da ce-i al lor? Cine-a făcut împărțeala asta? Cine ține legile în palma lui? Păi să-l judec eu, să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei. - Ce dai, jupîne? întrebase codoșul. Domnul Goldenberg se mai strâmbase, zisese ca totdeauna că ei or să-l bage în pușcărie și, în cele din urmă, le făcuse prețul. S-au mai tocmit. Nicu-Piele se uita la lucrători. Ăștia nu scoteau capul din lucrul lor. Luaseră banii și ieșiseră în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gheara și pe alții și, de la unu puțin, de la altu puțin, află restul. Așa e meseria. Pe mine, când m-au prins ultima oară, n-am scos un cuvânt. Am făcut pe Mutu de la Manutanță... -La auzit Sandu. S-a strâmbat la el și-a scuipat în râs. - Iar vorbești, hahalera dracului! Se laudă, Paraschive, nu-l asculta! Ăsta, numai gura-i de el! Cum ia o dușcă de basamac, începe să taie piroane. Mă mir că nu ți-a spus
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]