2,683 matches
-
el decât chiloții. Cum poți să spui că e o fotografie reușită? O poză reușită era cea în care un bărbat avea părul uns cu ulei și aranjat perfect, o cămașă drăguță strânsă pe el și niște pantaloni drăguți și strâmți, și era așezat pe o motoretă. Numai că, în ciuda dezaprobării lui Pinky, aceste imagini fură puse în vânzare din căruciorul domnului Chawla, dovedindu-se foarte populare. Curând, se răspândiră peste tot, pătrunzând prin magazine și prin casele din Shahkot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de munții Huaila. — Oameni, veni răspunsul. Mulți oameni. Gacel rămase pe gânduri, amintindu-și de experiența lui de la El-Akab și oazele din nord, și clătină din cap cu dezaprobare. — Le place să se înghesuie în spații minuscule ori în case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
din exil și am sfârși într-o baie de sânge. Francezii, care l-au hăituit pe vremuri, acum l-ar sprijini. Făcu o pauză. — îl preferă pe el, nu pe noi... își înălță capul și-și plimbă privirea prin peștera strâmtă, ca să se oprească, în cele din urmă, asupra lui Gacel, care îl observa la rândul lui, întins pe o ieșitură de stâncă. Glasul îi sună sincer când adăugă: — înțelegi de ce îți repet mereu că îți pierzi timpul? Niciodată nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
spălă conștiincios cu un săpun parfumat, surprins de gustul amar al apei, de sarea ce rămânea pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu tristețe spre gandurah, spre turbanul și vălul său și fu pe punctul de a și le pune din nou, dar înțelese că nu trebuia s-o facă, pentru că era pe deplin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
aranjeze ceva mai acătării. Au mers pe jos mai multe stații de tramvai, cu namila aia de câine după ei. Milică nu-l învățase să meargă cu tramvaiul și nici nu intenționa. Ghiocel are un fel de fobie a locurilor strâmte și aglomerate... Mă rog, nu se grăbeau. Rafael lucrase azi-noapte, iar Milică îi spusese că trebuie să ajungă la slujbă după zece. Noua lui slujbă îi lăsa desigur destul timp pentru astfel de distracții. Plimbări lungi cu câinele prin piață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fapt, semăna cu ea. Preluase alura celei care-l hrănea și strălucirea părului scurt, chiar dacă al ei era auriu și bătând spre roșu, ca blana unui animal trăgându-și vitalitatea din lumină. Se mișca iute și cu îndemânare în spațiul strâmt dintre bucătărie și măsuța din cameră, pe care îngrămădea sticle, pahare, cești, farfurii cu biscuiți. Nu se așezase la masă cu ei, nepăsându-i, poate, că și-ar jigni musafirul. Asta e, n-are nici ea timp, e la fel de ocupată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în el de Doamne ferește după cum se vaită, de ți se rupe inima. L-a pedepsit... I-a administrat o corecție aspră doamna Sabina. Îl educă și se și distrează totodată. Ce distracție idioată. Să întărâți ditamai animalul în spațiul ăsta strâmt, bucătăria de unu jumate pe doi, în care abia te învârți, și camera de trei pe trei, aglomerată cu șifonier și pat, și fotolii... Rafael se uita în jurul lui, strângând sticla de bere în mână ca pe un obiect inutil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mai bine, am ajuns să mă Îndoiesc că eu și Felice Împărtășeam o viziune comună a ceea ce era sau nu elegant. Poate că ar trebui, pur și simplu, să Încerc să o șochez și să port rochia de latex, pantalonii strâmți din material ecosez și ghetele de piele Înzorzonate cu fermoare... M-am Întins pe pat ca să mă liniștesc. Dacă mai continuam În felul ăsta, avea să mă apuce durerea de cap. * * * Rachel Îmi spuse că n-ar trebui sub nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar fi fost de ajuns. M-a trecut un fior rece. Acum Îmi percheziționa haina. E din velur violet, pe care se vede orice urmă. În rucsac era schimbul de haine pentru după lecție: un pulover verde Închis și pantaloni strâmți din catifea. Polițistul se uită lung la ei, gânditor. — V-aș putea cere să vă Îmbrăcați cu astea, dnă Jones? Întrebă el. Așa, ați putea să lăsați la noi echipamentul pe care-l purtați acum. M-am Întristat brusc. ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Întors la ușă ca să mă uit prin vizorul pe care-l instalasem de curând. M-am liniștit de Îndată ce m-am lămurit cine era. — Vin imediat! aproape că am cântat eu de bucurie. Era polițistul-secretar, Înțolit Într-o geacă de piele strâmtă, de culoare maro și nemaipomenit de urâtă. Am oftat, deplângând risipa de material excelent. Ochii lui erau la fel de albaștri ca Întotdeauna. — Sunt sergentul Hawkins, zise el ușor oficial. Dnă Jones, mă Întrebam dacă v-ar deranja să veniți la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu Linda și Christy , ciufulindu-se Într-o veselie. Baby era dată cu un ruj roșu dens, iar ochii Îi erau fardați din belșug cu khol. Purta un pulover negru, subțire și cu mâneci scurte, peste o fustă dreaptă și strâmtă, de aceeași culoare, iar la gât Își pusese un colier cu strasuri. Peste mijloc Își Încinsese - cum spun revistele de modă - o curea neagră foarte subțire. Dresul ei nu avea nici o cută, iar tocurile erau atât de Înalte și subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Se introduse În mulțime, fiind cu o jumătate de cap mai Înaltă decât majoritatea celor din jur. Arăta de parcă s-ar fi căznit să Înainteze prin valurile mării, depunând mult efort, dar realizând progrese constante. Combinația dintre fusta dreaptă și strâmtă și tocurile Înalte nu-i permitea să facă pași mai lungi de șapte-opt centimetri odată. Măcar nu risca să dărâme vreo masă. Felice Își croia drum spre noi. — Trebuie să ți-i răpesc pe Jim și Betty, mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
față. — Cineva l-a Îmbrăcat pentru a-și proteja propriile haine, după care s-a debarasat de el, răspunse ea. — Singurele care și-ar fi putut pune puloverul acela sunt Fliss și Naomi și lor le-ar fi fost cam strâmt, am subliniat eu, adăugând apoi pe un ton tăios: — Ce păcat că nu-l poți incrimina și pe Derek În felul ăsta. Rachel redeveni retrasă și nemișcată, așa cum fusese la Începutul conversației noastre. — Mai ai ceva de spus? se interesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
se aseamănă prin nimic cu tot ce cunoscuse omenirea până atunci: ordinul Asasinilor. XVII Alamut. O fortăreață pe o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe Elburz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de a fi greu accesibil și dacă n-ar fi existat, În vârful unui pisc stâncos, un platou Îndeajuns de larg ca să cuprindă un oraș sau măcar un sat mai mare. În vremea Asasinilor, se ajungea acolo printr-un tunel strâmt, situat la răsărit, tunel care dădea spre fortăreața de jos, cu străzi Încâlcite, cu căsuțe de lut aflate la adăpostul zidurilor; traversând meydane-ul, piața mare, locul unde se aduna comunitatea Întreagă, se ajungea la fortăreața de sus. Aceasta avea forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Într-o trăsură până la poarta sanctuarului de la Șah-Abdul-Azim. Intră acolo singur, ca să se Întoarcă Împreună cu un bărbat cu o Înfățișare neliniștitoare: Înalt, uscățiv la modul bolnăvicios, cu barba hirsută; mâinile Îi tremurau fără Încetare. Înveșmântat Într-o lungă robă albă, strâmtă și peticită, purta un sac fără culoare și fără formă, care conținea tot ce mai poseda pe acest pământ. În ochii lui se putea citi Întreaga suferință a Orientului. Când află că veneam din partea lui Djamaledin, căzu În genunchi, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
continui drumul fără să mă grăbesc, ca și cum n-aș fi auzit. Dar urmează un strigăt, puști care se Încarcă, pași. Nu mai stau pe gânduri, fug de-a lungul străzilor, nu privesc În urmă, mă arunc În gangurile cele mai strâmte, cele mai Întunecoase, soarele a apus deja, Într-o jumătate de ceas va fi noapte. Căutam să rostesc, În gând, o rugăciune; nu reușeam decât să repet: „Doamne! Doamne! Doamne!”, implorare insistentă, ca și cum aș fi fost deja mort și băteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cerului, pioni suntem. Ca să se-amuze, ne mută. Nu-i metaforă, -aici, El e Stăpânul, numai El joacă. Pe-a existenței tablă de șah ne-mpinge fără-a ne cunoaște, Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe la ora prânzului, am ieșit în stradă, din fața gării am luat autobuzul și am mers până la Piața Operei. I-am făcut o vizită bunicii. Când intri la ea, ai zice că te afli într-o scorbură de copac. Locuința e strâmtă, înțesată de umbre și în toate ungherele se cuibărește aroma aluatului. Bunica mi-a strigat bucuroasă numele de mai multe ori, mi-a luat fața în mâini și m-a sărutat. Ea nu-mi era bunică, de fapt. Bunica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Pe alocuri era cărunt. Eu mă așezasem pe marginea patului și-l priveam. Când ai o invitație de la ambasadă cu perspectiva să ajungi în America, trebuie să te pregătești pe îndelete. Tata se plimba prin cameră examinându-și costumul - prea strâmt aici, prea scurt dincolo - dar în linii mari era mulțumit. După aceea și-a încălțat pantofii, ca totdeauna cu o lingură argintie, luată special de acasă. Nu înțelegeam de ce lingura de pantofi fusese mai importantă decât Cișmigiu et Co de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era bolnav. Domnul Sanowsky purta un pardesiu lung până la genunchi și subțire, care arăta cam tocit, iar dedesubt se zărea un maiou alb, fără mâneci, întocmai ca acela purtat de tata când se bărbierea dimineața, în baie. Pardesiul era prea strâmt pentru burta lui mare. „În America, așa umblăm îmbrăcați. Ca să nu ne buzunărească hoții”, a spus domnul Sanowsky, observând privirile noastre, și a izbucnit în râs, prin urmare fusese o glumă. „Ei, micuțule, how is life?” m-a întrebat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
În Italia nu văzusem un astfel de bar. Cel de aici aproape că n-avea ferestre, într-un colț se afla un tonomat și peste tot mese și bănci din lemn de culoare închisă. În Italia barurile erau luminoase și strâmte, la tejghea bărbații stăteau în picioare, beau repede și plecau. Aici, în America, era limpede că oamenii aveau o problemă dacă intră în timpul zilei în bar și, când se încumetau, o făceau cu capul tras între umeri, de parcă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în chip miraculos, de parcă am fi fost în Las Vegas. Mai întâi se dezbrăcau fetele și femeile, ascunse în dosul portierelor deschise, iar noi bărbații trebuia să o luăm din loc. Unele își scoteau pantalonii cu mare greutate, însă pantalonii strâmți le făceau mai zvelte. Între timp, tații dădeau fuga pe mal și ocupau cât mai mult loc posibil. Aici pătura, dincolo pantofii, umbrelele de soare altundeva, până când în sfârșit erau mulțumiți. Bărbații aveau voie să se dezbrace în văzul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
avea o înfățișare de înger, știa bine cum să se poarte cu băieții din clasele mari. Avea părul blond, neted și lung, șolduri late și două mere mici tăinuite sub bluză. Purta pantalonași scurți-scurți, gata să plesnească pe ea de strâmți ce erau și Dorin, stând în mașină alături de mine, aproape mi-a găurit coastele cu cotul. Când ea l-a salutat, a încremenit și nu și-a mai revenit toată ziua. N-avea ochi pentru nimeni și nimic în afară de Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi trebuit să rămân cu ea, oricum ședința s-a terminat, așa că mă gândesc să mă întorc la ea, dar exact în clipa aceea Anat îmi iese în întâmpinare pe scări, de la depărtare arată asemenea unui tânăr îmbătrânit, cu jeanșii strâmți, cu părul cenușiu, scurt. Unde ai fost, întreabă ea, Hava te caută, iar eu oftez, îmi imaginam eu că lucrul acesta nu va fi trecut cu vederea, apoi ea adaugă, îți amintești că Eti a născut ieri, trebuie să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]