13,648 matches
-
aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi sunetul unei sirene de pompieri și se aud țipete de oameni, pe care ar trebui să nu le băgăm în seamă. Apoi împușcături și scrâșnete de cauciucuri, și trebuie să ne prefacem că nu ne deranjează. Nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
acacia neagră. Planta verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice Stridie, privind pe fereastră la peisajul de pe marginea șoselei care străbate Nevada - cu ciulinii, anizanta și alte bălării... Nimic din toate astea nu e indigen, dar numai asta ne-a mai rămas, zice, dând din cap. În natură nu prea a mai rămas nimic natural, zice. Stridie dă utrage un șutna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a safirelor roz și a rubinelor. Care au dispărut. Capitolul 21 Nu a fost vorba de o singură noapte, deși ăsta era sentimentul. La fel era în fiecare noapte, de-a lungul Texasului și al Arizonei, trecând apoi prin Nevada, străbătând California și luând-o apoi în sus, prin Oregon, Washington, Idaho, Montana. Toate nopțile petrecute în mașină sunt la fel. Oriunde ne-am afla. În întunericul nopții, toate locurile sunt la fel. — Fiul meu, Patrick, nu e mort, zice Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
țâșnește de sub capotă. — Patrick este la centrul medical New Continuum, zice. Și cred din răsputeri că, într-o bună zi, își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află pe locul dintre noi. O întreb, în timp ce străbatem Dakota de Nord și Minnesota, cum a dat de descântecul de adormire. Și, cu o unghie roz, apasă un buton, undeva, în întuneric, și trece mașina pe pilot automat. De altundeva, din întuneric, aprinde plafonierele. Pe vremea aia eram agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din vina mea. În scriptele poliției sunt înregistrate șase apeluri referitoare la scandaluri în familia Boyle - parcela 175 din parcul de rulote Buena Noche - în săptămânile care au urmat morții lui Patrick Raymond Boyle, în vârstă de șase luni. În timp ce străbatem Wisconsin și Nebraska, Helen zice: — Mergeam din ușă-n ușă cu produsele Skin Tone. Nu m-am întors la muncă imediat, zice. Cred că s-a întâmplat, Dumnezeule, la vreun an și jumătate de la momentul... de la dimineața în care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York, Helen zice: — Îi detest pe oamenii care spun că văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
grămadă de bani. Îi sună telefonul. — Dacă nu mă credeți în legătură cu Patrick, zice, pot să vă arăt factura de spitalizare pe luna asta. Îi sună din nou telefonul. În timpul ce zice asta, trecem prin Vermont. Unele lucruri le zice în timp ce străbatem Louisiana, în noapte, apoi Arkansas-ul și Mississippi. Sunt nopți în care traversăm două sau trei state dintr-astea mici din est. Deschizându-și celularul, zice: — Helen la telefon. Se-ntoarce către mine și-și dă ochii peste cap; zice: — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate, până ce le văd pe Helen și Mona întorcându-se în parcare. Lui Stridie îi sună telefonul; răspunde: — Biroul de avocatură Donner, Diller și Dunes... Dar nu reușesc să citesc decât o mică parte. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care zice: În atenția clienților magazinului de animale de companie Falling Star „Dacă un câine pe care l-ați cumpărat v-a molipsit copilul de turbare“, zice anunțul, „vă puteți constitui ca parte civilă într-o acțiune juridică colectivă“. În timp ce străbatem ceea ce a fost cândva o țară frumoasă și sălbatică, mușcând din ceea ce a fost cândva un sendviș cu ou, întreb de ce n-au putut să cumpere pur și simplu cele trei cărți după care se duseseră la Hambarul cu cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de rasă coama în arenele circurilor. De ce nu-l repede totuși pe individul ăsta?!" Ce naiba găsești la telefoanele lui? vrea să pară indiferent în continuare. Vorbe. Vorbe frumoase leagănă din umeri Paula, lovind paharele în ritmul pașilor săltați cu care străbate încăperea. Știi că individul a lucrat la circ, la "zidul morții"? Are o motocicletă!... Ha! Mai bine motoretă, să-ți dea impresia că duce un țap între picioare, ținîndu-l de coarne. Hai că ești ridicolă: tu și omul cu motoreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Stăteanu, femeia văzută prima oară cu un an în urmă în foaierul teatrului din localitate: mîndră, frumoasă, cu o ținută dreaptă, aproape împărătească, îmbrăcată elegant, cu niște cercei superbi, în care se ghicea aurul de cea mai bună calitate; a străbătut foaierul de parcă ar fi fost singură. S-a oprit la garderobă, și-a dezbrăcat pardesiul, apoi a întins mîna și a așteptat, pentru ca o puștoaică, răsărită din senin lîngă ea, să-i dea și pardesiul ei. Înflăcărat de prezența cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Săteanu. Ochii lui Mihai, deși încurajați de puținul whisky sorbit, nu reușesc să se ridice asupra ei, rămînînd undeva înspre ușă, întorși ca o reacție la auzul glasului ei. Și totuși, cu colțul privirii, Mihai observă ținuta maiestuoasă a femeii străbătînd distanța pînă la masa din fața lor, înfiorîndu-se de parfumul discret venit la o fracțiune de secundă în urma ei, ca o atmosferă ce-o însoțește. A remarcat mai ales faptul că este îmbrăcată cu ceva lung, un capot desigur, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
grăbești? îl întreabă Săteanu deschizînd ochii, fără să se miște, simțindu-1 cum se foiește în fotoliu. A, nu... mă gîndeam că mai am de... Nu mai ai nimic! îi reteză vorba Săteanu. Tot în garsonieră stai? Tot răspunde vioi Mihai, străbătut de gîndul că Săteanu va spune cum a aranjat cu cei de la uzină să-i dea o garsonieră mai bună, să nu mai stea în cămăruța lui de confort cinci, de cîțiva metri pătrați, cu intrarea direct de pe sală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cornea! se înfurie Vlad. Ăsta o face pe corectul și are o gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a înjghebat un birou, să aibă unde ține desenele de execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gării din Valea Brândușelor, proaspăt curățat de zăpadă, Aura simte cum recapătă puterile pierdute. Respiră adînc de cîteva ori, aruncă privirea spre ușa vagonului și-i mai face un semn prietenesc femeii care a ajutat-o, apoi, cu pas sigur, străbate clădirea, gîndind să ia un taxiu din spatele gării. Nu vede decît un autobuz pentru una din rutele circuitului urban și un tractor cu lamă, care curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și a ieșit trîntind ușa mare a Universității, nu înainte de-a-mi fi spus: Ce dovadă ai că-i al meu? Cine-o să te creadă că eu m-am culcat cu fiica unui reacționar?" Nu-i adevărat! tresare Mihai străbătut de un fior. Nenea Toader nu putea face asta! Aaa surîde Maria -, nu el... Cînd a apărut Theo, Doina avea deja doi ani. Mihai e de-a dreptul stupefiat. Are impresia că nu a auzit bine, dar ochii femeii, ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ca mine, care să-și lase soția în ultima lună, ultimele zile și să plece după afișe și programe... Înnebunesc cînd mă gîndesc că am în față o noapte atît de lungă, întreagă. Și cum crezi c-ai s-o străbați? întreabă profesorul. Cugetînd, să înnebunești mai tare? A, nu răspunde Lazăr. Jucînd pocher, evident. Dar mai tîrziu, cînd adorm toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou, deasupra tabloului de comandă. Femeia înclină capul, semn că a înțeles și se întoarce la scaunul ei. Mihai trece din laborator în atelierul de prelucrare și-l străbate încet, cu pas rar, atent la femeile care lucrează la mașini, încercînd, în gîndul lui, o comparație cu alte munci. În instalația de care se ocupă el, adjuncta de secție a vrut să-i repartizeze cîndva niște femei cu scutire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
într-o ușă. E deschis, intră, ce naiba mai vrei? întreabă Mircea Emil supărat că a fost trezit. Deschide, vreau să mă uit la grinzi spune arhitectul, împingînd ușa. Uită-te în altă parte mormăie Mircea Emil, întorcîndu-se cu spatele la peretele cald, străbătut de un junghi puternic unde a fost lovit de Sultana cu lemnul. Arhitectul vrea să mai împingă ușa, dar cînd înțelege că nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
menținîndu-și tonul. De data asta chiar că ești porc! Ieși? întreabă Cristina calm, dar nu mai așteaptă răspunsul lui Mihai că trece pe lîngă el, cu capul sus, pierzîndu-se după stivele cu saci și lăzi. Un fior de dezgust îl străbate pe Mihai din creștet pînă în tălpi, simțindu-l cum pune stăpînire pe el, ca o senzație permanentă, amplificîndu-se pe măsură ce, ajuns afară, în albul dominant, sub adierea vîntului, se depărtează tot mai mult de complexul alimentar. Își zice mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cunoscut. Acesta, la rândul lui, cunoștea vag niște studenți la design din Stourbridge. Fusese pusă la cale o petrecere. Cei trei de la Llenstephan, Carol, o fată pe nume Bea și băiatul, Alun, porniseră pe înserat într-o mașină împrumutată și străbătuseră Țara Galilor; pe timpul nopții traversaseră Anglia, prin tunelul îngust săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
arate în toată splendoarea și să își declare astfel superioritatea netă. Își petrecu un colț capitonat al măsuței de lângă pat printre coapse și își frecă perineul de ceasul de plastic cu radio. Rămase acolo, tremurând, cu două valuri de excitație străbătând-o simultan, unul dinspre penisul erect, celălalt venit dinspre crăpătura care pulsa, și îl privi pe Dan, care se împiedicase în pantaloni încercând să se dezbrace și căzuse pe o parte, lovindu-se cu capul de ușa șifonierului. La vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
e rău de-adevăratelea. Sunt bolnav. Am o infecție enormă în scobitura genunchiului. Ar fi bine să merg la un doctor. Dacă vomit, asta înseamnă că infecția a început să-mi otrăvească sângele.“ Își trase o pereche de pantaloni și străbătu coridorul până la baie, pentru o variantă prescurtată a toaletei sale de zi cu zi. Adună câteva cârpe fosilizate care fuseseră îngrămădite pe țeava de sub chiuvetă. După ce termină de șters podeaua, Bull se îmbrăcă. În ciuda faptului că nu avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la birou, alese o pereche de pantaloni cu dungă, o cămașă, un sacou și o cravată. Îi părea rău că nu reușise să se spele mai temeinic, dar măcar își bărbierise fața largă și roz cu o precizie remarcabilă. Bull străbătu din nou holul spre telefonul așezat pe un scăunel imitație de Chippendale și formă numărul de la cabinetul unde lucra doctorul său. — Centrul de Sănătate Grove, îl întâmpină suav o voce feminină la celălalt capăt al firului. Avea în glas acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
interiorul ambelor seturi de labii, clitorisul, ceea ce ar fi trebuit să fie un al doilea perineu al lui Bull (delimitat de o porțiune de carne maronie și încrețită, care se bomba pe mușchiul gambei). Pe baza tresăririlor și convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că echipamentul cel nou al clientului său funcționează excelent. — Chiar așa! Margoulies își punctase exclamația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]