11,293 matches
-
mai mic. În acest caz, sigur aveam și eu așa ceva. După investigații Îndelungi, am tras concluzia că era probabil ascuns Între scrot și anus. Anton Îmi spusese că fetelor le plăcea să fie gâdilate la clitoris. — Știu, i-am răspuns, străduindu-mă să par expert, se aude În rezonanța numelui: „clitoris“, „gâdilis“... e cât se poate de evident. Și acum mă Încăpățânasem să aflu dacă acest lucru era valabil și pentru mine. Închis În baie, mi-am apăsat pântecul și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
litere mari de tipar „E. & O. HIMMEL“. — Nu alegerea mea. Se pare că numele nu erau un subiect de discuție destul interesant pentru Else. — Și-n al doilea... am continuat, ezitând din nou. În partea opusă a curții, băieții se străduiau din răsputeri să nu pară curioși. Afundându-mă În scaun și căutându-mi țigările, mă gândeam la o formulare favorabilă. — În al doilea, am repetat, terminând rămășițele unui măr, mă Întreb dacă știi ce se Întâmplă la Apollo când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poliției, am putea spune că soarta ta e În mâinile noastre. Pieplack puse calul de lemn pe pervaz, Întorcându-l cu fața spre scuar. — Dar e chiar... N-am zis eu că mai poate aștepta? Fluturându-și țigara, Diels se strădui să Închidă sertarul cu mâna liberă. Mă privi. Colaborarea e mereu binevenită, domnule Knisch. De asta aș vrea să vă Împărtășesc un secret. Drept dovadă de bunăvoință. Adoptă o postură atotștiutoare. Ești suspectat Într-un caz care implică anumite... Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În timpul plimbării de mai devreme din după-amiaza aceasta, mi-am procurat ceva mai adecvat. Deși era o fustă neagră și alunecoasă ca păcatul, era mai lungă, astfel că-mi acoperea picioarele aproape În Întregime. Având În vedere situația, m-am străduit să creez un aspect atât discret cât și pasional, Încercând să sugerez vag, dar sigur, ideea de pericol. Trebuia să fiu băgat În seamă, apariția mea trebuia să intrige chiar; și În același timp, nimeni nu trebuia să descopere vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuia să mai aștepte puțin? Am făcut un gest În reluare, pe punctul de a mă Întoarce iar În vidul plăcut În care-mi petrecusem ultima parte a nopții. — Domnule Knisch? Wickert mă Împunse cu creionul. Strâmbându-mă, m-am străduit să deschid ochii. Pentru a se asigura că-mi captase atenția, Își aranjă geanta cu mai multă zarvă decât era necesar. Simțeam marginea a ceva tare - probabil, Cutia Pandorei. Apoi inspectorul Își consultă caietul din nou. Brigada de la Năravuri, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am dus până la sergentul Vogelsang. Tot ce-a putut să-mi ofere a fost niște cafea veche, cu un miros vag de boabe prăjite, și niște covrigei tari ca piatra. Urmă un mic dejun Întârziat, timp În care m-am străduit să-mi mențin echilibrul pe scaunul de birou cu trei picioare. În curând, apartamentul acesta nu va mai fi al meu. În câteva ore - acum e 9. 30 seara, conform ceasului deșteptător - va fi predat În mâinile bătătorite ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vrea să continue filmările. Când l-a Întrebat de ce, i-a explicat că un alt băiat Îl tratase „urât“. Trebuie să fi fost Alf Kinkel. Și acum, temându-se că asta i. ar putea distruge planurile de viitor, Haupstein se străduia să Împiedice să iasă la iveală adevărul despre ce făcuse asistentul lui. Inspirat de revelațiile mele, Anton Închiriase camera 202 pentru a filma scena cea mai importantă a peliculei sale. Când Klaus și Harro descoperiseră ce avea de gând, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
are vreo tumoare? — Da? — „Aduceți-l încoace“, a zis doctorul, „o să-i fac niște analize să văd dacă n-are vreo tumoare“. Succes total. Izbucnesc în plâns. N-am nici un motiv serios să plâng, dar în casa asta toată lumea se străduiește să bocească zdravăn măcar o dată pe zi. Taică-meu - trebuie să-nțelegi treaba asta - și cu siguranță că-nțelegi: șantajiștii sentimentali reprezintă o parte însemnată a comunității umane și, presupun, și a clientelei dumitale - taică-meu „merge“ la analize pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum aș putea să fac una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce n-aș încerca! Ia străduiește-te oleacă, măi, puță-mică! Ia nu mai fi cinstit cu tine însuți preț de vreo jumătate de ceas! Mda, trebuie să cedez, trebuie, mai ales că știu prin ce i-a fost dat tatii să treacă în ultima vreme, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
rău - și să-ți facă plăcere! Tocmai asta ne transformă din băieți în bărbați, mamă. Vai, dar ce-a făcut așa-zisa mea conștiință din sexualitatea, din spontaneitatea, din curajul meu! Nu-ți face griji în legătură cu relele pe care mă străduiesc să le fac - pentru că e limpede că nu le fac. Sunt însemnat din cap până-n picioare de refulări, parcă-s o hartă rutieră. Poți călători de-a lungul și de-a latul trupului meu, pe superautostrăzile rușinii, inhibiției și spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e ca și cum ai încerca să iei la labă o meduză. — Ce ai? mă întreabă Bubbles într-un târziu. Nu poți să termini? — Ba da, de regulă pot. — Atunci, să nu cumva să-ncerci să te ții. — Nu mă țin. Mă străduiesc, Bubbles... — Număr până la cincizeci și, dacă nu termini până atunci, n-o să fie vina mea. Cincizeci? Norocul meu dacă până la cincizeci n-o să mi-o rupă de tot. Ușurel, băi, îmi vine să răcnesc din toți rărunchii. Mai blând în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tâmpită! De fapt, cred că-i chiar mai isteață decât mine! Și, cu toate astea, vorbește cu un câine? „În privința câinilor, domnule și doamnă Campbell, noi, evreii, în general...“ Of, las-o baltă.Nu e cazul. Oricum, uiți (sau te străduiești din răsputeri să uiți) de apendicele ăsta elocvent numit nas. Ca să nu mai pomenim de claia ta afro-ebraică. Bine-nțeles că știu. Îmi pare rău, dar n-ai cum să scapi de ceea ce ți-e scris, bubi, cartilajul ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
serale despre Nedreptățile Vieții cu iubita mea de-la-școala-ciocanelor, cursuri ținute cu aceeași dezinvoltură în pat ca și în barul din cartier sau la masa din bucătărie - stăteam în micuțul meu apartament, în fața unei mașini de scris Olivetti portabile, și mă străduiam să aștern pe hârtie povestiri năucitoare. Câteva îmi apăruseră deja în gazete literare trimestriale, iar una dintre ele se bucurase chiar de oarece succes la scară națională, însă respectivele povestiri nu erau năucitoare, erau niște pastișe, iar eu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cele circa patru sute de cuvinte or fi opera vreunui avangardist din cartier, pasionat de scrisul „experimental“ sau de „dicteul automat“. Pagina asta era, fără îndoială, o mostră a unuia dintre aceștia. Faptul că autorul își uitase textul aici, în restaurant - străduindu-se, pesemne, să nu-și uite cumva umbrela - nu mi s-a părut o catastrofă pentru literatură și nici măcar pentru o carieră literară. Iată ce scria pe coala de hârtie: Prima dată când am întâlnit-o pe Brenda, ea m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau semnificație. Acum, În timp ce-l privea, iar el Începea să fie conștient de prezența ei, văzu cum mâinile lui se deschid Într-un gest care se opri la jumătate. Știu că-i un tic al rasei lui, pe care se străduia să și-l reprime. Ea spuse cu blândețe: — Sunt o scroafă. Ai stat aicea toată noaptea. El ridică din umeri a nepăsare. Ar fi putut fi un cămătar ce subevaluează un ceas sau o vază. — De ce nu? N-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
toalete, În fața unei cunoștințe feminine imaginare. Eu, Josef Grünlich, am ucis un om. Sunt deștept, se gândi el. N-au cum să-mi vină de hac. De ce să mă grăbesc să mă furișez În gară ca un pungaș care se străduiește să nu atragă atenția la intrare, ascunzându-se În umbra cabinelor? Avea timp pentru o ceașcă de cafea, așa că alese una din mesele de pe trotuar, la marginea marchizei, cea pe care o văzuse venind spre el când alunecase pe acoperiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui de sine fusese știrbit de doi idioți anonimi pe care n-o să-i mai vadă niciodată. Altcineva va trebui să poarte durerea aceastei rușini, pentru că mândria - și acum durerea - lui era faptul că nu uita niciodată o insultă. Se strădui să-l convingă pe șofer În germană: — Nu poți da cu mașina peste ei? Între timp, le rânjea celor doi și agita pașaportul, iar aceștia Îl bârfeau punct cu punct. Apoi se traseră un pas În spate și dădură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Pardoe. Începu să-și aranjeze sprîncenele c-o periuță. — Cine-i acolo? Myatt arătă cu degetul la o fotografie mare, Într-o ramă pliantă, Înfățișând fața pătrățoasă a unei femei. Părul Îi era ridicat În vârful capului și fotograful se străduise să dizolve Într-o ceață linia ca de piatră a maxilarului. — Aceea-i Mabel. M-a Însoțit pe tren până la Viena. — Nu-mi amintesc s-o fi văzut. — Acum are părul tuns scurt. Aia e o fotografie veche. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Divorțul În Înalta societate Pentru Toby 1tc "1" Cum săți pierzi soțul...tc "Cum să‑ți pierzi soțul..." Astăzi, fetele măritate din New York se străduiesc să rămână fără soți la fel de mult pe cât se străduiau cândva să-i găsească. Nu este ceva ieșit din comun ca soții să fie uitați pe undeva Încă din luna de miere. Acesta este un risc mai ales În locuri cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Divorțul În Înalta societate Pentru Toby 1tc "1" Cum săți pierzi soțul...tc "Cum să‑ți pierzi soțul..." Astăzi, fetele măritate din New York se străduiesc să rămână fără soți la fel de mult pe cât se străduiau cândva să-i găsească. Nu este ceva ieșit din comun ca soții să fie uitați pe undeva Încă din luna de miere. Acesta este un risc mai ales În locuri cum ar fi Capri sau Insula Harbor, unde coeficientul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era complet, nebunește, total, profund, extraordinar, cum vreți voi să-i spuneți, de Îndrăgostită de soțul ei. Era un șoc. Nu aș fi crezut niciodată că o să spun asta, dar este adevărat: fetele divorțate din New York-ul de azi se străduiesc la fel de mult să-și găsească soți pe cât se străduiau cândva să-i piardă. Mulțumiritc "Mulțumiri" Nu aș fi putut scrie Divorțul În Înalta societate fără a fi fost inspirată de niște tinere fete extraordinare din New York, incredibil de strălucitoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
să-i spuneți, de Îndrăgostită de soțul ei. Era un șoc. Nu aș fi crezut niciodată că o să spun asta, dar este adevărat: fetele divorțate din New York-ul de azi se străduiesc la fel de mult să-și găsească soți pe cât se străduiau cândva să-i piardă. Mulțumiritc "Mulțumiri" Nu aș fi putut scrie Divorțul În Înalta societate fără a fi fost inspirată de niște tinere fete extraordinare din New York, incredibil de strălucitoare și minunat de amuzante. Le mulțumesc tuturor acelor superbe proaspăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul cu favoriți zice: — Nu. Și, fără să mă străduiesc câtuși de puțin, iată că se întâmplă. Nu fac decât să mă uit la tipul cu favoriți, și cântecul mi se-nvârte prin cap. Cântecul, glasul meu răsunând sub duș, glasul descântecului răsună înăuntrul meu. Cu iuțeala unui reflex. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cursa vieții, care trece uneori doar o singură dată prin stația în care așteptăm, oprește, ne dă prilejul să urcăm și pornește mai departe depinde de noi dacă știm să alegem drumul către destinație. Dan Radu Rușanu Moto: M-am străduit să spun tot ce gîndesc. Da, i-am apărat pe cei cu har și-am condamnat cu patimă pe cei ce hoțește s-au furișat între noi, dar asta-i o simplă datorie, iar mie mi se spune mereu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]