6,757 matches
-
Acasa > Poeme > Duiosie > PRIMĂVARA Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara E anotimpul dragostei și-al tinereții, Și-al învierii domnului Isus, Natura renaște în strălucirea dimineții, Șoapte divine se aud de undeva de sus. Și unde e zăpada mai subțire, Un ghiocel, suna din clopoțel Și deodată, se trezesc din adormire, Încă doi, trei, privind morocănoși la el. Râuri mici cu apă cristalină, Aduc la
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
Un duduit ca la sfârșit de lume îi dezvălui că se afla în mijlocul unei lupte. Înmărmuri când i se perindară prin fața ochilor cai nechezând a disperare, pierzându-și călăreții, căciuli de miel, ișlice încurcându-se în cădere cu turbane colorate, străluciri de săbii și iatagane încrucișate, flinte șuierând amarnic... Și tot așa... Până să se dumirească de primejdia ce-l înconjura, se pomeni față-n față c-un pârdalnic de turc ce-și ațintea o pereche de ochi fioroși de sub turbanul
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
2016 Toate Articolele Autorului COLIER Te regăsesc în orice picătură De ploaie care cade pe grădină, Ți-aud și glasul, care-abia suspină, Dar nimeni să te-ajute nu se-ndură. Când frunza ți se-neacă în rugină Și ceața, toată strălucirea-ți fură, Atunci rămâi fără căldură, Dar, toamnă, tu n-ai nicio vină. Poate doar colierul alb de brumă Sau vântul care taie zarea-n două, Ori marea înghețată-n val și-n spumă Sau poate nopțile cu lună nouă
COLIER de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384348_a_385677]
-
așa se unduia uluca aceea blestemată, până picioarele mi-a înmuiat și am căzut ca blegul într-o baltă din curtea ta și am murdărit cu stângăcia mea toată întâlnirea aceea fermecată. Râdeai ca o deșteaptă luminându-ți ochii cu străluciri de stele, gropițele din obraji ți se măreau și deveneai ispita guri mele până când jenați ne ascundeam să nu ne vadă noaptea așa de aiuriți și plini de rele. De unde ai învățat prostia aceea cu dansul ,,închinatul,, tu știi. Când
FEREASTRA UNEI NOPȚI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384350_a_385679]
-
dădeau o aură supranaturală și o maiestate de zeiță stăpânei acelor ochi ca două fulgere verzi, cu părul revărsându-i-se peste umeri în cascade de aur fluid. Șuvițele de culoarea luminii evidențiau puritatea frunții, făcând să pălească de invidie strălucirea razelor soarelui. În primul moment prințul Tolui o crezu un spirit al muntelui. Era fermecat de făptura aceea frumoasă, cu minunații ei ochi de smarald, însă după ce reuși să se smulgă de sub vrajă, mintea începu să i se limpezească și
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
în tăcere, apoi dând pinteni cailor s-au pornit în mare grabă, făcând cale întoarsă spre hotarele Hoardei de aur. Pentru prima dată în Valea Întunecată negura s-a ridicat îndeajuns descoperindu-se vederii tinerilor și gărzilor ce-i însoțeau, strălucirile înghețate ale peisajului , sinuozitățile râului și coastele împădurite cu arbori imenși acoperiți de albul imaculat al iernii. Zâmbind, doica care cunoștea multe taine, le spuse oftând ușurată: - Iată! O mare minune care nu s-a mai întâmplat în ultima sută
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
pe o petală și oprește timpul. Aruncă spre ceas cu pulbere de ignorare, măcar să-l încurci de câteva clipe, da? -Gata, sunt pregătită! -Petalele minunaților crini, sunt ca de cea mai fină catifea și grăunții de aur stau împrăștiați ca și cum strălucirea ne-o dă în dar de când floarea e boboc. -Adică, din vreme spre eternitate? - Ei, nu dormi? - Cum să dorm în acest loc de nemurire? Cum să faci analiza acestor flori? Cum să stabilești cât farmec are una și cât
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
imaginii pe care ne-o propune: „Icoană dragă, în veci te voi păstra în minte/ și îngeri mulți, safir din ochi, lacrima-ți adună./ Pe chipu-ți și-așază soare raza lui cuminte./ El te-a înzestrat, din plin, cu străluciri de lună.” („Icoana”) În aceeași manieră, autoarea trece la capitolul următor, pentru a ne introduce, aproape ca într-o joacă de titluri, în căutarea și descoperirea unor răspunsuri la multele întrebări, toate fiind raportate la problematica existențială, pe care, ca
IUBIREA ESTE ÎN NOI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384451_a_385780]
-
copertele acestei antologii, mi-au schimbat hotărârea. Mă consider prea mic sub o atât de mare pălărie! Nu mă încumet să recenzez creațiile pline de valoare literară și sufletească a celor cincizeci de autori prezenți aici! Nu doresc să reduc strălucirea unor texte, valoarea unor idei și adânci trăiri sufletești, prin scrisul meu neatent! Sunt onorat că mă număr printre acești oameni, dar... atât! Drept urmare, am hotărât să vă prezint, integral, prefața la carte, semnată de publicistul Ion N. Oprea, care
DESPRE DORUL DE-ACASĂ, ANTOLOGIE COORDONATĂ DE ION N. OPREA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384600_a_385929]
-
aceleași gânduri desuete, Nu mai vedeam nici stelele, cochete, Cum mă chemau, când ziua nu venise. Și-atunci, tu ai trecut prin nalta boltă, Cu raze de culoare și căldură, Nu ți-a păsat că iarna se revoltă Și toată strălucirea ta ți-o fură. Dar tu ești primăvara, ce-și dezvoltă Întreaga frumusețe-a sa natură. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: PRIMĂVARA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1913, Anul VI, 27 martie 2016. Drepturi de
PRIMĂVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384651_a_385980]
-
asemănare! Că mi-am brodat înțelepciune pe frunze, du-le între stele! De-ar fi să facă o minune, îngeri, cu gândurile mele! CURCUBEU DE FRUNZE În curcubeu se ridică frunze către Cer, când vremea lăcrimează pe Toamna-giuvaier. Culoare și strălucire pun în agate, să le dea prețuire între nestemate. Luna își așterne raze reci de lumină, pe pomi îngălbeniți din crâng și din grădină. Sufletul mi se frânge de-a lor rătăcire și de jalea morții în drum spre cimitire
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse ambele mâini în cutie și
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
Pioasă, genunchii i-am pus pe pământ Și ochii și fața și gura-mi rosteau în cuvânt „Ce amarnică-i truda !” Dar, iar am plecat pe malul apei înspumat Pietricele s-adun : albe și negre, maro cenușii Să le dau strălucire, să le fac roșii-aurii” Este vizibilă formația filozofică a poetei (a absolvit Facultatea de Filozofie, secția Psihologie, din Iași) ca și lecturile profunde din marii poeți pentru că multe din poeziile ei sunt Concepte care aparțin domeniului psihologiei, filozofiei: „Mărimea timpului
CRONICA LITERARĂ LA VOLUMUL DE POEZIE ,,ÎN AMURG”, A POETEI EMILIA ŢUŢUIANU, AUTOR ŞTEFAN DUMITRESCU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382312_a_383641]
-
după mine la aceleși nivel , așa că nu știu care e mai genială și mai perfectă ; și anume, balada populară Miorița . Evanghelia după Ioan se ridică mult desupra tuturor cărților pe care le-am citit ,precum soarele care strălucește ziua și fură toată strălucirea stelelor de nu se mai vede niciuna , ci rămâne doar soarele singura sursă de lumină ziua, altceva nu mai e nimic. Aici , în această Evanghelie ,Domnul Isus este prezentat, ca și Creatorul universului , a tuturor lucrurilor . Și din această carte
EVANGHELIA DUPĂ IOAN de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382268_a_383597]
-
să le atingă. Prietena Soției Bolnavului X: E asemenea Luminiței, nepoata mea, fiica fratelui meu stabilit la Timișoara. Se plânge că nu poate avea și ea flori în casă, în grădină. Toate florile ce le primește, le cumpără, își pierd strălucirea la scurt timp, pe urmă se ofilesc. E supărată că nu are noroc la flori. Florian: Luminița? Prietena Soției Bolnavului X: Așa o cheamă. Florian: Și tatăl ei lucrează ca agent de securitate. Prietena Soției Bolnavului X: Da. O cunoști
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pe lungi spinări de toamne sângerii, rupând din ramuri bocete de trăsnet, am împletit amurgu-n ochi-ți vii, să-mi sting căderea-n dulci tristeți de foșnet. M-am îmbrăcat cu străluciri de stea, în catifeaua timpului edenic, punând arcușul vieții-n giulgi de nea și, versul cel de taină, într-un sfeșnic. Am împletit din ploaie lungi cărări, grăbind spre tine pașii-mi de mătase, țineai în brațe lungi iertări din
PICURI DE IUBIRE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382354_a_383683]
-
alb pe ramuri și aș vrea Să-l iau cu mine până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
rânduri de „cronică” a trebuit să se întoarcă el însuși la „originalul” biblic, ca să verifice, prin imperioasa comparație, o impresie persistentă și, dacă vreți, scandaloasă pentru spiritul bigot: aceea că psalmii lui Dorcescu depășesc în profunzimea gândului, ca și-n strălucirea desăvârșită a unei limbi poetice inegalabile, psalmii biblici ai regelui David. După părerea noastră (subiectivă, desigur, și lipsită de orgoliul dogmatic al autorităților indiscutabile), Biblicele lui Eugen Dorcescu (Editura Marineasa, Timișoara, 2003) ar trebui, fără nici o prejudecată, să „corecteze” și
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
ani de atunci. (Se adresează celei care dansează.) Încetează! Femeia cu chipul angelic nu-l ascultă. Ea continuă dansul.) Am întors spatele florii mele din liceu și am zburat. În studenție am cunoscut multe flori, dar niciuna nu a avut strălucirea celei ce mi-a deschis petalele sufletului. Trebuia s-o iau cu mine, dar am fost egoist. Ea a fost bună, s-a gândit la mine când mi-a spus că va lăsa ușa deschisă spre a găsi o alinare
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
Nu poți avea încredere în tot ceea ce mișcă. X: E vremea cireșelor și timpul meu să le scutur. Am pierdut cândva o ușă ce mi s-a deschis, pe a doua o s-o prețuiesc mai mult, cu toate că nu va avea strălucirea primei uși niciodată. Femeia văduvă: E un ciudat. Cei trei copii: Poate să meargă cu noi? Femeia văduvă: Merită o șansă. Doi dintre copii îl iau bucuros pe X de mână, al treilea o ia pe femeie și pornesc la
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
miasme sub formă de pești ordonați ca cifrele în matematică, ruginiți precum târziile vești. E ispititoare în a sa așteptare cu inima înconjurată de spini, deschizând ochii înlăcrimați de sudoare iși reproșează multiplele vini. Ne urmărește soarele pătrat, negru de strălucire, în timp ce peștii curcubeici către el migrează într-o uriașă spirală ce-și revine-n rotire și care prin lingușire se eliberează. AL CINCELEA COȘMAR AL PRIVITORULUI Acum se ctitorește cerul dinlăuntrul meu ca o bogată casă ce zâmbește a soare
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
august 2016 Toate Articolele Autorului Undeva...în adâncul din tine Tu porți o fărâmă de cer Chiar dacă adesea n-o simți Ea dăinue-n noapte și ger... Scăldată în stropi de iubire Ea crește cu fiece clipă Și inimii-i dă strălucire Iar dorului sfântă aripă... Undeva...în adâncul din mine Un strop de speranță trăiește Și pașii îmi poartă spere mâine Când inima-n taină iubește Și cântă speranța pe strune Când luna pe cer se arată Spunându-mi prin versul
UNDEVA...ÎN ADÂNCUL DIN NOI de MARIA LUCA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382528_a_383857]
-
Dar, gânduri într-una spre mine trimite, mă-nvăluie cu-al tinereții patos și câte altele să-mi spună ar dori... în tot frumos se-nvăluie degrabă! De-i sunt în preajmă, înflorește, devine sigură, privirile se pleac-alintate de gene dese și strălucire dăruiesc în jur... Un zâmbet deslușit prinde curaj pe chipul ce până ieri era intruchiparea temperanței împletite cu maliția... -Să fie scriitoare diva?! Nu știi, sărmane, ca Interesul poartă fesul?! Sau îți lipsește așa zicere din minte? Se vede c-
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
dansatori, care le dădeau senzația că nimeriseră deodată, fără să vrea, în evul mediu. Plimbarea prin oraș părea cu o călătorie în alte timpuri, printre filele învechite de negura timpului ale unei cărți de povești fermecătoare. Orașul își menținea vie strălucirea sa medievală. Părea că, în acest loc, clepsidra timpului s-a oprit atunci, în miezul evului mediu, nisipul s-a pietrificat, s-a împotmolit în interiorul vasului, fără nicio șansă de a se mai mișca și niciun firișor delicat din acesta
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
-se-n oasele mele când prinsă în șuvoiul de lumină precum o gâză-n chihlimbar încă o dată mă prefac strângând a îndărătnicie pleoapele și agățată cu agilitatea unui acrobat de inconsistența unui zâmbet icteric că nu zăresc prin transparenta-i strălucire cum crește întunericul și vine. Referință Bibliografică: MONOCROMIE / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2064, Anul VI, 25 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MONOCROMIE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383872_a_385201]