3,148 matches
-
despre singurătatea ei în mijlocul stepei nesfârșite, despre clipa în care povestirea ei se încheiase, lăsându-mă în fața unei mame și a unui tată aplecați deasupra copilului lor, într-o noapte din Caucaz. Cu puțin înainte de răsăritul soarelui, un obuz a străpuns zidul hotelului, un șir de pahare au alunecat, unul câte unul, și s-au sfărâmat de tejgheaua barului. Rafalele pătrundeau deja în holul de la parter, urcau spre etaj. Am spart un geam de la bucătărie, apoi un altul pe palier, sperând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
liniște încordată apăsa pretutindeni, iar toamna ai fi putut să auzi ritmul lent al ploii lovind pe acoperișuri. Deodată, N. Iorga devenea mânios. Vindicativ, oratorul supunea publicul unui rechizitoriu sgomotos. Sala se umplea de grindină, de ceață și de tunete. Străpunși de degetul răzbunător al lui N. Iorga, dușmanii invizibili se prăbușeau surd pe dușamele, în timp ce cuvintele cădeau ca trăznetele într-un copac noduros. Apoi, furtuna se potolea. Profesorul căuta printre ascultători un chip prietenos, un zâmbet de speranță, un elogiu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Iosif din Arimateea relatează despre Învierea morților Împreună cu Isus. Ca martori direcți Îi citează pe Simeon, preotul, și pe cei doi fii ai săi, tustrei morți de puțină vreme și Înviați de curând. Minunea Începe cu o lumină orbitoare care străpunge Întunericul iadului. Pentru prima dată locuitorii lumii de jos s-au putut vedea unii pe alții. Apoi, În mijlocul lor s-a arătat Ioan Botezătorul, care, credincios funcției sale de Înaintemergător, le face un scurt instructaj catehetic despre Isus. Urmează o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
negativul cu o stăruință în care se ghicește, nostalgic, reversul lui. Despuiată de măștile cvasifantastice care o ascund, de gesticulația absurdă ori simbolică, drama povestită e una a singurătății și a dragostei. Ramses Ferdinand Sinidis (alter ego al scriitorului) este străpuns, din spate, în inimă, cu o frigare și omorât pe o rampă de gunoi de către Omul cu ciocul de aramă, amantul Zittei Gloria, soția mărginită de care nu se putea despărți; jurnalul lui, tipărit, este romanul Bagaj... În trei părți
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
pus ? - Să n-am parte... - Haide, hai ! Leonteanu avea o mutră bleagă care implora caritate iar ochii lui mici, adunați la rădăcina nasului, priveau fix biroul cu hârtii. Uneori se trezeau într-un clipit ager și rece, cu care-l străpungea pe anchetator. Având deplină încredere în metodele sale, încăpățânarea inculpatului nu-l irita pe plutonier. După o lungă și minuțioasă anchetă însă totul dăduse greș iar șeful fu nevoit să trimită mai departe un dosar subțire. La instrucție, procurorul, bărbat
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
hainele, prințesa arăta ca o fată obișnuită și așa porni la drum, să nu atragă privirile. Prima noapte dormi într-un luminiș și visa că a venit un pui de căprioară cu lacrimi în ochi, fiindcă niște vânători i-au străpuns inima mamei sale cu gloanțe grele. Puiul de căprioară își așezase capul în poalele ei și așa dormise toată noaptea. Când se trezi fata, miracol, pe fusta ei găsi o petală de trandafir galben, fără să fie prin împrejurimi astfel
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Simte cum ceva Îl ridică de jos și, senzația Îi aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi spune: ― Tata, nasturele meu. Și imediat se ridică suficient de sus ca să observe baioneta de oțel care-i străpunge pieptul. Lumina focului dezvăluie, la capătul țevii lungi, dincolo de ochitor și de cocoș, chipul extaziat al soldatului. Focul se apropia de mulțimea de pe chei. Se aprinse acoperișul consulatului american. Flăcările se cățărară pe cinematograf, aprinzând marchiza. Mulțimea se trase Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și cu buze groase. Pomeții proeminenți Îi Împărțeau chipul În fațete arctice. Când vorbea, observai cum i se Întinde pielea peste acei pomeți și cum se adâncește Între maxilare, observai masca strâmtă a pielii ca de zână, cu ochii albaștri străpungându-te de deasupra. Și apoi mai era și silueta ei, sânii de doică, abdomenul de campioană la Înot, picioarele de atletă sau de dansatoare la Martha Graham. Chiar și dezbrăcată, Zora părea femeie În toată regula. Nu exista nici un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cei dinăuntru rămân fideli cauzei și curajoși. De asemenea, era inutil să cer o stare a școlii și a celor dinăuntru atâta vreme cât simțeam tot ceea ce se întâmplă. Cunoșteam deja starea situației. Nimeni dinăuntrul școlii nu murise, perimetrul nostru nu fusese străpuns, afară era o mare de membre smulse și corpuri mutilate și totul părea a fi un tablou postmodern simbolist în tonuri de roșu. Gardienii se retraseră, cei care au mai rămas în viață. Câțiva elevi se duceau la infirmerie. Săriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suferise o înfrângere. O mână de copii respinsese un atac al Gardienilor. Ce se întâmplase cu lumea? Vladimir, unde sunt cadavrele? L-am întrebat pentru că nu erau. În schimb, pământul era acoperit de o ceață lăptoasă ce nu putea fi străpunsă cu privirea. Ploaia se domolise și acum era doar o amintire a ceea ce a fost. Sub ceață. E doar începutul. Du-te sub pământ. Ești așteptat. Am eu grijă aici. Îmi puse o mână pe umăr și-mi zise: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
indicațiile întocmai. Retrași astfel, cei din față se lăsară în genunchi și ochiră în întuneric spre orice ar putea ieși de acolo. Cei din spate rămaseră în picioare lipiți de perete ca să fie mai greu de ochit și încercau să străpungă bezna cu ochii lor. Corvium își lăsă arma în spate și încet o scoase pe Eterna cu mâna stângă. Lama îi era albă ca fildeșul și bătea ușor în galben vechi. Sângele îi era rece și în inima sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nedumerirea îi încolțește din nou în suflet. De ce s-o fi înverșunând atâta împotriva fiului Scriboniei? Că doar nu l-a favorizat niciodată excesiv. Oricum, nici pe departe cât pe fiii ei. O fulgerare ca o lamă de cuțit îi străpunge inima. Bănuiește cumva...? Picături de sudoare încep să i se prelingă pe frunte. Le îndepărtează cu un gest smucit. Trebuie să acționeze, să facă ceva îna inte de a fi prea târziu. Din prag, se întoarce către Fulcinius și rostește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pufnește Libo zgomotos. Justiția imperială se ocupă atât de probleme civile, cât și de probleme penale. Lovește întruna, agitat, cu latul palmei în tăblia patului: — Eu de ce nu mă pot prezenta în fața împăratului ca orice alt cetățean...? Lasă fraza neterminată, străpuns de o iluminare: — Sunt senator, atunci să mă judece egalii mei! Scâncește către Gallus: — Tribunalul senatorial...? Celălalt tace încurcat. Își freacă bărbia ca să câștige timp. Tri bunalul imperial are același profil și merge mână în mână cu cel al consulilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
formă instructorul. Ce jocuri? Inflexiunile dureroase din vocea tânărului îl lovesc drept în inimă. — Luptătorii se despoaie de veșminte și sar printre săbii... Rufus nu vrea să se lase impresionat. Rânjește: — Așa, în curul gol? — Săbii ascuțite, gata să-i străpungă..., murmură Pusio mai mult pentru sine. Mai fornăie de câteva ori zgomotos. Doar nu te-oi pune acum să bocești ca o muiere, se învese lește evreul. Călărețul își trage încă o dată nasul cu putere. — Ne riscăm viața numai din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
malurile și unul dintre cei trei curatori ai apelor conduși de Messalla Corvinus este responsabil cu regularizarea cursului fluviului. Pe el l-au considerat oamenii vinovat de nenorocire. Pe Celer. Între timp, ochii s-au obișnuit îndeajuns cu întunericul ca să străpungă prin obscuritate. Își plimbă privirea pe trupul ușor diform din cauza sarcinii. Revine la gândurile dinainte. Agrippina e diferită de flușturaticele din ziua de azi. N-o preocupă decât căminul, soțul și copiii... Fugitiv, pe față îi joacă un surâs orgolios
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult așteptate. Lui Tiberius Livia i-a salvat de nenumărate ori viața și poziția cât a stat ascuns la Rhodos, dar nu e sigur că Agrippina ar interveni pentru el. Mai degrabă l ar disprețui și ar cere divorțul. Tresaltă, străpuns de un fier roșu. Atunci ar fi - în sfârșit - liber s-o caute pe Mariamne, să-i cerșească iertarea... Se descurajează și oftează deprimat. Vise deșarte! Aruncă o privire plină de invidie către Agrippina. Doarme dusă, cu gura întredeschisă, lăsând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
general. Agrippina și copiii se uită nedumeriți la el. Iulius Herodes preferă să privească în altă parte. Antonia însă surâde cu îngăduință. Li se adresează celor mici: Ia spuneți-mi, dragii mei, când tragi la țintă contează ce sector ai străpuns? Drusus se scobește încurcat în nas. Neron și Livilla răspund însă în cor: — Nu! Bunica îi mângâie pe obraji: Țintașul câștigă oricum? — Da! Femeia se întoarce victorioasă către Germanicus: — Te-ar ajuta și pe tine să compari virtutea cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care am încetat de mult să le mai înțelegem, suspină nedeslușit Germanicus. Explodează: — Cum să n-am îndoieli? Toți au! Se lovește cu furie în piept: — Nu vreau, dar nevoile mele sufletești nu sunt satisfăcute și ochii mei nu pot străpunge întunericul. Atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să le cauți în altă parte, suspină evreul. — Încerc să regăsesc divinitatea în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin. Aripile lor se vedeau albe pe cerul albastru. La începutul fiecărei ierni, samuraiul se uita la aceste păsări albe care veneau pe pământurile lui, fără să știe din ce țară sosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zăriră corabia plutind în zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru prima dată cu două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deodată întinderea nesfârșită de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spate și horcăind un tânăr indian, gol și el până la brâu. Lângă el, stătea pierdută o femeie tânără. După pantalonii cu care era îmbrăcat tânărul era fără îndoială un dijmaș pus să muncească pe moșiile de aici. Gâtul îi era străpuns de o rană urâtă de glonț pe care sângele amestecat cu noroi se închegase. Știi spaniolă? îl întrebă Velasco, însă omul continua să horcâie printre buzele întredeschise. Ochii îi erau și ei deschiși, dar se uita în gol, de parcă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu auziseră nici măcar de numele, darămite de existența acestor meleaguri. Era început de toamnă. Case albe se întindeau cât vedeai cu ochii pe câmpia scăldată de razele unui soare blând. În această mare albă se vedeau pretutindeni turle de biserici străpungând cerul diafan. Pe râu era un du-te vino de vase, iar pe maluri, o beție de flori proaspete, deschise în bătaia soarelui. Mireasma florilor plutea în tot orașul, pe prichiciul alb de la ferestrele caselor erau ghivece de flori, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a dat să oprească pe unul care vindeca bolile oamenilor folosindu-se de numele Domnului, Domnul i-a zis: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi...” Dintr-o dată Velasco simți în piept o durere sfâșietoare de parcă ar fi fost străpuns cu o sabie ascuțită. El știa că negustorii japonezi nu crezuseră în predicile sale. Recunoștea că doar se folosiseră de botez urmărind să câștige din negoț. Știa toate astea și, totuși, le trecuse cu vederea. — Adunarea episcopală nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]