1,841 matches
-
înainta descompunând lumina și transformând peisajul. A mugit ușor și din gâtlejul său s-a auzit un tors de pisică uriașă, satisfăcută. Gacel s-a ridicat încet în picioare, i-a scos șaua și, la rândul lui, și-a scos straiele, pe care le-a întins cu grijă peste tufele de scaieți ca să se ude cât mai tare. Apoi, desculț și gol, a așteptat în picioare ca primele picături să stropească nisipul și pământul, acoperind de cicatrice ca de vărsat chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
farmec. Femelele sale îl priviră fără interes și fără frică, pentru că, deși împușcătura fusese asurzitoare, nu era legată în mintea lor de ideea de pericol și de moarte, și, numai când îl văzură apropiindu-se în fugă pe bărbatul cu straiele fluturând și agitând un cuțit o luară la goană, pierzându-se în pustiu. Gacel ajunse la animalul rănit, care făcu un ultim efort de a se ridica și a-și urma familia, dar ceva se rupsese înăuntrul lui și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
depășească măsura. De aceea, după ce doi războinici și trei soldați muriseră într-o încăierare, „Fiii Vântului“ preferaseră să ocolească postul militar în drumurile lor, dar acum acel călăreț solitar înainta hotărât, urcase ultima creastă, se profila pe cerul înserării cu straiele în vânt, și se pierdu în cele din urmă printre palmieri, oprindu-se la puțul de la miazănoapte, la o sută de metri de primele barăci. Se lăsă să alunece fără grabă pe povârnișul dunei, străbătu tabăra și ajunse lângă targuí-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
el și dacă, așa cum promisese, reîncepuse lupta pentru putere. „Era un nebun, murmură încetișor. Un nebun visător, din cei care se nasc predestinați să încaseze toate loviturile și să fie însoțiți de gri-gri-ul nenorocirii, ce călărește lângă ei, lipit de straiele lor. Era atât de mare forța acestui gri-gri, că mi-a transmis și mie o parte din nenorocirea lui.“ Beduinii credeau că acei gri-gri erau duhuri ale răului, ce puteau aduce boală, nenorociri sau moartea, și, cu toate că pe față tuaregii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ei. Bineînțeles, Fazel m-a scutit de toate aceste amănunte, rezumatul său a fost lapidar: — Nebunul de Mirza Reza l-a ucis pe șah. Asupra lui s-a găsit scrisoarea din partea lui Djamaledin. Numele tău e amintit acolo. Păstrează-ți straiele persane, ia-ți banii și pașaportul. Nimic altceva. Și fugi să te refugiezi la legația americană. Primul meu gând a fost la Manuscris. Îl recuperase oare Mirza Reza În acea dimineață? E drept că nu ralizam Încă gravitatea situației mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe Poet, propulsat și acesta în picioare, împiedicându-l hotărât să sară în ajutorul Îngerului. Care era călărit, ca un mânzat, la propriu, în scaun și fără preludiu, de Gladiatoarea cea durdulie, nevasta adormitului, ardentă ca o starletă porno, cu straiele ei subțiri muiate de transpirație și mulate ațâțător pe trup, de la excitare intensă și de la eforturile combinate, prin mișcarea spasmodică a mai multor pachete de mușchi antrenați, cu scopul limpede al realizării contactului intim! În coada ochiului, Fratele îl zărește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ce mai rămăsese din lume era pătratul de cer albastru închis de deasupra noastră, străbătut de pulberea de stele a Căii Lactee. Era povestea Celor unsprezece lebede, și vocea copilului suia, cobora, se rotea, înnebunindu-ne de tristețe. Copila mută, împletind straie de urzici pentru frații ei deveniți păsări regale, zborul acestora peste marea cea verde, o aripă de lebădă -toate acestea ..... Foarte multă vreme, Mendebilul parcă zâmbea . Când a terminat povestea, în liniștea nopții se auzeau vuind tramvaiele care treceau pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
armonioasă, un kosmos. Ești filozof? Treci în toga ta crem, cu un dreptunghi azuriu pe cotor, unde îți este trecut numele și ce ai scris. Ești eseist? Locul tău e acolo, între Petros Haris și Camus, și trebuie să îmbraci straie cernite. Ești politolog, atomist, biolog cu ceva idei originale, sociolog, antropolog? La "Idei contemporane". Ai dreptul să-ți alegi culoarea, de la galben ca lămâia până la violet ca panseaua. Ești ceva nedefinit, romancier necunoscut sau prea cunoscut, pedagog? Volum separat, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să veniți la mine? O, mai bine să mergem pe islaz, propuse Bobbie. Bâlciul trebuie să fie în toi. Câțiva inși dansau în jurul pietrelor Inelului din Ennistone. Zău? Cine erau? Nu știu, mi s-a spus că erau îmbrăcați în straie albe. Druizi, de bună seamă. Haideți să mergem pe islaz! Fiecare aduce câte o sticlă. Tom râdea, trăgând de capul de urs al lui Bobbie. Trăia, de fapt, un adevărat supliciu. Nu-i scrisese lui Rozanov, deși încercase în repetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în care trăiește. Mai mult, se poate afirma, fără niciun fel de exagerare, că poeta susține, prin creațiile ei, adevărul formulat de M. Eminescu în Epigonii, cu privire la statutul demiurgic al artei, dat de posibilitatea ei de a înnobila realitatea, fiind strai de purpură și aur peste țărâna cea grea. În ce privește delirul, din titlul volumului, acesta, sugerează o atitudine dionisiacă, iar, prin prezența în contiguitatea curcubeului, dar și în relație cu poeziile care compun cartea, aduce (aparent, cel puțin) o notă oximoronică
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
între două dimensiuni ale ființei sale, gunoi și cruce, cu alte cuvinte, între memento mori și seducătorul gând al veșniciei, chiar dacă e doar ca un reflex condiționat, îngemănarea lor desăvârșindu-se doar prin artă, pe care Eminescu o definea ca strai de purpură și aur peste țărâna cea grea, dar aceeași forță a poeziei de a înnobila realitatea se exprimă și aici, unde toate tomberoanele s-au transformat în amvoane. În această construcție, sau re construcție, printr-o lirică a măștilor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mi-ai sugerat atâtea împăcări, am adunat atâtea înțelesuri, încât m-a copleșit grămada de cuvinte din care trebuie acum să mă ridic. Pornisem decuseară într-o lume și m-am trezit teleportat în alta, ca omul singur, rămas fără de straie, care zadarnic își chema-nceputul; Eram străin de locuri și de lucruri dar și față de mine eram acum străin. Vibrațiile cuvintelor tale atunci nu mai puteau să surprindă lungimea noastră de undă și se sfărmau neputincioase în fața peretelui de diamant
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
strălucești cel mai tare, să o bucuri pe fetița cu părul ca mătasea. Ceilalți frățiori se legănau desupra pământului și priveau uimiți la priveliștea ce li se deschidea în fața lor. Case luminate, oameni alergând grăbiți în toate direcțiile, brazi cu straie de sărbători, copii veseli și gălăgioși, multă forfotă și agitație. Deodată îi trezi din visare mama lor: - Fulgușori, sunteți gata de marea „Fulguiala“? - Gata! - Eu mă întorc în Împărăția Cerului unde mă așteaptă tatăl vostru Crivățul. Voi să vă faceți
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mari. Iliuță, la rândul lui, se apucă să cânte din frunza-i fermecată. Țăranii se mirau și căscau gura la bucureșteamul care se pricepea așa de bine să zică doina și alte cântece populare. Adevărul era că Iliuță, deși purta straie nemțești, neam de neamul lui nu fusese bucureștean, se trăgea tot din opincă. Nuntașii petreceau în lege, băutura îi antrenase la joc și veselie. Numai eu sufeream de o grijă apăsătoare, absurdă, care în răstimpuri lua forme de spaimă neînțeleasă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
gheață. A nins mult, cu fulgi mari, ce se poticneau în propria manta pufoasă, motiv pentru care zăpada căzută a acoperit toate meleagurile, acestea ostenind a mai ține piept furiei albului. Copacii golași și triști, rămași fară nicio podoabă a straielor, par acum bucuroși să fie încărcați, acoperiți de acest cojocel ocrotitor; crenguțele lor atârnă sub povara zăpezii care apasă tot mai mult, ca într-un joc... Casele împodobite cu zăpadă cristalină dorm liniștite sub acoperișul din care iese agale un
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fi vrut să scriu din venerație (de la Marin Preda, Monica Lovinescu și Mariana Marin, la Ștefan Iordache și Gheorghe Dinică) și nici la înmormântarea unor prieteni sau rude nu am fost în stare să-mi acopăr nuditatea durerii mute în straiele bine croite ale retoricii funebre. Știu că am contrariat multă lume gazetărească refuzând să particip activ la comemorări de acest gen, ziariștii fiind numaidecât dispuși să echivaleze simpla suferință incapa bilă să se pronunțe cu nerecunoștința, trufia, indiferența, frigiditatea afectivă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
vrând să sar din car, să fug înainte și să deschid poarta, am căzut de lângă ciubărul cu rufe între picioarele vacilor. Copita unei vaci sau o roată m-a călcat pe piept. Am zăcut, după aceea, în pridvor, sub un "strai", cum se numeau la noi păturile mițoase, câteva săptămâni și, fiindcă "am avut zile", mi-am revenit. Oamenii câștigau puțin, muncind greu, la pădure și pe câmp. Și, pe măsură ce înaintau în vârstă, ridurile îi făceau să semene cu pământul pe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
locomobilele care puneau în funcțiune batoza la treier sau cu care ― puțini ― tăiau lemne. Se folosea forța apei la moară, la joagărele de tăiat scânduri sau la piua unde se prelucra postavul de lână, necesar pentru sumane și cioareci, ori "straiele" mițoase cu care ne acopeream iarna. Încă nu pătrunseseră hainele de oraș și covoarele cu sultani și cadâne. Toate articolele de îmbrăcăminte, cu excepția opincilor, erau făcute în sat. Pâinea nu se aducea de la oraș. În cuptorul mare din tindă, mama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dormind în antreu. Ceilalți doi erau "Truman", cântăreț de biserică, refugiat din Basarabia, și Liviu, funcționar vremelnic pe la Regia tutunului. Nu exista lumină electrică, nu exista apă curentă, nu exista foc. De altfel, nu exista nici sobă. Îmi făcusem din "straiul" de-acasă un sac polar în care mă vâram iarna și nu-mi păsa că pereții odăii erau reci ca ai unei peșteri. Neplăcut era doar faptul că, ieșind din sacul polar, trebuia să pun piciorul pe podeaua de lut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
în afară de orice pericol. Ți-am administrat un calmant căci, după cum cred că știi, somnul rămâne, totuși, cel mai bun doctor... ... sfârșit...1987 - 1990 Vaslui Iași București Ploiești Călinești - Prahova. Postfață Când o specie literară nu mai încape în propriile ei straie, îți pui întrebări la care găsești răspunsuri relative, sau contradictorii și concluzionezi că afirmația lui George Călinescu, potrivit căreia nu există genuri și specii pure, se confirmă încă o dată dacă mai era nevoie. Ele or fi existând ,,numai la analiza
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
orice pas te face să crezi că sunt cele mai bune paste când le și mai adaugi invidie și ură. și totusi, în adâncuri, erai întrebătoare, cruciații, ei tăcuții, treceau făr’ să te-asculte căci toți credeau în dragostea în strai de sărbătoare în timp ce prefăcuții vindeau vorbe oculte și s-a produs minunea...ce orizont deschis! Iubire, numai tu esti vis, dor si Paradis! 9. Sit tibi Terra levis Iubita mea, imaginea solară s-a ros de vânturi și furtuni, o
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și moral. Opera contează, că oricum viața trece în timp ce aceasta, opera, este asemenea granitului din statuile care se cuvin creatorului. Măi, măi, mormăi, încurcată daraveră asta a culturii naționale, întortocheată dezbatere, comunismul răsare unde nici că te-ai aștepta, sub straiele omului recent, sub veșmintele acelei sintagme pe nume corectitudinea politică, o cenzură și ea, o propagandă cu de-a sila, o poliție ideologică. Ia te uită, îți zici, în cultura noastră peste tot pândește capcana roșie, în timp ce aceea brună nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care are chipul credinței impuse prin ucaz. Articolul 13 din Legea Cultelor suspendă frumusețea agonică a creștinismului și răstignirea cu plictiseala unei dictaturi cuvioase. Norocul este că, probabil, Domnul le știe pe toate. Pricepe, spre exemplu, faptul că dincolo de frumoasele straie sacerdotale și minunatele ctitorii bisericești așteaptă la colț metanoia. Mărturisirea păcatului și publicarea dosarelor colaborării cu Nefârtatele de prin arhivele CNSAS. Așa că să nu ne grăbim să cântăm "Cu noi este Dumnezeu / Înțelegeți neamuri și vă plecați". Atenție că nu
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ceva unui bărbat cu o coadă împletită, care purta o bandă de pînză pe frunte, și o haină din piele de căprioră cu franjuri, ca indienii americani. Se părea că oameni din toate culturile și secolele se adunaseră aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a spus „că a venit dumnealui“. Cel de pe pat a dat să se ridice (mai apoi, când l-am întâlnit pe Dragoș, mi-am dat seama cât semăna cu el, aveau același păr lung, aceeași barbă albă-gălbuie, atâta doar că straiele celui întins pe pat erau noi și curate, părea gătit ca de sărbătoare...). „Nu, nu“, am spus, „n-aș vrea să vă tulbur odihna“. El și-a culcat capul pe pernă, zăcea liniștit, mă deprinsesem cu semiîntunericul din odaie, începusem
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]