10,586 matches
-
piele m-au făcut să fiu aproape copleșit de voluptate. Doamna Miyagi trebuie că-și dăduse seama, căci agățându-se de umerii mei m-a târât cu ea pe rogojină și, cu tresăriri iuți ale întregii ei ființe, și-a strecurat sexul ei umed și primitor sub al meu, care a fost înghițit fără greutate ca de o ventuză, în timp ce picioarele ei slabe și goale îmi încingeau șoldurile. Doamna Miyagi era de o agilitate extraordinară: picioarele ei, în șosete albe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te chinui să lași geamul în jos, ca să i-o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea care dă sens lumii, după sfârșitul lumii, senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Garajul tău, de exemplu, asta da responsabilitate. Și ucenicii ăia ai tăi. Și ei reprezintă o responsabilitate, nu-i așa? Ești destul de obișnuit cu responsabilitățile. Gândul domnului J.L.B. Matekoni zbură către ucenicii lui. Și ei tocmai intraseră în viața lui, strecurându-se în garaj la scurt timp după ce telefonase la colegiul tehnic de meserii și se oferise să asigure loc de muncă pentru doi ucenici. Își pusese mari speranțe în ei, dar fusese dezamăgit, practic, de la bun început. La vârsta lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rămase tăcut. Își aducea aminte de fetiță, fusese foarte politicoasă și îi apreciase munca. Oare n-ar fi, însă, o povară prea mare să aibă grijă de un copil handicapat? Mma Potokwane nu pomenise nimic de asta când deschisese subiectul. Strecurase în discuție un copil în plus - fratele fetiței - iar acum pomenea în treacăt despre scaunul cu rotile, de parcă ar fi fost totuna. Își curmă firul gândurilor. Și el însuși s-ar fi putut afla în scaunul acela. Mma Potokwane se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și bărbații cântau ceva. Fetița a văzu că-l așează în mormânt și pe frățiorul ei, înfășurat într-o piele de animal. Apoi au răsturnat nisipul peste amândoi și s-au întors în tabără. De cum au plecat, copila s-a strecurat și a scurmat repede în nisip. Nu după mult timp a ajuns la bebeluș și l-a luat în brațe. Copilul avea nările pline de nisip, dar încă respira. Fetița a făcut stânga-mprejur și a alergat prin savană către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
faci? Să-l împuști pe domnul J.L.B. Matekoni? Doar n-ai de gând să tragi în el data viitoare când intră în bucătărie și se plânge de mâncare? Ei?! Nu, n-am de gând să împușc pe nimeni. Vreau să strecor arma în casa cuiva. Apoi voi spune poliției că există un pistol în casa aia, iar ei se vor duce și-l vor găsi. — Adică n-o să-mi mai recuperez pistolul? Nu. O să-l ia poliția. Or s-o salte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
într-o hârtie maro, obișnuită. Ambalajul ascundea natura conținutului, dar pachetul era destul de greu, iar el deveni bănuitor. — Nu mă-ntreba nimic, îl sfătui ea. Nu întreba și nu vei ști nimic. E o armă, își spuse el. Vrea să strecor o armă în casa din Zebra Drive. Nu vreau să mă plimb prin oraș cu chestia asta asupra mea, zise el. E prea periculos. Știu că e o armă acolo și știu ce se întâmplă dacă poliția te prinde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fericit. Clătină din cap. — Sunt mult prea speriat ca să mă simt bine. Poate altădată. În după-amiaza următoare, la scurt timp după ora două, Paul Monsopati, funcționar-șef la hotelul Sun din Gaborone, pus de conducere pe lista pentru promovări, se strecură în biroul uneia dintre secretarele hotelului și o rugă să iasă din cameră pentru câteva minute. — Trebuie să dau un telefon urgent, îi explică el. O chestiune personală, legată de o înmormântare. Secretara încuviință dând din cap și părăsi încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
loc foarte bun pentru întâlnirile unor amanți. În noaptea aceea eram în colibă împreună. Era lună plină și era destul de multă lumină afară. Dintr-o dată mi-am dat seama că lângă colibă-i cineva și m-am sculat. M-am strecurat spre ușă și am deschis-o încetișor. Afară era americanul. Nu purta decât o pereche de pantaloni scurți și pantofii lui veldschoen. Era o noapte fierbinte. M-a întrebat: „Ce faci aici?“ Eu nu i-am răspuns nimic și, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii pe creștete, purtând vase cu uleiuri camforate, cu pumnii plini de petale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fiu cârtiță, uite-așa, eu vreau să fiu cârtiță, nu șobolan, că șobolanul e mai deștept, e prea deștept, câți crezi tu că au un creier de șobolan?, nu, eu vreau să fiu cârtiță, să sap în pământ... Să mă strecor prin galerii, să mușc glodul, să gust rădăcini și coropișnițe... Și-atunci se-mpingea în mine, voia să mă țocăie pe amândoi obrajii și-i băgam repede la înaintare o papiroasă. Trăgea vreo două fumuri, mândru de el: - Hai, Sclivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
buzele. Am coborât în pivniță, fără să mai aprindem lumina, m-am bucurat să regăsesc adânciturile din zid, zgrunțurile, am stat pe treptele de piatră, ne-am uitat la pânzele de păianjen groase întinse în colțuri, luminate slab de razele strecurate prin ferestruici. Dormisem de mai multe ori în pivnița lui, învelit c-o blană de oaie. „Te-ntorci la esențial, ai? La peșteră?” râdea Ioan. „Da’ vezi că primitivul nu înghițea atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
coroană pentru - Dumnezeu să-l odihnească lângă el - Pârvulescu? De-un ajutor? Poate câte cinci sute... Efectul e cel scontat. Mestecă de-acum, ca niște cățelandri, sfoara trecută prin seu. *** - ...știi că Pârvulescu avea o amantă, mult mai tânără? îmi strecoară una dintre vagile mele cunoștințe. Mă scutur, mi-am dat scrum pe blugi. - Îmmm... Are tonul acela, ehehehe, ehe, știm noi, păi cum, ehehehe, de parc-ar fi spus Pârvulescu avea branhii și dormea cu burta-n jos în fântâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când și cum și cobor repede să le las lângă gunoieră. Orice lucru aruncat mi se pare o mică victorie în fața destinului, sâc-sâc! Mi s-a întâmplat să vin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că se Îndepărtaseră definitiv, se tîrÎ pe nisip spre șalupă, Încercînd să facă În așa fel Încît aceasta să Îl ascundă, interpunîndu-se mereu Între el și cei care l-ar fi putut zări de pe vapor. CÎnd ajunse În dreptul ei, se strecură cu grijă Înăuntru și puse mîna, fără grabă, pe cîteva cuțite late, ață de pescuit și cîțiva metri de lanț de ancoră. Se Întoarse cu toate acestea, tot pe brînci, adăpostit acum de stînci și arbuști, și porni grăbit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
capabil s-o facă cu ochii Închiși, fără zgomot, aproape fără să trezească păsările care se odihneau În cuiburile lor. Acela era regatul său, pe care-l străbătuse de mii de ori, iar În anumite ocazii, În nopți asemănătoare, se strecurase la fel pentru a-și pîndi prizonierii, asigurîndu-se că rămîneau pe loc și că nu Încercau să se răzvrătească Împotriva lui. Ajunse pe plajă aproape o oră mai tîrziu și se opri la adăpostul umbrelor. În cea mai mare liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
supermodel celebru. Dar ține minte că, la fel ca o spectaculoasă revistă Vogue, ține minte că oricât de atent urmărești salturile: Se continuă la pagina nu știu care. Oricât de atent ai fi, vei avea senzația că ți-a scăpat ceva, senzația strecurată sub piele că n-ai încercat totul. Senzația aia de gol în suflet că ai trecut în fugă tocmai peste momentele la care ar fi trebuit să fii atent. Ei bine, obișnuiește-te cu senzația asta. Într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
graniță lui Seth, fostul Alfa Romeo, fostul Chase Manhattan, fostul Nash Rambler, fostul Wells Fargo, fostul Ebergard Faber. Tipul de la graniță zice: Domnule, aduceți cu dumneavoastră vreun fel de marfă în Statele Unite? Vârful mic și ascuțit al pantofului meu se strecoară pe sub scaunul din față și-i aplică o lovitură noului meu soț. Detaliile ne înconjoară. Întinderile de noroi lăsate de mareea joasă sunt un pic mai încolo, cu valuri mici care vin unul după celălalt. Rondurile de flori de cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în sus și-și va răsuci sfârcul prin cămașă și gura i se va căsca și ochii i se vor da peste cap - hormonii sunt de vină pentru astea. Estrogenele conjugate, Premarinul, estradiolul, etil estradiolul, toate au reușit să se strecoare în Cola dietetică a lui Seth. Sigur că da, la nivelurile actuale ale supradozei sale zilnice există pericolul de a-și distruge ficatul. S-ar putea ca ficatul să-i fie deja afectat sau să sufere de cancer sau cheaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
hai să mergem cu barca - e-aceeași voce. Tunsori diferite, dar întotdeauna același păr negru și des de cățelandru sexy. Seth Thomas este Manus. Manus m-a înșelat cu Evie, dar încă-l iubesc atât de tare c-o să-i strecor în mâncare o cantitate impresionantă de estrogen conjugat. Atât de tare că aș face orice să-l distrug. Ați crede că acum ar trebui să fiu mai deșteaptă după - câte? - o mie șase sute de credite universitare. Ar trebui să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Nu, chiar așa e, Manus a vrut să fie incinerat. Pe carnețelul de lângă telefon, scriu într-un minut o să deschid ușa, dar am încă pușca. înainte de asta, arunc niște valium pe sub ușă. înghite-l. fă-o sau te omor. Și strecor hârtiuța pe sub ușă. O să mergem afară la mașina de pe alee. O să-l duc de acolo. O să facă tot ce vreau, altfel, oriunde am ajunge, o să spun la poliți că a intrat cu forța în casă. Că el a provocat incendiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
până pe vârful nasului și-și arcuiește sprâncenele desenate cu creionul dermatograf. Ridic din umeri. Cobor să-mi eliberez încărcătura drăgăstoasă. Chiar și cu portbagajul deschis, Manus nu se mișcă. Genunchii îi sunt lipiți de coate, mâinile strânse peste față, picioarele strecurate sub fund; Manus ar putea fi un fetus în uniformă de camuflaj. De jur-împrejurul lui, nu observasem. Am fost într-un stres uriaș în noaptea asta, așa că iertați-mă dacă n-am observat încă de la Evie de acasă, dar de jur-împrejurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită înapoi pe marea cochilie de melc din ceramică, am citit: Îl iubesc pe Seth Thomas atât de mult că trebuie să-l distrug. Compensez cu asupra de măsură venerând-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
slujba lui Manus, mergeam la baruri de gay, iar eu ședeam singură și-mi ziceam că treaba cu aspectul frumos e diferită pentru bărbați. Manus flirta și dansa și trimitea băuturi pe tejgheaua barului oricui părea o provocare. Manus se strecura pe scaunul de lângă mine și-mi șoptea din colțul gurii. Nu-mi vine să cred că-i cu tipu’ ăla, zicea. Manus înclina din cap doar cât să-mi dau eu seama de care tip era vorba. — Săptămâna trecută nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Manus, cu nevoia lui stringentă de-a demonstra că încă se mai poate pișa pe fiecare copac. Genul ăla de putere oglindă-oglinjoară. Restul îl știți deja. Sari la noi pe drum, după spital, după surorile Rhea, și eu continui să strecor hormoni, Provera și Climara și Premarin, în mâncarea și băutura lui. Whisky și estradiol. Vodcă și etinil-estradiol. Era așa de ușor că era de speriat. Arunca încontinuu ocheade de taur în călduri spre Brandy. Cu toții fugeam de ceva. Vaginoplastie. Îmbătrânire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]