2,072 matches
-
blow-up cuprinde zone tot mai întinse, cu-nnd se vede, întreagă, tulpina de gura-leului cu patru flori dispuse la distanțe tot mai scurte, iar la capătul codiței, tot în stânga sus, apar deodată vârfurile unor degete (unghiile date cu un roșu destul de strident) și câteva structuri încă imposibil de decriptat, una, două, trei benzi cafenii foarte late, cu asperități albicioase din loc în loc. Brațul, delicat și rotund, e de femeie, așa cum se și cuvine, și se sprijină pe benzile cafenii, reduse acum la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-l strânsese mult în brațe. Părinții însă pentru asta erau făcuți: să aibă grijă ca lui să-i fie bine, să aibă ce mânca, să nu se-mbolnăvească, să aibă cărți și caiete. Chiar în fața aleii se afla, colorat strident sub cerurile albastre prăfuit, un mare panou de reclamă pentru noul spectacol de circ ce avea să vină în câteva zile, cam pe când terminau și ei școala. Panourile astea erau cam în fiecare an la fel: arătau multe animale sălbatice
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
minune, giugiulindu-l și ciupindu-l de sub bărbie din când în când, era neobișnuit de zveltă, cu sâni elastici și mari, bine conturați prin rochia cu imprimeuri, și purta o bască frez, cochetă, peste buclele coafate modern. Era fardată cam strident, cu codițe lungi de rimei în prelungirea ochilor și cu forma de inimioară a gurii mult exagerată de rujul unsuros. Totuși, pentru o prostituată, Coca nu avea o figură vulgară și, dac-ai fi văzut-o dimineața, când n-o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vedere al unui om, politețea zeților era însă o bătaie în toată legea și asta îl făcu pe Bella să se înfioare și mai tare în fața dificultății misiunii sale. Zuul se depărta câțiva pași de el și emise un șuierat strident, foarte puternic. Împăratul se așteptase însă la asta și-și pusese grijuliu mâinile în urechi, fiindcă prima dată când Zuul fluierase lângă el avusese probleme cu auzul preț de câteva ore bune. Mătcile reacționară prompt la semnalul acela și spre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își dădu seama astfel că începea să-și recapete auzul normal. Distinse chiar și chemarea insistentă și stridentă a unei păpălude. De undeva din pădure, răzbătu, ca un ecou, ultimul salut al unui pițigoi-cu-capul-negru, ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede și abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
considera a fi puterea ei: puterea trăsnetului! Deodată, prin aerul înțepător al dimineții, îi ajunse la urechi, odată cu gâlgâitul torentului și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cuprinsese atât cerul cât și marea În dansul ei matinal. O imensă Întindere de apă violet roșiatică se Înfățișa privirilor lor, cu creste de valuri Înspumate, sclipitoare și veșnic În mișcare. Liniștea ce stăpânea Împrejurimile a fost străpunsă de țipătul strident al unui pescăruș, ce se avântase primul În căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acestuia creștea o lume rurală, vacile pășteau printre pomii fructiferi, se întindeau tarlale, câmpuri semănate, fumul se ridica din clădirile fermei coloniștilor - și dinspre orizont dă năvală, neagră și amenințătoare ca un potop, pădurea. În acest strat format din culori stridente, amestecate, singură strada rămăsese o linie neagră, care ducea, urcând, spre tufișul de tuia. Dar mișcarea pe atunci constantă de pălării și basmale, de capote de automobile și rânduri de ferestre ale tramvaielor s-a transformat brusc într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cafea, o sticlă de molan, paharul era mereu gol, vorbeau despre semănături și recoltă și cum făceau ei înainte totul cu mâna și cu boii, mai luau un gât de vin, vorbeau de serviciul activ, vocile li se făceau sonore, stridente, pe măsură ce ziua înainta, vegetau aici fiindcă nu mai știau încotro și nici de ce-ar fi trebuit să se apuce, iar Fritz și Kurt își luau noaptea tații de la crâșmă, bărbați care tunau și fulgerau, parcă-i lovise turbarea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Sunt niște legi și aici. Cel mai mare, Șăfu’, s-a așezat în frunte, pe prima bancă de după burduf. Deducem că există un fel de organizare politică a tribului. O ierarhie informală. Are la mână un fel de brățară colorată strident. Podoaba care îi arată rangul. Poartă și o geacă. Pe dos. În unele culturi, asta arată că omul respectiv e în doliu. În cazul nostru, e vorba poate de neglijență. Șăfu’ cântă. „Supărarea când îmi vine/ Rup cămașa de pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
americane! De asta ai avea nevoie, trebuia să mă fi gîndit mai din timp, dar nici acum nu-i prea tîrziu, iar lui Petrică trebuie să-i facem rost de un pulover care să-l pună în evidență, o culoare stridentă, un verde, portocaliu, roșu, ceva mai ieșit din comun, un roșu aprins cred că ar merge cel mai bine. De acord, zice Petrică, cred că ne-ar veni bine la amîndoi. Așa ca scoși din cutie arătăm caraghios, am greșit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
funcționar public, este la fel de tocită precum un creion bont. 6 În seara aia, părea că tot Berlinul se Îndrepta spre Neukölln pentru a fi martor la felul În care Goebbels va dirija orchestra de viori suave, convingătoare, și de trompete stridente, sarcastice, care alcătuiau vocea lui. Pentru cei care aveau nenorocul de a nu-l vedea pe Iluminatorul Popular, existau câteva locuri În Berlin special amenajate pentru a li se pune la dispoziție măcar posibilitatea de a-l auzi. Așa cum În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
nevasta și că avea o amantă. L-a zărit de câteva ori cu o femeie prin niște cluburi de noapte. Zicea că Pfarr părea Încurcat când era văzut. Otto zice că tipa era o adevărată frumusețe, chiar dacă un pic prea stridentă. Are impresia că numele ei e Vera sau Eva, sau ceva de genul ăsta. — A spus asta poliției? — Nu. Zice că nu l-au Întrebat. Una peste alta, ar prefera să nu aibă de-a face cu Gestapoul decât dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cu cealaltă își apucă sexul. Din gură îi picurau silabe: Furculiță, fuți o vulpe, sub sug pizdă eu... Ea chițăi, sări înapoi și-l lovi peste mână. Își acoperi pieptul și-și trase răsuflarea, tremurând. Tremurul se transformă în chicoteli stridente. —Ei, n-o să ne distrăm chiar așa de bine. Dar la plecare îl sărută pe țeasta care se vindeca. Te iubesc, Marker! El încercă să se ridice și să se țină după ea. Karin îl opri, mângâindu-l și liniștindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Așteptă până se apucară să spele vasele ca să-i pomenească de e-mail. O prostie, de fapt. Erau împreună de atâta timp, încât orice încercare de a simula un ton natural nu făcea decât să scoată în evidență lucrul acela, mai strident decât intenționase. Ea bănui imediat despre ce era vorba. Credeam că te apuci de cartea despre memorie. Că voiai să depășești... Părea exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să identifice nici una. Nu prea departe, mai înăbușit, auzea zumzetul mașinilor de pe Interstate 80 care vâjâiau ca niște baloane sparte. Deschise ochii: era tot în Kearney. O centură comercială modestă, încadrată de o pădure de sequoia metalici încărcați cu panouri stridente, vesele. Obișnuita gamă de francize - motel, benzinărie, magazin universal și fast-food - asigura pelerinii care s-ar fi nimerit pe-acolo că ajunseseră într-un loc la fel ca oricare altul. Progresul avea să facă în sfârșit ca orice loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
plimbare. Zic că fundalul arată mai bine aici. E mai pitoresc sau așa ceva. Polițaiul dă din mâini ca un dirijor, arătând ce și unde s-a întâmplat, dar e total aiurea. Total fals. Mark îi spune, poate un pic cam strident. Tracey îi ordonă să tacă din gură. Începe și el să țipe la ea: cum dracu’ o să recunoască locul persoana care l-a găsit și cum o să iasă-n față, dacă emisiunea nu arată nici măcar locul care trebuie? Acuma, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luxuriante a unui Brillatt de Savarin transfigurat Într-un Dalí furios, banchet de culori și mișcări care Împing parcă vaporul ce leagă Constanța de Însoritele depărtări unde, peste câteva ceasuri, vor acosta fericiți pasagerii ai acestui „Orient Express” maritim. Țipând strident, stoluri de pescăruși agonizează Într-o plutire lentă de zbor etern deasupra pachebotului la poalele căruia bat ciocanele ca de vulcan ale valurilor, lăsând În urmă spuma albă, ca o iluzie, urmă nedefinită a unei himere, un Budha de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ghemuit sub niște copaci, stând probabil în propria vomă uscată. Asta ar completa decorul. Gazonul, neîngrijit și gol, era acoperit de frunze uscate. Se micșora până când dispărea într-un pâlc de copaci înalți și pe jumătate goi, cu crengile gravate strident pe fundalul unui cer palid al unei dimineți de toamnă, rece și clară. Aerul circula înviorător prin plămânii mei și am început să simt cu adevărat că sunt vie, în ciuda menghinei din jurul capului. Ignorând restul, a fost o petrecere reușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stradă și am auzit pașii imediat ce am ieșit din casă, deci trebuia să fi fost pe o alee undeva în apropiere, cu ochii țintă pe ușa mea de la intrare. Nu m-a urmărit de acolo, de la început; era atât de strident încât l-aș fi simțit imediat. Și m-a așteptat pe mine, în mod special, pentru că dacă aveai de gând să aștepți pe o stradă aleasă la întâmplare să se deschidă o ușă și să iasă o fată, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
acum“. —Phil mi-a promis că îmi ia el, a răspuns Baby absentă, uitându-se ca întotdeauna după oameni cunoscuți. Era complet imprevizibilă în ceea ce privea ideile, tonul vocii, sau orice aducea a asalt incognito. A, uite! exclamă ea făcând strident cu mâna astfel încât toată lumea din club să se holbeze la ea. Uite-o pe Gabby! Gabby, dragă! Aici! A dispărut cât de repede o puteau purta pantofii platformă. Pentru cine lucrezi? l-am întrebat pe Tim. —Baby e o gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când se ivi o slugă porunci: Să vină bucătarul, domnia sa spătarul Mihai dorește să-l vază, spuse postelniceasa strident în românește. Apoi șopti în grecește: — Se pare că nu-ți dai seama că nu prea am timp să gătesc și că răposatul meu bărbat, tatăl vostru, postelnicul, mi-a lăsat destulă avere ca să pot să-mi țin printre slugi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acoperit de o iarbă aspră cu fir neobișnuit de lung, pe alocuri stâncile izolate erau invadate de un conifer târâtor necunoscut lui. Erau și niște tufe cu frunze roșcate cerate și cu ramuri contorsionate, încărcate de flori de un roșu strident cum nu mai văzuse. Mirosul proaspăt ca și cel de ienupăr îmbălsăma adierea. Egumenul dispăruse; de undeva, ca o vibrație, începu să-i vină glasul lui. Era o rugăciune liniștită. Se îndreptă spre locul din care se părea că-i
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai este mult și ajungem. Uite, la gardul acela, spuse gâfâind Ianache. Se simțea acum briza dinspre mare ca o respirație binefăcătoare. În spatele ulucilor cineva îi așteptase, căci poarta se deschise cu un scârțâit trist în momentul când primul tânguit strident al unui muezin anunța ceasul rugăciunii pentru credincioșii musulmani. Încă unul și încă o sută, din toate minaretele se ridica îndemnul spre contemplație ca și cum liniștea dinainte s-ar fi spart în mod necesar în afirmarea unei nevoi tot de liniște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
unul la altul cu un aer vinovat; Ianache Văcărescu frământa între degetele mâinii stângi un cocoloș din miez de pâine; doar vodă, nemișcat, fără să trădeze îngrijorarea ce-l cuprinsese, se uita fix la mitropolitul Theodosie. După un timp, țipă strident: — Porunciți să-i aducă un jilț sfinției sale, că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]