2,032 matches
-
atunci la bunicu’, și el a spus să-i trag un glonte-n cap, rapid, să n-o las să se chinuie, într-adevăr, biata mâță își ridicase capul de parcă ar fi vrut să muște aerul cu gura, a mieunat strident, coada-i unduia încă prin iarbă, și atunci am ridicat din nou pistolul, ținându-l corect, cu două mâini, și am țintit fix între ochii mâței, și am apăsa trăgaciul, și pistolul era cât pe-aci să-mi sară iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i e sete și lui, terenul era deja în pantă, am simțit urcușul, asta însemnând că nu mai aveam mult până la postul de observație aflat la marginea pădurii, acolo unde se termina lanul, și atunci am auzit deodată un țipăt strident în spatele nostru, cineva țipa de parcă-ar fi fost înjunghiat, m-au trecut fiorii, și atunci Puiu s-a uitat la mine și mi-a spus să ne-ntoarcem, că ăștia precis au omorât pe cineva, la care eu i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu se mai găsește nimeni pe lume care să știe să cânte așa, apoi a așezat acul pe placă, și i-a spus lui Jancsi să se ocupe de gramofon, nu mai auzisem un gramofon atât de vechi cântând, suna strident, cu hârâituri și scârțâieli, dar se puteau auzi clar fluierul, vioara, acordeonul și o voce răgușită de femeie, cântecul zicea despre un codru des, umbros și întunecat, atât de des încât ucide bunătatea și dragostea, nu prea-mi mai aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
răgușit să-i dea drumul, că n-are nici o vină, ea n-a făcut nimic, să-i dea drumul, ce vor de la ea, ei, și atunci dinspre strada Hosszu, de peste pod, au început să se-audă sunând sirenele, tot mai strident și mai aproape, iar cineva a dat alarma s-o luăm la fugă, că vine Miliția și Securitatea, și o să ni le ia pe toate înapoi, și atunci tot puhoiul s-a pus în mișcare deodată, am fost împins cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nu pornise, am alergat mai departe, cinci metri, zece metri, duba încă nu pornise, am parcurs jumătate din lungimea străzii, lăsând-o cu vreo douășcinci de metri în urma mea, și când am crezut că, gata, am scăpat, atunci a claxonat strident, m-am speriat atât de tare încât era să rămân locului și să-mi cadă sticlele din mână, a ambalat motorul și am auzit-o cum pornește, a și ajuns lângă mine, claxonând din nou, dar nici atunci nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi sfîșiau carnea, și izbuti să iasă la aer. Sub ochii ei holbați de spaimă, spuma se colora de sînge... Urlete stridente sfîșiară noaptea, ca un ecou la țipătul ei mut... Ghemuită În poziție fetală, cu genunchii sub bărbie, cu brațele adunate strîns În jurul trupului, cu gura deschisă de parcă ar fi Încercat să tragă cu disperare un pic de aer În piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încă se mai gîndea la coșmar, În timp ce alerga cu pași mărunți pe poteca vameșilor. În mod normal, alergatul o ajuta să scape de gînduri. Acum, gîndurile se Întorceau În cerc, obsedante, ritmîndu-i pașii. Pescărușul. Vălul. Spuma. SÎngele. Pescărușul... Și urletele stridente care sfîșiau noaptea... Marie bătu pasul pe loc, dîndu-și seama că Încă le mai auzea. Atunci Îi văzu. Zeci și zeci de pescăruși care treceau țipînd pe deasupra capului ei, Îndreptîndu-se direct spre faleza Îndărătul căreia se făceau nevăzuți. Intrigată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
camerei se deschise Încet, pe tăcute. Pierdută În visele ei, nu simți apropierea siluetei care era acum alături, dominînd-o, dar, cînd aceasta se aplecă s-o atingă, Marie se deșteptă dintr-odată. Brusc conștientă de o primejdie, scoase un urlet strident, se zbătu, Își respinse cu violență agresorul care se agăța de ea. Omul strigă și el sub șocul loviturii pe care ea i-o dăduse. Înșfăcîndu-se unul pe altul, se rostogoliră pe jos În Întuneric. - Marie, Marie, eu sînt! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea i le lipise de față. Cuplul dormea Îmbrățișat, lumina zorilor pătrundea slab prin ușa de la balcon rămasă Întredeschisă. Soneria bruscă și stridentă a telefonului avu efectul unui șoc electric. Marie țîșni din pat și din reflex ridică receptorul. O voce striga În aparat. Chipul Mariei, marcat Încă de somn, se contractă. - Calmează-te, Stéphane, nu mai zbiera așa... Ce? Nu Înțeleg nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el n-avea nici o noimă. - Cineva a intrat În post, a deschis celula, l-a scos pe Pérec și după aia a Închis-o la loc, asta e tot. - Nu se poate! Cheile sînt la mine! strigă Morineau cu glas strident, strecurîndu-și mîna În buzunar. Rămase nemișcat, cu ochii holbați: - Cheile! Au dispărut! Lucas făcu un gest de deznădejde. Marie, care tocmai scotocea prin postul de poliție cu mîna vîrÎtă Într-o mănușă de latex, agită atunci un mănunchi de chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat, Își făceau semnul crucii. Din grămada de solzi lucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
moare: după provocarea panei, ți-a făcut numărul cu torța umană. Marie avu iarăși acel dureros sentiment de trădare a cărui intensitate n-o putea nicidecum Înțelege. - Și eu, care eram sigură că-și dăduse viața pentru mine. 24 Scrîșnetul strident al șurubelniței electrice - sunet necuviincios În acel loc Închinat liniștii - Îl făcu pe pescărușul cocoțat pe cavoul familiei Kersaint să-și ia zborul. Armelle Îi aruncă o privire Îngrijată socrului ei, căruia pălăria neagră Îi accentua și mai mult paloarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zărind locul liber din fața lui Bruno, chipul Îi străluci de bucurie. Înainte ca Bruno să-și dea seama ce se petrece, Începu să vorbească; e drept, se bâlbâia binișor, iar cele două pârțotine de alături scoteau niște cotcodăceli cu adevărat stridente. Și dă-i cu reîncarnarea lui Osiris, și dă-i cu marionetele egiptene... ignorându-și cu desăvârșire vecinii. La un moment dat, Bruno pricepu că bufonul Îi vorbea despre activitățile lui profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
injecții cu silicon - un șantier Întreg... Anne n-ar fi acceptat niciodată. Închizând ochii, i-am vârât un deget În chiloți, eram absolut bleg. În acel moment, În camera de alături, Victor a Început să plângă furios - cu urlete lungi, stridente, insuportabile. Anne și-a pus un halat de baie și s-a repezit la el. Când a revenit, am rugat-o să-mi facă un aburel. Nu știa să sugă, Îi simțeam dinții; dar am Închis ochii și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
reușesc să pronunț cuvântul. Glazerbrooks. — A, înțeleg că ai auzit și tu ce s-a întâmplat, spune Charles Conway. Veștile circulă repede. Camera se face mică în jurul meu. Strâng și mai tare receptorul. — Ce să... aud ? Glasul îmi devine mai strident decât aș fi vrut. N-am auzit nimic. — A ! Am crezut că de-asta suni. Se oprește și îl aud cum îi spune cuiva să caute naibii pe Google. Da, azi au fost chemați executorii judecătorești. Se pare că ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
știu dacă să râd sau să plâng. E ridicol. Nu pot să continui șarada asta. Trebuie să mă duc să le spun adevărul. Acum. Ies hotărâtă pe hol. După care mă opresc brusc. În spatele ușii închise de la sufragerie aud glasul strident al lui Trish făcându-l cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Geiger ? strig șovăitoare. Cina vă așteaptă. În clipa în care fac câțiva pași în față, aud voci venind dinspre celălalt capăt al coridorului. — Doamnă Geiger ? Brusc, o ușă se deschide violent. — Și la ce folosesc banii ? Glasul lui Trish răsună strident. Spune-mi tu ! — Nu trebuie să-ți spun eu la ce folosesc banii ! îi răspunde Eddie strigând și el. Știi și singură ! — Nu înțelegi absolut nimic... — Ba înțeleg ! Eddie pare că mai are puțin și face apoplexie. Nu-mi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în lături ușa de la intrare și aud zgomotul unei uși de mașină care se deschide pe alee. Inima începe să-mi bubuie în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sosul de sparanghel din frigider, îl torn într-o cratiță și îl pun pe un foc mic. Guy mă privește amuzat. — Samantha, spune când mă întorc cu fața spre el. Trebuie să vorbim. — Am treabă. Ceasul cuptorului începe să sune strident și deschid ușa și scot chiflele cu usturoi și rozmarin. Mă străbate un val de mândrie când le văd așa rumen-aurii și când le simt aroma delicioasă, de verdeață. Nu mă pot abține și mușc dintr-una, după care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o afirm public. O urăsc pe Kerry, din adîncul sufletului. — A, da, spun, străduindu-mă să-mi iau un ton de parcă ar fi nu știu ce Întrebare plicticoasă, pe care o aud În fiecare zi. Mersi. — Te promovează ? Nu știam ! Are glasul strident și ascuțit și cîteva persoane ridică interesate capul. Zi, te face marketing executive ? — Nu, murmur, roșie la față de umilință. Nu mă promovează. — A ! Artemis Își ia o față nedumerită. Păi atunci de ce a zis că... — Vezi-ți de treaba ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și să fac sex. Mă ridic și fac cîteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adînc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, cînd o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă Întorc, dar nu văd pe nimeni. Oi fi avut auzenii. O fi un sentiment de vină reprimată, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să nu-și spună niciodată nimic. Nimic. — Perfect de acord, spune Jemima. Eu am să-i spun viitorului meu soț cît se poate de puțin... Se oprește În clipa În care telefonul cu baterie din mîna ei Începe să sune strident. — Bună ! zice, deschizîndu-l. Camilla ? A. Ăă... OK. Stai un moment. Acoperă receptorul cu mîna și mă privește cu ochii mari. E Jack ! Îmi spune pe mutește. Mă uit la ea absolut siderată. Cumva, am uitat de-a binelea că Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se poate să fi făcut asta. — Emma, aud o voce În ureche. — Jack ! Mă răsucesc pe călcîie și Îl găsesc zîmbindu-mi, cu ochii Întunecați plini de afecțiune. — Ești OK ? spune și-mi atinge ușor nasul. — Bine ! spun ușor cam prea strident. Foarte bine ! Trebuie să preiau rapid controlul asupra situației. Trebuie. — Jack... vrei te rog să-mi dai niște apă ? mă trezesc spunînd. Eu am să rămîn aici. Mă simt un pic amețită. Jack pare alarmat. — Mi s-a părut mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tribulațiil sale din vremea regimului comunist și de privațiunile la care fusese supus Mihail Sebastian sub un regim represiv de dreapta care nu se putea compara totuși decât cu stalinismul, nu cu ceaușismul; Nicolae Manolescu, Într-o luare de poziție stridentă, a intrat pe terenul extrem de periculos al revizionsimului și negaționismului, lăsând unora impresia că Îl apără, fie și oblic, pe proteicul radical Roger Garaudy (una din ilustrațiile perfecte ale similitudinii dintre extrema stângă și extrema dreaptă). Liiceanu și Manolescu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
până la douăzeci. Garda personală a lui Jones era August Krapptauer, fost Vice-Bundesfuehrer al Bund-ului germano-american. Krapptauer avea șaizeci și trei de ani, stătuse închis unsprezece ani la Atlanta, era gata sa dea ortul popii. Dar avea încă un aspect strident tineresc, de parcă s-ar fi dus regulat la un cosmetician de la pompele funebre. Cea mai mare realizare a vieții lui fusese organizarea unei întruniri comune a Bund-ului și a Ku-Klux-Klan-ului în New Jersey în 1940. La acea întrunire, Krapptauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]