2,086 matches
-
și nonficțiune. Bonamy Dobrée (secolul al XVIII-lea) făcea următoarea afirmație despre Jurnalul lui Defoe: "A experimentat cu recreerea; cu cât citești mai departe simți că devine o experiență personală. O asemenea scufundare în subiect... i-a însuflețit imaginația" (427, sublinierea autorului). Într-o anumită măsură, Dobrée a definit cel puțin parțial procesul scrierii jurnalismului literar narativ: "scufundarea" într-un subiect. Aceasta se va dovedi a fi una din principalele caracteristici identificate de expertul în jurnalism literar Norman Sims în The
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dovedească contrariul nu a putut fi prezentat" așa că persoanele oficiale "pline de tact" sunt și ele convinse că la mijloc "a fost trădare". Rezultatul, atâta vreme cât nu există dovezi, este prezumția de vinovăție, și anume că scufundarea "a fost opera inamicului" (subliniere adăugată). Dar, pentru că reportajul de pe prima pagină era senzațional, el mima atributele unei informații model, chiar dacă această informație era coruptă, pentru că era mai degrabă discursivă decât narativă. În acest loc cele patru vechi modalități retorice tradiționale își demonstrează utilitatea pentru că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
creditate cu toate că Steffens afirmă ca jurnalismul investigativ a fost practicat cu mult înainte de ziariști (Autobiography 357). Ceea ce rămâne semnificativ este percepția de diferență calitativă între ceea ce era publicat în McClure's și alte reviste angajate în mod clar în investigație. Sublinierea și colectarea știrilor serioase, așa cum le caracterizează Folkerts și Teeter, se reflectă în modul în care a fost tratat editorialul care cuprindea un articol de investigație despre corupția din Pittsburg a lui Steffens. Scriind colegului și partenerului său la McClure
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
determină substantivul "oboseală" și "oribile", care descrie ciupercile care cresc în umezeala minei (599). Dar marea problemă este modul în care Crane își structurează expozeul, o structură care nu încearcă în nici un fel să șocheze sau să stârnească groaza prin sublinierea diferențelor dintre viața din mină și a celor care își duc viața la suprafață. Mai degrabă, pare să solicite o reacție de înțelegere pariticipativă. El își dezvăluie strategia la începutul narațiunii: "Haldele (de cărbune) stăteau aplecate pe spatele dealurilor și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
voie propagandiști ai implicării în război (Schudson 141-42). Drept rezultat, "în timpul războiului și după aceea, jurnaliștii au început să vadă fiecare lucru ca pe o iluzie, din moment ce ("reportajul obiectiv") era evident produsul stângaci al unor artiști ai iluziilor (Schudson, 142, sublinierea lui Schudson). După încheierea armistițiului, răspunsul a contat în mare parte în intensificarea eforturilor de a scrie știri obiective, într-un stil care domină până în ziua de azi. Conceptul știrilor obiective a fost teoretizat, printre alții, de Walter Lippmann, care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în primul paragraf, atunci când se adresează direct cititorului, implicându-l astfel în activitatea sa: "nu ai cum să te apropii câtuși de puțin de clădire fără să fii oprit de polițiști, care îți pretind legitimații imbatabile (Communists and Cops, 344, subliniere adăugată). În alt loc el pune pe picior de egalitate funcționarii, care "au ieșit să ia prânzul", cu comuniștii, comparându-i ca pe un grup compact cu polițiștii, care "par a fi singurii oameni sănătoși, de dimensiuni normale" (345). Deși
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
el (239). Conștientizând rolul pe care îl joacă subiectivitatea sa, Agee își recunoaște limitările și implicit nedeterminarea unei lumi ce se opune unor concluzii importante atunci cînd vorbește despre Gudger: "îl cunosc, și numai din perspectiva din care îl cunosc" (subliniere adăugată). Bineînțeles, întrebarea este: ce se ascunde în spatele acelui numai?. Dar nu avem un răspuns exact. Agee adaugă: "În raport cu această intenție fundamentală (de a realiza o relatare veridică), acest volum reprezintă doar o anticipare, un fragment, un experiment, un prolog
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
context. Într-un exemplu Hersey spunea: "iar acum fiecare știe că în drama supraviețuirii a trăit mai mult de zece vieți și că a văzut moartea de mai multe ori decât ar fi crezut vreodată că o va vedea" (2, subliniere adăugată). Totuși mai târziu, simpla recunoaștere a faptului că nu poate ști toate lucrurile ce țin de scriitura sa - pe care Frus o numește "narațiune obiectivă estetizată" - îi conferă esteticii sale o subiectivitate pe care nu o poate nega: Ar
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să fie ea însăși (136). După cum afirma Sandra Braman, "Didion respinge norma obiectivității care încă este, cel puțin în intenție, la baza jurnalismului tradițional... Subiectivitatea ei este o atitudine precaută, înțeleasă drept o poziție de forță, sursa credibilității sale" (355, subliniere adăugată). În cele din urmă, în încercările lor de a înțelege subiectivitățile celorlalți prin recunoașterea propriilor lor subiectivități, Mailer și Didion conchid că prezentul este incert și că este imposibil să tragi concluzii importante. Mailer face acest lucru în Armatele
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt "bărbați purceluși" sugari, el observă: Dacă tot vom citi ziare, de ce să nu renunțăm la bârfele din Boston și să citim cel mai bun ziar din lume? - și să nu mâncăm grișul cu lapte al ziarelor de cartier" (90, sublinierea autorului). În metafora originală, Thoreau face aluzie cu răutate la consecințele extinderii presei independente sau de familie, care se aseamănă cu o scroafă ce își hrănește cititorii pui cu terci de o valoare nutrițională scăzută. Nu prea este de mirare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și genurile considerate omenoase și politicoase în secolul al XVIII-lea: "divinitatea și știința morală", "știința politică", "legea", "retorica", "istoria" și poezia. În mod semnificativ, au adăugat și "literatura ficțională și politicoasă" a lui "Paulding, Irving, Cooper, Simms, Emerson" (vii, sublinierea autorului). De exemplu, în cazul lui Emerson, ceea ce odată era cunoscut sub numele de scrisori politicoase, a devenit literatură politicoasă. Mai mult decât atât, ficțiunea, care la începutul secolului al XVIII-lea era o formă cu gusturi primitive și tratată
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fără să le amintesc celor care au obiecții față de limbajul nepoliticos, lipsit de rafinament și câteodată incorect din punct de vedere gramatical, limbaj care caracterizează uneori scriitorul, că limbajul este adaptat la capacitatea persoanei căreia i se adresează scriitorul" (iv, sublinierea lui Longstreet). Chiar dacă Longstreet recunoaște că încalcă regulile unei societăți moderne, el indică și direcția spre realismul și jurnalismul literar, puțin mai târziu în acel secol. Cu alte cuvinte, critica severă adusă clasei sociale a fost înlăturată. Când menționează că
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de la Princeton, observă în prima apariție a PMLA (Publications of the Modern Language Association of America) din 1884-85, că unul dintre beneficiile studiului literaturii autohtone ar fi "ascensiunea evidentă a culturii engleze literare în universitățile și în țara noastră" (46, sublinierea lui Hunt). Pe lângă lauda adusă studiului literaturii autohtone în acele timpuri, ceea ce mai poate fi observabil în creșterea importanței "Culturii Literare" este un elitism literar. Hiram Corson, unul dintre membrii fondatori ai facultății de studii americane la Cornell în 1870
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a muncii unui geniu pentru mult timp, înainte de a încerca, dacă încercăm măcar, vreo formulare intelectuală; formulare ce trebuie numaidecât limitată din punct de vedere comparativ, deoarece geniul, ca orice alt geniu, este transcedental, adică nu aparține domeniului intelectualului" (93, sublinierea autorului). Astfel, literatura a căpătat o aură cripto-teologică. Într-adevăr, Corson a devenit un spiritist care credea că poate comunica cu spiritele scriitorilor morți (90 nota editorului). Pe atunci, conceptul de "literatură transcedentală" își avea originile, în mare parte, în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la distanță jurnalismul literar obiectiv în încercarea de a limita distanța dintre subiectiv și concret. În timp ce căuta să lămurească ceea ce înseamnă obiectivitatea, Lippmann
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
încearcă să înțeleagă cum se produc, cum evoluează și care sunt efectele sistemelor de semnale și simboluri prin dezvoltarea unor teorii care pot fi testate, și care conțin generalități legitime, ce explică fenomenele legate de producere, evoluție și efecte" (17 sublinierea autorului). În teoriile ce pot fi testate și generalitățile legitime, autorii au inclus studiul comunicării în categoria retoricii cripto-teologice a științei, sau, mai degrabă, în categoria credinței conform căreia știința are răspunsuri la toate întrebările. Mai mult decât atât, sintagma
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un gen nou de divertisment. Offenbach ritmează viața pariziana. Printre marele succese se numără La Vie parisienne, La Grande Duchesse de Gérolstein, La Petite Maryuise. Bufoneria La Belle Hélène de Offenbach îi servește lui Zola în Nana drept fundal pentru sublinierea decăderii miturilor clasice. 174 Dramaturgii sunt specialiști în diverse aspecte ale vieții publice (mobilul dramatic al banilor, abuzul funcționarilor, coruptibilitatea ziariștilor, motive politice sau militare), dar mai ales private. Eroii romantici se preschimba în cavaleri ai industriei, în ticăloși și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de la o cultură creștină comună, de la acceptarea, chiar dacă dificilă și contradictorie, a progresului. Și în Apus și în Răsărit se pot vedea relațiile dintre împărați și conducătorii Bisericii patriarhii și respectiv papa. "De fapt, actualitatea demersului autorului rezidă tocmai în sublinierea unor rădăcini ale ideii europene care merg mult dincolo de ultimele decenii, în care a început construcția propriu-zisă a Uniunii Europene. Arătând că Europa a existat, ca unitate de civilizație, chiar dacă în forme foarte diferite de cele actuale, încă de acum
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
după structura motivului liric, reprezentat de Încercarea de a defini particularitățile unei creații artistice insolite. În poezia „Testament” se disting trei componente fundamentale, Într-o ordine coerentă din punct de vedere logic:mesajul testamentar al poetului către urmașul său, cu sublinierea izvoarelor și demnității bunului spiritual Încredințat; - dezvăluirea procesului de creație și a ipostazelor lui contradictorii; - Împletirea detaliilor cu sugestia metaforică și simbolică a finalității ideale a artei. Prima parte a monologului cuprinde primele douăsprezece versuri și conține mesajul propriu zis
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care e Întâmpinată. Câteva versuri pot alcătui premisele unei dileme interpretative: „Biciul răbdat se-ntoarce În cuvinte / Și izbăvește-ncet pedepsitor / Odrasla vie-a crimei tuturor”. Aici trebuie insistat asupra asocierii bizare dintre izbăvire și pedeapsă, privită ca o fină subliniere a paradoxului arteificțiune a spiritului, dar În același timp, o modalitate de inserție a omului În realitate. Arta nu acuză pe nimeni, pare a zice poetul, dar pedepsește pe toți. „Izbăvirea pedepsitoare” a „crimei tuturor” prin artă, „E-ndreptățirea ramurei obscure
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
op. cit., pp. 8-9. 784 Ibidem, p. 9. 785 Tove Jansson, Cometă în Mominlandia, traducere (din limba suedeză) de Andreea Caleman, București, Editura Arthur, 2013. 786 Tove Jansson, O iarnă fermecată, Cluj-Napoca, Echinox, 2003. pp. 13-14. 787 Ibidem, p. 49. 788 Sublinierea autorului. 789 Tove Jansson, op. cit., pp. 49-50. 790 Ibidem, p. 41. 791 Ibidem, p. 53. 792 Termenul "emul" nu are nicio legătură cu termenul românesc. El desemnează în text un tip de "spiriduș". 793 Sublinierea autorului. 794 Tove Jansson, op. cit
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
787 Ibidem, p. 49. 788 Sublinierea autorului. 789 Tove Jansson, op. cit., pp. 49-50. 790 Ibidem, p. 41. 791 Ibidem, p. 53. 792 Termenul "emul" nu are nicio legătură cu termenul românesc. El desemnează în text un tip de "spiriduș". 793 Sublinierea autorului. 794 Tove Jansson, op. cit., pp. 49-50. 795 Avanto este o practică foarte apreciată chiar și în Finlanda de azi. 796 Sofi Oksanen, Ziua când au dispărut porumbeii, Iași, Polirom, 2013. 797 Doina Ioanid, Istorii&storia, în "Observator cultural", nr.
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
calculi de la Clinica Mayo, publicată în 1989 și cu aceea de 4.014 calculi analizați de Gault M. H. (Canada) în 1989. Ceea ce frapează este recunoașterea de către autori a unor criterii neuniforme existente la baza acestor statistici și, ca urmare, sublinierea imposibilității de a se trage concluzii ferme în multe privințe. Este surprinzătoare constatarea că în spitale fruntașe pe plan mondial, din țări dintre cele mai dezvoltate, lipsesc încă dotările necesare pentru a se determina calitativ și cantitativ natura chimică a
Litiaza renală. Răspândire, cauze, tratament by Cezar Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/91990_a_92485]
-
Mâinile - Cu cât mișcările lor au loc mai aproape de corp, ele exprimă mai multă reținere, modestie, cumpătare și obiectivitate. Din contră fluturate amplu prin fața interlocutorului încercă să impresioneze și să se impună acestuia, chiar cu forța, celui ce gesticulează. Pentru sublinierea unui mesaj este suficientă o singură mână, dar cel care vorbește cu pasiune folosește amândouă mâinile. Orientarea în sus a palmelor indică bunăvoință, iar poziția opusă - voința de afirmare, autoritate, dorința de a ține sub control situația. În poziție verticală
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
dorința profesorului de a se apropia de universul elevilor și de a asigura astfel atractivitate în predarea unităților de învățare. O analiză umanistă, consistentă și sugestivă a comunicării didactice în noile condiții hipertehnologizate este realizată de Gabriel Albu (2013), prin sublinierea avantajelor utilizării tehnologiei informației în mediul școlar și extrașcolar: • crearea condițiilor unei învățări mai puțin monotone, mai sugestive, mai temeinice; • apropierea de mediul electronic în care trăiesc elevii; • oferirea unui suport atractiv explicațiilor, demonstrațiilor; • consolidarea încrederii profesor-elev. Autorul prezintă și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]