6,959 matches
-
omenirea poate fi privită ca o uriașă viermuială în care fiecare focar de propagandă caută să-și atragă cît mai mulți prozeliți. Potrivit acestei logici, orice convertire e rezultatul unei manipulări și orice credință s-a născut dintr-o înrîurire subtilă. De aceea, astăzi asistăm la o competiție a influențelor care e cu atît mai tenace cu cît e mai discretă, idealul de manipulare fiind atins atunci cînd victima e încredințată că e liberă. A-i sugera că preferințele i-au
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
de sugestionare mediatică, ideea predilectă a reclamei audio-vizuale fiind cea opusă: viața individului e valoarea supremă, ea depășind orice înțeles metafizic și orice maximă morală, totul e să-i descoperi farmecul (nu întîmplător termenul „descoperire“, odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit vocabula magică a publicității moderne: peste tot ți se cere să descoperi gustul, savoarea, eroul, parfumul ș.a.m.d, adică ți se cere să descoperi niște banalități care îți sînt vîrîte sub nas cu titlul de
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
este din nou jucată, de la ironia al cărei obiect devine șoferul de taxi din partea unor oameni de culoare, funcționari la o ambasadă, la jocul în care intră și pe care crede că-l controlează cu o nevăzătoare. Printr-un sistem subtil de pase, jocul s-a deplasat de la cei doi clienți pe care taximetristul îi debarcă furios la clienta care pare să vadă cu un alt simț. La limita dintre vizibil și invizibil are loc punerea în scenă pe care o
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
sau în ce grad povestitorul se detașează de povestea sa pentru a o spune mai bine, dramatizând-o abil. În acest teatru portabil avem ceva dintr-un baroc theatrum mundi unde cu un ingenio specific, taximetristul se transformă într-un subtil magician, un magister ludi, punând în scenă o fabulă, punându-se în scenă deopotrivă. Practicând un joc de mare finețe cu umbrele, noaptea lui Jim Jarmusch se dovedește a fi scena pe care eliberat de conveniențe, actorul obscur din fiecare
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
istorică». Sigur că, de la înălțimea istoriei literare, etapele se văd ca niște blocuri masive, omogenizate de niște numitori literari comuni. Însă de jos, din imediata apropiere a faptelor, simțurile noastre percep și modificări mai târziu invizibile, accente și nuanțe mai subtile [...] Așa a apărut pe lume generația '80!" (pp. 31-37) Într-un fel, chiar dacă mai subțire și mai restrictivă, 7 postmoderni, din care am citat, va avea, cred, mai mult noroc. Aici, Ion Bogdan Lefter își ia în serios toate disponibilitățile
Analiză prin sinteză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6224_a_7549]
-
generației mele este că, avînd în Gabriel Liiceanu un exemplu de îmbinare a lor, am putut înțelege de timpuriu prăpastia dintre impotența conceptuală care nu prinde viața și expresia cu virtuți stilistice care o prinde. Am putut înțelege că pragul subtil al limbii îl atingi cînd umpli conceptul cu o emoție pe care o nuanțezi apoi prin gradări lexicale, că există așadar un efort al minții pe care îl poți resimți ca plăcere cu condiția ca intelectul să preia sursa emoției
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
așadar rafinamentul, fie inflexiunea menită a le exprima, așadar subtilitatea. Ei nu pot lega latura sensului de latura afectului, nu pot provoca emoția mediată a ideii, pe scurt nu pot sesiza detaliul rafinat spre a-l spune apoi în chip subtil. Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge pragul lapidaridății subtile. Căci, dintre toate volumele confesive pe care le-a scris Gabriel Liiceanu, acesta e cel mai aforistic. E vădită
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
provoca emoția mediată a ideii, pe scurt nu pot sesiza detaliul rafinat spre a-l spune apoi în chip subtil. Distincția mi-a fost sugerată de lectura Întîlnirii cu un necunoscut, o carte în care elementarul uman atinge pragul lapidaridății subtile. Căci, dintre toate volumele confesive pe care le-a scris Gabriel Liiceanu, acesta e cel mai aforistic. E vădită înclinația autorului spre formulele restrînse și concentrate, ascultînd de regula că tot ce e esențial e Gabriel Liiceanu, Întîlnire cu un
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
cu o condiție: să fi ajuns să-l aibă. Stilul lui Gabriel Liiceanu nu numai că e ușor recognoscibil, dar e dătător de naturalețe epică, de unde și plăcerea pe care ți-o provoacă lectura Întîlnirii cu un necunoscut. Un volum subtil și deopotrivă rafinat.
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
sînt, fie și puțin, lăsate deoparte. Cred că proximitatea lui Liviu Ciulei poate să fie marcantă chiar și pentru un student anost. Îl poate pune pe altă șină. Îi poate da perpsectiva meseriei. Discursul domniei sale este îmbibat de analize fine, subtile, de observații care te urmăresc, de amintiri, de gesturi, priviri, replici pe care actorii le-au spus sau nu la un moment dat. Cu generozitate îți poate arăta pe o fotografie secretul unei scenografii, îți poate vorbi despre o sursă
Scenografie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6230_a_7555]
-
fiind dificultatea operei, l-a ținut ani buni departe de scriitorul rus. Nici măcar nu-l obligasem. Gustul sau, mai rar, patima lecturii se formează cu mare greutate și cu multe riscuri. E vorba de o pedagogie cât se poate de subtilă. Și odată dobândite, cu câtă trudă!, pot fi pierdute într-o clipă de neatenție. Nu cred în plauzibilitatea felului în care descrie Rebreanu pierderea de către eroul Pădurii spânzuraților a credinței în Dumnezeu, dar socotesc foarte posibilă pierderea interesului pentru citit
Fragmente despre citit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6236_a_7561]
-
pe care am menționat-o deja, „Absintul" (1875) lui Degas era comparat cu „Băutoarea de absint", (1901) aici curatorii au propus un alt tablou care este un răspuns direct la capodopera maestrului: portretul pictorului catalan Sebastià Junyer Vidal. O comparație subtilă este cea dintre două lucrări de maturitate, reprezentând femei pieptănân-du-se. Pictura lui Degas (circa 1896) reprezintă o servitoare ce trece pieptenele prin părul lung, roșu al stăpânei așezate pe un scaun. Într-un tablou ce prefigurează ambiguitatea picturilor lui Bonnard
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
ferestrei, trofee de arme ". În acest decor artificial și sofisticat e pusă în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se rezumă la dezbaterea de proiecte. Iar replicile servesc personajelor mai ales pentru a-și ascunde gîndurile, pentru a se sonda reciproc, pentru a-l convinge pe celălalt
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Eastwood. Cu mijloacele filmului de animație, acest tip al ticălosului cu inimă de aur se realizează plenar în persoana lui Gru, aproape leit figura acră a criticului culinar din Ratatouille, iar seria de malițiozități pusă în circulație înglobează și infracțiuni subtile nu numai încălcări flagrante ale spiritului civic specifice mizantropului prin excelență. Gru conduce o mașină antiecologică în măsură să afume totul, nu se sfiește să facă o farsă urâtă unui copil, nu ratează să fie respingător cu oricine îi iese
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
și-l transformă într-un adult, îi trezesc sentimentul patern în măsură să delimiteze sfera de preocupări. Gru cedează pas cu pas, negociază, își apără teritoriul, însă forma de agresiune pe care o implică cele trei orfeline este mult mai subtilă decât armele de distrugere în masă pe care le posedă sau și le dispută Gru. Agresiunea maximă ține de faptul că cele trei orfeline reclamă protecția și afecțiunea sa, îl redau vârstei sale dar într-un mod benign. Jocurile copilăriei
Magnificii ticăloși cu suflete de aur by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6068_a_7393]
-
să i se atragă atenția diplomatului. Iată cum, la câteva luni de la instalare, poetul publică în „Glos Prawdy": Poezia românească actuală - Octavian Goga, Tudor Arghezi, G. Bacovia și cei mai tineri. Un text scris cu har de exeget, cu aprecieri subtile pe care timpul le-a susținut cu convingere în fața străinătății. (cf. AMAE, fond 71, Polonia, 19201944, vol. 9, f. 48). Pus în pagină, textul se prezintă, în limba română, după cum urmează: LUCIAN BLAGA - Fotografia - cu următorul comentariu: Eminent scriitor român
Lucian Blaga despre lirica interbelică românească by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/6172_a_7497]
-
urnă valorică. Dar, dacă suntem atenți, nu despre această problemă de orientare estetică sau despre vreo alta, similară, vorbește Livius Ciocârlie de fapt. Ce impută el (cu o eleganță care nu poate decât să flateze, e drept) ține de un subtil plan deontologic. Nu „poluarea" în sine e problema la acest eseist d'antan, ci frivolitatea (la urma urmei, nevinovată) de a se fi lăsat „poluat". Incapacitatea, mai exact, de a rezista până la capăt unei tentații a imediatului. Eseist el însuși
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
de a rezista până la capăt unei tentații a imediatului. Eseist el însuși, Livius Ciocârlie are, mai acut decât orice critic, intuiția erorii în materie de eseu. Aceasta din urmă nu vine niciodată din insuficienta argumentare sau din cine știe ce alte pricini subtile. Ea e consecința unei concesii de ordin moral și se manifestă prin devierea nejustificată de la un proiect de existență. A sări peste propria umbră poate fi salutar în poezie sau în proză. Cu eseul, e mai complicat. Sigur, am exagerat
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
furie, ură de sine, delir de grandoare, revărsare narcisiacă, silă de tot și cutremur existențial, și apoi Cioran cel matur, mult mai echilibrat, care renunță la nudismul confesiv și învață arta deghizamentului și a escamotării: „Incandescența devine calcul lucid, ironie subtilă sau răceală casantă. Năvala instinctuală, imprudența magnanimă, apetitul pentru enormitatea hohotitoare sau ricanarea cinică, pentru contradicțiile stupefiante și jubilația provocatoare cedează seniorial înaintea echilibrului, a distanței abil cultivate, a sicității sentențioase, resemnării autopersiflante, ori a mocqueriei mai mult sau mai
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
va putea relata în carte așa cum xistă în spatele acestui film mai mulți Polanski, cel din Cuțitul în apă (1962) sau cel din Repulsion (1965), cel din thriller-ul Frantic (1988), dar și cel din Chinatown (1974). Regizorul polonez este un subtil creator de atmosferă, spațul a fost atent selectat, drumuri care duc în pădure, o vilă pe malul mării, cenușiul pluvial asortat unei serii de griuri, o mare agitată, faleze de nisip, prezența bodyguarzilor cu fețele lor pe care se citește
Scriitorii și fantomele de hârtie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6201_a_7526]
-
ei experimentând, pe parcursul dezvoltării sale aude de prea multe ori cât este de drăguță, cum nu trebuie să se murdărească sau cum nu trebuie să umble cu anumite lucruri, care "nu sunt pentru fete". Marele dezavantaj al tuturor acestor sugestii subtile este însă descurajarea interesului pe care copila îl are pentru științele exacte, este mesajul clipului care se încheie cu o întrebare provocatoare: Nu este momentul să-i spunem că este și frumoasă, și deșteaptă? Ba bine că nu". Videoclipul realizat
Clip incendiar cu mesaj de avertizare. De ce nu este suficient să-i spui unei fete că este frumoasă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/62030_a_63355]
-
o astfel de întreprindere, în latină pagini întregi din proza lui Sadoveanu. Nu e, totuși, o carte castă, aceasta. Nu lipsesc din ea primele experiențe erotice, concrete ori numai latente. Doar că și unele, și celelalte au parte de un subtil filtru cultural. Acesta conduce și la efectele, nu puține, de pince sans rire. Cutare imagine din Divina Comedie e înțeleasă pe deplin la o conferință nu datorită elocvenței vorbitorului, ci pentru că în sală își face apariția o nouă Beatrice, de
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
sfîntului este că, deși nu poate fi model pentru contemporani, rămîne un redutabil focar de coagulare a mulțimii, forța lui stînd în propagarea de tip totemic a simbolului pe care îl reprezintă. O propagare magică prin coardele emoției, adică prin subtilele canale clandestine ale bîrfei colective. În plus, cînd moralul unei comunități e la pămînt, doar un totem cu bătaie mistică mai poate să-l ridice la rangul unei demnități generale, și indiferent dacă oasele îi sînt sau nu păstrate, sensul
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
exagerare pencilensiană: patroane parfumate și îmbrăcate extravagant, care te ciupeau de obraji și îți dădeau chipsuri din cartofi și limonadă; bărbați cu cravată, roșii la față, în barurile „private", și nelipsitele momente intense dintre bunicul meu și vreo chelneriță, recunoașterea subtilă a unor plăceri potențiale, care mă făcea să mă întreb când o să-mi vină și mie rândul. Înclinația mea pentru straturile de jos ale societății poate fi considerată un moft, dar, de cele mai multe ori când intram în vreun pub, o
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
la acest tip de redescoperire a eu-lui artistic și uman al actorilor săi. O re-întîlnire teatrală este un nou moment, o etapă în care background-ul comun este punctul de plecare spre vibrațiile noi, pure, ale fiecăruia angrenat în mecanismul subtil al creației. Spre iluzia a ceea ce sîntem sau visăm, spre iluzia unui sfîrșit sau a unui început, spre iluzia existenței cu care rătăcim în concretul realității imediate.
Iluzia sfârșitului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6156_a_7481]