2,461 matches
-
trei epistole adresate domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei. Întreprinzând o critică amplă a regimului, scrisorile acestea sunt o adevărată diatribă, folosind o gamă de mijloace din arsenalul pamfletului, de la apelul familiar, în bătaie de joc, la atacul dur, necruțător. Finețea și subtilitatea sunt însușiri mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
Ion Minulescu, Lucia Sturdza Bulandra, Cezar Petrescu, N. Tonitza, Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, G. Călinescu, G. Ibrăileanu ș.a., reunite în volumul Domniile lor domnii și doamnele... (1937) și reluate în volumul Stele și luceferi (1969). Convorbirile excelează prin ingeniozitatea și subtilitatea întrebărilor, prin modul de a conduce discuția către răspunsuri interesante, cu multe date inedite, definitorii pentru destinul uman și artistic al personalităților intervievate. Remarcabilă este atmosfera de bună comunicare stabilită cu cei mai mulți parteneri de dialog și venerația manifestată față de marile
SADOVEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
creștine (1999), Sacra Coralia (2002), Poeme antisatanice (2002) și Mersul pe fulger (2003) dispune ordonarea substanței poetice în funcție de sinteza între perspectiva filosofică metafizică și fervoarea mistică a credinciosului. Adecvat însă mai degrabă registrului clasic, bucolic, decât redării prin vers a subtilităților conceptuale, stilul nu reușește întotdeauna să evite alăturările metaforice sterile ori scientismul ostentativ. Privite în ansamblu, scrierile lui S.-P. poartă marca unui efort artistic și ideatic destinat să le confere altitudine. Dar când încearcă să consemneze mai mult decât
SAN-PETRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289457_a_290786]
-
experiment științific, aplicație tehnologică sau introducere a unui produs afectează mediul Înconjurător Într-o multitudine de feluri complicate și dificil de măsurat. Vechile metode de a determina riscurile, datorită caracterului lor reducționist, mecanistic și liniar, nu pot lua În considerație subtilitățile relațiilor din natură, care sunt dificil de cuantificat și puțin predictibile. Deoarece americanii pun mare preț pe autonomie, sunt cu mult mai puțin inclinați să sesizeze legăturile dintre lucruri. Au tendința să privească lumea ca pe un grup de containere
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
personale față de teme foarte concrete. Aceasta cu atât mai mult cu cât nici nu poate ști bine care sunt opiniile alegătorilor săi față de situații particulare. Și, de asemenea, elita politică are, în principiu, un orizont de competență (informații, cultură, politică, subtilitate și claritate în gândire) mult sporit comparativ cu masa mare de oameni. Deopotrivă în formula directă și în cea reprezentativă, o dificultate teoretică, dar mai cu seamă practică, este legată de raportul opinii majoritare - opinii minoritare. Așa cum am arătat, deși
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
povestire sincopată a unor lucruri comune, lipsit de substanță epică și grevat de un exces de reflexivitate, romanul a fost văzut de alții ca un text modern, în care povestea de dragoste e „un pretext literar” pentru a medita, cu subtilitate psihologică și filosofică, asupra meandrelor sufletești. Mai vie este proza nonficțională a lui S. Amintiri din lumea literară (1967) implică prim-planuri cu protagoniști de marcă, „filmați” din exterior sau din interior, „montajul” având, printre altele, și scopul, polemic, de
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
de pini/ cu foșnet frig.../ Cântă păuni în lună/ pe marginea sticloasă/ a celui mai albastru/ și cast concert de Grieg”) înclină uneori spre o modalitate manieristă. Volumele Fără de pierdere, ca o iubire (1976) și Reverberata (1978) continuă pe linia subtilității și virtuozității verbale, în cel de-al doilea evidentă fiind magia unei „alchimii a verbului”, dar și un „fel de dadaism al majusculelor, de afectare a vorbirii în transă” (Ion Caraion). Sub semnul filonului liric convertit în confesiune, iubire, patos
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
al continuității tradiției culturii creștine, în care Augustin crezuse întreaga sa viață. 16. Activitatea de scriitor a lui Augustin în paginile precedente, accentul a fost pus aproape exclusiv (chiar dacă, din necesități de spațiu, în mod succint) pe importanța, profunzimea și subtilitatea producției augustiniene, pe temele care au animat polemicile sale, pe motivele doctrinale care au constituit armătura marilor construcții teologice și filozofice. Se poate spune că drumul pe care merge cultura modernă atunci cînd se apropie de Augustin este aproape întotdeauna
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publicat în 1938, a emis o judecată foarte restrictivă în privința artei episcopului de Hippona, însă într-o „Retractatio”, publicată în 1949 și inclusă în a patra ediție a operei (în 1958), a subliniat cu entuziasm și iubire cîtă finețe, cîtă subtilitate, ce capacitate de a construi armonios o operă și de a se exprima în mod adecvat există în retorica lui Augustin. De aceea, se poate spune fără greș că Augustin a fost un scriitor-retor și că prin el această artă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrierea se încheie cu o recapitulare a cărților precedente. Condiția sufletului a fost elogiată cu multă căldură de către Sidonius Apollinaris, poate nu în mod dezinteresat, în timp ce judecata lui Ghenadie, care era prieten cu Faustus, se limitează la sublinierea elocvenței și subtilității operei. Fără îndoială, aceste caracteristici există în scrierea lui Claudian, care, înainte de toate, dovedește o bună cunoaștere a literaturii creștine și a celei păgîne. Modelul literar al lui Claudian pare să fi fost Apuleius, care se bucura de o oarecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cînd obișnuite, atinge un ridicat grad de bizarerie. Realitatea nu este niciodată văzută în sine, în mod obiectiv, ci întotdeauna prin filtrul literaturii, pe care Sidonius o stăpînește cu o precizie de-a dreptul scolastică. El încearcă să folosească toate subtilitățile formale pe care i le poate oferi studiul textelor din trecut. Prin stilul rafinat și elegant vrea să înnoiască expresivitatea limbii, dar totul se consumă în acest joc al artificiilor. Potrivit unei informații a cărei interpretare este incertă, Sidonius ar
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceasta cf. infra), prezentat aici ca un bărbat în vîrstă și friguros. Totuși, încă din prolog, apare precizarea că, în text, interlocutorii vor fi indicați schematic cu A și B. Tot în prolog este motivată și alegerea genului dialogic: „...din cauza subtilității extreme a chestiunilor, pentru ca prin întrebări și răspunsuri propoziția în discuție să fie permanent construită și distrusă într-o manieră concisă”. Primul dialog pornește de la Crezul niceean pentru a explica și a apăra termenul homousios, respingînd în schimb homoiusios; este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
folosită de Irineu. Era compusă din trei părți, ultima consacrată tratativelor de pace dintre orientali și Chiril. Irineu îl ataca mai ales pe Chiril și deplîngea faptul că acesta se adresase papei Celestin, pe care îl considera incapabil să înțeleagă subtilitățile dogmatice aflate în discuție. Opera s-a pierdut, însă din ea a furat multe lucruri un autor latin din secolul al VI-lea, probabil diaconul roman Rusticus, care a folosit-o pentru a completa Collectio Turonensis (una dintre culegerile de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cele din Vechiul Testament, pe baza provenienței și a semnificației lor. O atenție particulară este acordată antropomorfismelor ce caracterizează limbajul ebraic. Așadar, scrierea este, în esență, un scurt tratat de hermeneutică biblică, din care nu lipsesc observațiile nimerite și nici o anume subtilitate, iar un alt motiv ce ne trezește interesul constă în faptul că aici este folosit pentru prima oară pentru textul sacru termenul „introducere”, utilizat deja pentru operele analoage din filozofia păgînă, cum e cazul introducerii lui Porfiriu la logica lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
marea lor majoritate circumscrise unei violențe glaciale și unei evidente frigidități afective, Tolan este mai degrabă un temperament liric și meridional. Expresionismul lui are un duct sentimental asemănător aceluia pe care l-a consacrat un alt bistrițean, Miron Duca, o subtilitate și un rafinament de fond care pun excesului de energie o surdină delicată și melancolică. însă dincolo de această latură expresionist-lirică, pictorul inventariază, cu o putere de sinteză excepțională, toate direcțiile care se manifestă acum pe piața simbolică a artei românești
Un enciclopedist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17149_a_18474]
-
continuă, înaltelor. În genere, cuvintele sunt selectate dintre "ceea ce este foarte bun" și culese din repertoriul poetic al celor mai original românești variante: înfăptuirea (captatio, la asemenea "Ocazie", în loc de prea frecventul și banalul realizarea), făuritor (nu creator, mai ales că - subtilitate stilistic! - se mai repetase familia: să creăm, sau, în alt loc, creatori etc.). Întregul text (și M) în ansamblu trebuie înțeles ca un mesaj (în sensul psiholingvistic, de informație care circulă, în formă concretă, între emițător și receptor: m), adresat
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
se succed fazele de joc, alternarea rapidă a situațiilor ofensive cu cele defensive (atac și apărare), posibilitățile pe care le oferă jucătorilor de a-și etala fantezia și capacitatea inventivă, diferitele rezolvări tactice ale fazelor de joc în mod creativ, subtilitatea unor pase executate cu mare finețe, toate oferă jucătorilor, dar în special publicului spectator, momente de o deosebită spectaculozitate. Teoria jocului de fotbal constituie un ansamblu de cunoștințe ordonate sistematic conform principiilor biomecanicii și a legăturilor psiho fiziologice ale formării
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
la scară ampla respirație a lumii elementare și invocă patetic un paradis pierdut. În interiorul lor, alături de culori și de imagini construite, natura însăși se insinuează cu propriile sale forme și cu implicitele ei energii. Maria Rus Bojan regizează cu multă subtilitate acest spectacol ambiguu și reinstalează tacit un nou echilibru: între natură și cultură, între amorf și geometrie, între meditație și joacă, între cutie ca obiect derizoriu și cutie ca metaforă a captivității și a speranței. Vlad Ciobanu sau aspirația spre
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
pentru un tratament se convinge treptat că va orbi, boala rămîne într-un fundal care încarcă splendoarea peisajului cu tristețe sau cu un surplus de strălucire rău-prevestitoare. Firul epic propriu-zis, amintirile, discuțiile avanscenei, sînt tratate cu minime resurse tehnice, fără subtilități psihologice, pentru ca, în contrast cu aceste culori neutre, să se remarce din fundal cîte o privire obsedantă, un peisaj plin de lumină, o senzație, care transmit neobosit avertismente. De fapt una din imaginile recurente (în vis sau povestire), primăvara de la Zürich, cu
Vis cu magnolii în iarnă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14996_a_16321]
-
și teorie literară”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Cronica”, „Dacia literară”, „Jurnalul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Dialog” (Montpellier) ș.a. Universitar prin formație și profesie, S. este specialistă în literatura română veche, pe care o cercetează cu acribie științifică și subtilitate interpretativă. Perspectiva sa critică asimilează idei noi din teoria literaturii, aplicate eficient textelor românești. Rezultă un discurs critic modern fără ostentație, ce slujește perfect opera analizată. Cantemir în Cartea ieroglifelor strânge într-o interpretare de mare coerență argumente de ordin
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
gratuite”, „mistuit de o benefică monomanie” (Mircea Anghelescu), S. și-a legat numele de restituirea în românește a poeziei clasice persane (Omar Khayyam, Saadi, Hafez și Rumi). O face cu acribie, respectând formele tehnice ale liricii persane (robaiul, gazelul) până la subtilități de rimă precum păstrarea radifului (cuvânt ce se repetă după rimă), redând cu fidelitate prozodia originalului. În prefețe și glose, literatul atrage atenția asupra deosebirilor dintre poezia arabă și cea persana a marilor clasici, aceasta din urmă înclinând spre trăirea
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
ce nu și-a pierdut pertinența, drept un critic „serios fără morozitate, sistematic fără ticuri, bine informat”, „un glosator subtil și malițios” care „are mereu grijă să-și împartă admirația pentru literatură între respectul civilizat și pasiunea inocentă”. Neocolit de subtilitate, dar ocolit de partipriuri generaționiste, mobil în regim polemic, dar atent la civilitatea tonului, S. este un critic solid, urmărind programatic, prin augmentări succesive ale sumarelor, sinteza și panorama. Fundamental un spirit canonic, el modulează totuși această constantă în sensul
SIMUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289692_a_291021]
-
parte din activitate traducerilor din limba română în engleză. Publicând în peste o sută de reviste literare americane și canadiene, el a făcut cunoscute numele a numeroși poeți români și a facilitat dialogul dintre culturi. Spirit rafinat și erudit, înțelege subtilitățile limbii române și știe să valorizeze timbrul fiecărui poet sau prozator pe care il transpune. A devenit un „clasic” al traducerilor, calitate recunoscută atât peste Ocean, cât și de specialiștii din România. Se oprește cu precădere asupra poeziei contemporane, despre
SORKIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289802_a_291131]
-
El este ființa absurdă, care nu se mai poate Înțelege pe ea Însăși. Aceasta nu este o stare de boală psihică cum, Într-o manieră simplistă, este adesea etichetată de psihiatri. Ea este un fapt mult mai grav, a cărei subtilitate trebuie atent descoperită. Este criza morală a umanului persoanei, o Înstrăinare care merge până la pierderea propriei sale existențe. În aceste condiții, chiar dacă persoana există, existența ei nu mai are nici un sens. Existența nu mai este sursa bucuriei vitale, ci sursa
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
deschidere către ceilalți, recunoașterea valorii acestora, sentimente morale pozitive, de simpatie și cooperare. eă Semnificația culturală a imaginii personale este dată de bogăția cultural-spirituală a acesteia, a inteligenței cultivate, a deschiderii și capacității de a Înțelege, de bogăția și de subtilitatea cunoștințelor sale. Imaginea culturală a Eului este direct legată de normele modelului cultural căruia Îi aparține persoana respectivă. În sensul acesta, avem de-a face cu două situații, și anume: o imagine culturală tradițională, care cultivă și conservă valorile culturale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]