2,938 matches
-
astă nedreptate te reneg, mare Galeriu, C-ai permis ca peste veacuri să perpetue barbarii, Ce-au vandalizat popoare și-au dat iama ca avarii În pământul vechii Dacii de-au făcut-o corcitură - Ei sunt cei ce ne-au supt seva și-astăzi ne propun cultură! Au venit întâi romanii, ne-au „civilizat” cu forța, Ca și cum „latinizarea” ar păstra aprinsă torța, Iar apoi, cu vieți pierdute, cu tezaurul furat S-a întors Traian la Roma să se facă împărat! Calul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
poate în vânt pribeag, plecat Din tufă în tufă, spre a șopti că eu, În razvrătită clipă îl spurc Pe Dumnezeu. Iubirea pentru care Pământul nu mai are de mult Măsurătoare, în mintea mea Se caută bolnavă, și de beție suptă În alcooluri toamna, se mistuie ușor, Iar peste suferință presară leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
bici de oțel. Radioul scoase un sunet strident și l-am Închis, imediat. Mi-am adus aminte fără să vreau de aparatul dentistului. Îmi pierdusem un molar acum vreo lună și Încă mai simțeam gust de sînge În gură dacă sugeam locul respectiv. Da, vă spun. Recunosc că nu am fost chiar foarte cinstit, dar nici n-am intenționat să nu vă fiu de folos. Zău că nu... Eu sînt unul dintre cei care au de pierdut din cauza dispariției șefului... Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atribuțiile sau luați de șef pe cineva din afară ? — Cred că ne Împrăștiem. — De ce? — Liderii Asociației au avut necazuri cu șeful care a murit... pentru că minorii sînt ușor de reperat... Puștii fug de acasă și formează bande de huligani care sug sîngele altor fugari. Odată ce sînt descoperiți, poliția e pe urmele lor... și nu mai e nimic de făcut. Puști care fug de acasă... Mă străfulgeră o idee care lăsă unde de șoc În urma ei... Dacă fratele fusese șeful unei organizații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
a fân ușor încins. La capătul patului se află o căciulă din blană merinos, plină cu pui. Câteodată ies pe salteaua mea și mă ciugulesc de degetele de la picioare. Mielul e adus în casă fiindcă mama lui nu are lapte. Suge din biberonul meu. Mie mi se spunea „Puiu’ bunii”. Nu prea înțelegeam eu că aparțin unei specii privilegiate, de „stăpâni”. Mă credeam un pui ca toți ceilalți, doar că vorbeam ca specia mea. Acum nu mai mănânc decât pește. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
n-au nici un interes să recunoască. Cum să spui: „Popor, v-am tras în piept din 22, dar uite-așa, armata și-a spălat mâna plină de sângele timișorenilor, iar noi ne-am legitimat preluarea puterii și v-am putut suge în liniște, de zece ani încoace”. În fine, al treilea actor e poporul ăsta blând care a stat la televizor și n-a ieșit din casă. Unora le e jenă să-și aducă aminte că stăteau sub pături; nu concordă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cea a mofturoșilor mai sus-pomeniți, e un parfum de tei. Da’ o parte a faptului pentru care filosofia nu îmi este doar cal verde pe perete vine și din aceea că pentru mine bălegarul proaspăt e miros de copilărie, am supt la sânul unei țigănci care mirosea a fum. Bunica m-a dat la supt la Rada, ca să fiu norocoasă, și tot ea a zis după aceea că în loc de noroc, eu am prins gust de „vatră de țigan”, de trai nomad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
petrecut pe lume. Alaltăieri după-masă s-a petrecut că am fost la pădure în Monroe County, la Maria, unde am avut o seară de familie extrem de tânără, cu un copil care se uită la filme cu roboței și altul care suge, doarme, zâmbește, face pipi, cu o mămică superbă. Nu am mai văzut de mult mămici tinere. În prima fază a acomodării cu dragostea nouă pentru proaspătul venit, ei bine, au o frumusețe parcă mult mai iradiantă și mai confortabilă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
alăpteze copilașul. I-am spus Mariei că de vineri, de când a venit prima oară să îi dea de mâncare lui Codruț la mine, ceva s-a schimbat în casă. Nu mai îmi e așa de străină. Imaginea unui copilaș care suge, e descutecit, tras de piciorușe („unu merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ani; fiind și frumoasă, greu i-ar fi s-o aducă înapoi. Am sfătuit-o eu să mai aștepte, măcar cât îmi face mie trebuință, până ce-oi lua de la Nastasia pe Octavian. Mă gândesc eu să-l mai las să sugă iarna asta și vara viitoare. Pe urmă îl înțărcăm și-l aduc aici. Am eu apoi treabă destulă cu acest copil; mă împresură multe alte griji ale mele, ca o bătrână care slăbesc din zi în zi, și n-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
umblând pe potecă în urma lui Ursake, eu am văzut, ieri, jderul într-o furcă de brad la Creanga Neagră. S-a tras pe furiș în lungul trunchiului și, cât am clipit, a prins veverița. I-a rupt gâtița, i-a supt sângele și pe urmă sta și o cronțăia. Eu mă uitam și l-am lăsat. Dar îl suduiam în gândul meu. Ce rău i-a făcut lui o veveriță? — Nu i-a făcut nici un rău, Onule; dar veverița de ce mâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
funcționează întotdeauna.) Mai întâi trebuia să-l găsesc, și banca asta era o clădire destul de mare. Și, dacă reușeam să-i dau de urmă, ce-ar trebui să fac apoi? Să îmi înmoi degetul în cafeaua lui și să-l sug sugestiv? De îndată am eliminat această posibilitate. A) Cafeaua fierbinte ar putea să topească lipiciul de la unghia mea falsă, lăsând-o să cadă și să plutească în ceașcă asemenea unei aripioare de rechin. B) Era un lucru dezgustător oricum. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea încântată. —Uite-l. Era jos, făcându-și loc prin înghesuială, părând puțin rătăcit. Aici suntem, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asta, ceea ce însemna că nu puteam să mă supăr. Cum o duci tu? Ce mai face Henk? Mă usucă și îmi frânge inima. Hai să-ți spun un banc. Care e diferența dintre un penis și o primă? —Henk îți suge prima? —Te-ai prins. —Primești primă? —Eh... M-a bătut pe umăr și a căpătat un aer distant. O să fie în regulă, puștoaico. Va trebui să fie. Faptul că Franklin era extrem de amuzant și dispus să îmi vorbească de viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
crestele de pe coifurile gladiatorilor? — Întreabă-mă asta mâine. Acum hai să ne gândim la antrenament. Dar a doua zi Valerius era prea obosit ca să vorbească. Ochii larg deschiși și pupilele dilatate dădeau o expresie pierdută chipului său bronzat, cu obrajii supți din cauza foamei și a oboselii. Trupul lui slab devenise puternic. — Valerius... Vino. După prânzul obișnuit - Valerius devoră felia de pâine de orz și bău dintr-o înghițitură carafa cu apă -, Proculus se îndreptă spre arena pentru antrenamente. — Azi vei lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă pe Valerius, așezându-se în fața lui. — Nu mai simt nici oboseala, nici foamea. — Regimul pe care l-ai urmat și disciplina corpului îți dau energii nebănuite. Dar parcă aș avea capul golit de gânduri, ca și cum trupul meu ar fi supt tot creierul, să se hrănească. Se întinse pe saltea, sprijinindu-și capul pe sacul de medic. Închise ochii și o văzu pe Velunda pe malul izvorului, pieptănându-și pletele blonde; zâmbind, îi ceru să-i dea panglica albă, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui Pinky, în încercarea de a o înveseli, un rânjet fioros de culoarea curry-ului. Uimită de galbenul strălucitor, Pinky se opri preț de o clipă. — În fine, ce mai contează la vârsta mea? spuse Ammaji mulțumită de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cert, nu o prea cred nici pe Selina. Din experiență știu că fetele sunt imprevizibile, și cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca de microfon și se jură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înmulțite și lăcomii. A doua e vocea pornografiei. Asta sună de multe ori ca vorbăria unui DJ nebun: Felu-n care mișcă ea, e o știre ce nu-i rea, și eu nu-mi iau valea, până nu îi simt udeala - suge și desfă-ți picioarele, curvă, dea, zbuciumă-te pentru mine, baby... Și așa mai departe. (Una din subvocile pornografiei din capul meu e vocea unui vagabond negru obsedat sau retardat care bântuie prin Times Square din New York. De neînțeles, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
încercat să-mi tragă chiloții cu dinții. — Iisuse. — Mă doftoricești? — Hă? — Îmi faci tratament? Mi-am învinețit partea dinăuntru a pulpei. Vrei să te uiți, te rog? Un magnat al petrolului mi-a oferit cincizeci de petrodolari. Să i-o sug în lift. — Ce ai făcut? — I-am cerut șaptezeci și cinci. Numai că atunci mi-a cerut și el tot ce-i puteam oferi. Și am impresia că a fost cam brutal cu pulpa mea. Nu vrei să-ți arunci o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dulci, care patrulau în șorturi pastelate... În esență, chestiunea e cam așa: stau pe locul din față al Boomerangului cu pantalonii în vine și capăt în goană o muie de douăzeci de dolari de la o cioroaică pe nume Agnes, care suge cu vigoarea unei pompe. După părerea mea e cât se poate de rezonabil, nu crezi? Ce țară minunată. Ce prețuri. Ținând cont de valoarea pe care o are sterlina acum, asta face cam nouă lire. Dar eu și Agnes avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trag lui Butch Beausoleil un număr. Nu mă crezi? Zău că asta fac. Pe la spate. Te-ai prins: ea e în patru labe și se ține de tăblia nechezătorului ei pat de bronz. Dacă mă uit în jos și-mi sug burta, pot să-i văd asul de treflă și poteca misterioasă a crăpăturii ei, ca interiorul unui măr tăiat în două. Acum mă crezi? Așteaptă: uite-i mâna, atârnându-i leneșă sub fund, zece parai de manichiură pe fiecare unghie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Așa se întâmplă în cazul felației, mi-am spus eu. În nici un caz ceea ce s-a întâmplat acum n-a mai fost felație. Doamne, cam așa trebuie să se simtă Fiasco-ul când îl duc la spălat. Butch nu o suge: o limpezește. O face lună... Sună bine, ce zici, amice? Taticule, sunt convins că îți spui, pot să încerc și eu? Puțin, poate. Crezi oare că ai face față la un program complet? După o jumătate de oră, sau cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de iarnă Ninge grozav pe câmp la abator Și sânge cald se scurge pe canal; Plină-i zăpada de sânge animal - Și ninge mereu pe un trist patinoar... E albul aprins de sînge-nchegat, Și corbii se plimbă prin sânge... și sug; Dar ceasu-i târziu... în zări corbii fug Pe câmp, la abator, s-a înnoptat. Ninge mereu în zarea-nnoptată... Și-acum când geamuri triste se aprind Spre abator vin lupii licărind. - Iubito, sunt eu la ușa înghețată... În grădină Scârțâie toamna
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
șoptește-mi cum se tace... O, nu-i nimic, nimic, a fost un vis înalt, Tăcere e în ganguri și în ogrăzi de-asfalt. Frig Sunt lângă un gard rupt, Și vântul bate cu frunze ude - Sunt mai urât, sunt supt, Frigul începe sticla s-o asude. Pe strada aplecată la vale E-o toamnă ca o poezie veche - Vântul împinge fusta femeilor în cale, Cu una din ele nu mai putem fi o pereche. Toamna rupe afișe și flori, E
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]