2,656 matches
-
luarea în considerare a tuturor elementelor legate de obiectul discuțiilor. Acesta constituie motivul pentru care am purces la elaborarea expunerii de față. Nu trebuie să uităm însă, niciodată, că este vorba despre țara noastră și că, oricât am fi de supărați, nu o putem terfeli, pur și simplu, pentru că am fi fost nedreptățiți. Nu mă duceam la Geneva spre a intra în cercul detractorilor, dar nici nu puteam să mă fac că nu aud ceea ce se zicea. Aș mai adăuga și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
artiști împărtășind același tip de viață. Cu delicatețe, aproape metaforic („mi-e rănită inima”, „mi-e f. trist”), încă de la Paris , într-o epistola datata „29/XII/930” le descria ălor săi efectele atacurilor bolii: „De câteva zile sunt f. supărat, mi-e rănită inima, nu am pe nimeni, toată lumea e perversa, am rămas în același hotel singur singurel”, „Mi-e f. trist. Mă bucurăm că acum câteva zile îmi era, dar acum iar mi-e rău tot că și înainte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
ceea ce îmi părea o supralicitare. Evident, greșeam. Greșeam ̀ n esență, dar poate nu în ce privește primejdia în sine a encomiasmului și adulației, regim neprielnic unui artist oricât de mare. Poetul mi-a făcut onoarea de a nu se arăta nici supărat, nici indiferent, mărturisindu mi cu simplitate și grație, cu o aristocratică politețe, ba chiar, aș putea spune, cu o deferență ce se adresa desigur mai puțin persoanei mele și mai mult opiniei critice ca atare, cât de mult l-au
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
din cînd în cînd unul spunea cîte o cugetare adîncă. Așa a fost, de exemplu, o dată cînd, pe o vreme mohorîtă, Preotu’ mi-a zis : „Pe o vreme ca asta, la volanul unei mașini țepene și ascul tînd un hard supărat, nu mi-ar mai păsa că mor“. I-am replicat cu superioritate, spunîndu-i că nu e nevoie de astfel de stimuli exteriori și că e de ajuns să asculți „hardul“ interior („hard“ este, desigur, muzica hard-rock). Am fost mîndru de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
picta cu nămol epoleții, nasturii, insignele - și Dănuț cel mic stătea, mîndru că devenise așa, dintr-odată, o per soană importantă -, iar apoi îl spoia pe tot corpul, spunînd că-i face bine ; Dănuț nu înțelegea și începea să plîngă, supărat că nu mai era general și că fusese păcălit - cu toate acestea, data următoare se lăsa iarăși înșelat și pățea la fel. Tot atunci, la Techirghiol, tatăl se în tîlnise cu un prieten, coleg de serviciu, și stătea tot timpul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îmbulzească cu toții : „Dă-mi și mie ! Dă-mi și mie !“. Bulgarul nu mai prididea, dar ne ungea conștiincios după urechi și la încheieturile mîinilor. La un moment dat, am auzit vocea tovarășei : „Clasa a patra be, la mine !“. Era foarte supărată. Ne-a suit pe toți în autocar și ne-a spus la microfon că am făcut o prostie foarte mare : nu aveam voie să ne ducem la ăia, că nu trebuie să avem relații cu străinii. Că nu numai ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Se simțea puternic, se simțea bun, drept, bărbat, se simțea general. Acasă însă, cînd povesti că a găsit un inel și cînd ai lui îl întrebară dacă era la fel de galben ca veri ghetele lor, începu să regrete gestul făcut. și, supărat, se apucă să-l des crie, conștient fiind că-i înciudează și pe ei : da, era galben ca verighetele și nu era deloc ruginit și avea și-o piatră roșie. Părinții fier beau : trebuie să fi fost rubin ! Dănuț știa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iar mă pierd... Sâmbătă 11 octombrie [1947] Au trecut două zile grele, pline de peripeții și încordări în chestiunea procesului nostru; nu am avut inima să-ți scriu, dar m’am gândit la tine cu dragoste adâncă. Am fost și supărată și răcită tare; mi-am pus ventuze și azi nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într’o familie? De la tenue, avant toute chose și fără prea mult zgomot și larmă. Spune-i lui Greg cât îi mulțumesc pentru că ți-a netezit drumul, lui Georges mulțumiri pentru rândurile scrise și pentru făgăduială. Pe tine sunt puțin supărată că nu înțelegi că trebuie să profităm de prezent ca să ne scriem. Te sărut, deși finalul acesta e crud, pentru că’mi evidențiază imposibilul. Mamina 8/1947 I 20 octombrie 1947, luni Eri m’am întors de la Slatina, unde am plecat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
samana orz. Dacă plouă în Maiu mânânci malaiu. Albinele merg cu oile; ploaia multă și ....................... nu le fac bine. Despre vreme și vânt (Manole) Ploile de sântămărie Vinul îl subție. Toamna se numără bobocii și se măsoară grâul. După iarnă supărată Vara râde. Dacă lepezi cojocul la Crăciun Îl îmbraci la Paști. Când se umplu fântânile Săcătuiesc stânile. Pe feciorii Starostelui Nechifor îi chiamă Onofrei (are glas mai gros) și Samoilă. Onofrei Sfarmă Piatră Samoilă Strâmbă Lemne. Armata turcească. Soliman Beglerbegul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o petrecere ciudată. Stă de vorbă cu Ileana, mistificând-o și bucurându-se singur. Într-o zi, Botoi i-a rupt haina și l-a mușcat, în ogradă la mine, pe când trecea să iee vin dela Vidrașcu. Acasă, se face supărat. Iaca, a drac chine. Mușcat și rupt strae. Asta nu se pote! Unde te-o mușcat, omule? Mușcat și rupt strai, în ograde la buer. Este acolo chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
specific epocii, ci un „fenomen politic”. Fără autoritatea poziției pe care autorul o avea atunci, el ar fi trecut aproape neobservat sau, în orice caz, ar fi avut un ecou mult mai restrîns. *Roxana e cum nu se poate mai supărată că i-a intrat în cameră „o muscă foarte mare, foarte grasă, foarte rea, foarte activă”. Zîmbind, am plecat să vînez „monstrul”! *1940: „Acela a fost cel mai catastrofal din seria anilor catastrofali” (Geo Bogza, „Răscrucea nenorocirilor”, în „România literară
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
plutind pe o pojghiță subțire de iluzii. *Nici tineretul nu mă cruță: „Ești unilateral, dar nici în latura ta remarcabil. Calitățile tale sînt evidente doar pentru tine, nu și pentru ceilalți”. Superbă „execuție”! Din rațiuni pedagogice trebuie să mă arăt supărat. O și fac, scurtînd discuția. Roxana mai are însă un supliment de comentariu: „Cînd vreți să vă dați exemplu, voi, cei mari, gîndiți-vă mai întîi ce-ați realizat!” *Înainte de a ieși pe ușă, A. a slobozit gîndul care o nemulțumea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din cei peste 60.000 de litri, cîți se produc în județ, doar 8.000 sînt distribuiți populației, mai exact familiilor care au copil de pînă la 1 an. Secretara redacției mi-a povestit că băiatul ei, care e școlar, supărat că nu-i mai dă lapte, iar ea spunîndu-i că laptele se dă doar copiilor mici, a rugat-o să-i facă rost de un certificat că-i copil mic! Problema laptelui mă afectează și pe mine. Mîncarea mea de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
credința: dacă nu le faci, degeaba spui că crezi”. „Sînt totuși atîția oameni care cred, dar nu le pot îndeplini. Cu ei cum rămîne?” „Rămîne că-s necredincioși, cum altminteri?” îmi reamintește visele sale, în care „Bunica” i-a apărut supărată, chinuită. „și ea încă se ruga și se împărtășea, dar voi (adică eu și nevastă mea)...!” Singurul punct în care îi dau dreptate e acela că nu le-am vorbit copiilor despre problemele mele spirituale: despre credință, despre speranțele puse
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
altereze pe cele esențiale și să polueze creierul? Acesta n are o bășică (a udului) prin care să elimine toxinele. După lectura fabulei „Un sadic și șapte masochiști”, între Costin, autorul ei, și Genoiu („sadicul”) a apărut un conflict deschis. Supărat, acesta din urmă l-a declarat pe Cs. „diversionist” și a subliniat că asemenea texte trădează ceva din caracterul lui. „Diversionistul” și-a negat „opera”. Curat masochism! Conflictul lor a durat numai două zile. Azi, în perspectiva unui chef, părțile
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am comunicat aprobarea, spunându-i că poate semna cu ministrul Ungureanu documentul de creare a Centrului cultural. Mă și vedeam trecut pe frontonul clădirii printre ctitori, fiind un pas pozitiv pentru revenirea mea în "orașul nașterii". Bistrianu m-a informat supărat că în urmă cu câteva minute fusese anunțat de la Ministerul de Externe că "proiectul" căzuse, nefiind acceptat de Președinție (mai mult ca sigur la intervenția rușilor), așa că... Sic transit gloria mundi! După 1990, dialogul cultural internațional era la ordinea zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
conferință de presă, ne-a solicitat să-i dăm o mașină ca să meargă la Toledo, afirmând că nu-l interesează conferința președintelui. Precizându-i-se că atât personalul misiunii, cât și autoturismele sunt angajate în acțiunea prezidențiala, respectivul a menționat supărat că va avea el grijă "să ne bage cum se cuvine în cerneală", lucru de care , având în vedere "obiectivitatea" presei naționale, nici nu m-am îndoit!). Reuniunea nu s-a încheiat cu rezultatul dorit de noi, decizându-se începerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cine era, și mi-a spus: „Este Doamna de Chevreuse care se duce la teatru; merge în fiecare zi.“ Am găsit că felul ei de a se purta cu mine este ciudat; totuși, era prea nefericită pentru a mă arăta supărată. A doua zi, sărmana Doamnă de Luynes a venit să-mi spună că Doamna de Chevreuse nu dormise cu o noapte înainte, că acum se odihnea și că mă va vedea cu siguranță astă-seară; i-am transmis regretul meu de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru cele noue să aveți În videre la timpu a da lămurirea cerută”. Lămurirea cerută a necesitat foarte mult timp și nu ne putem Înșela asupra acestui fapt datorită adresei de revenire numărul 9235/19 octombrie 1877 În care, foarte supăratul prefect, trecuse la amenințări directe: „Vă punu În videre ordinul ce vi sau datu sub no. 5297 din 29 iunie trecut, și vă invitu ca sămi prezentați de urgență (subl. În orig.) Tablourile pentru productele de tot felul aflate În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
așa... [+ gest prin care demonstrează tăierea unei coli de hârtie]" (explicație demonstrativă); ,,A primit premiul I pentru că și-a cumpărat bicicletă, s-a dus la concurs, a fost atent la regulile de circulație și la indicațiile doamnei educatoare..."; ,,Mama e supărată pentru că am alergat; m-am stropit cu noroi și mi-am murdărit pantalonii; mi-i dăduse bunica; era la ziua mea..." etc. (explicație narativă); ,,Plouă pentru că plânge cerul/pentru că s-au supărat norii" etc. (explicație metaforizantă). ( În etapa preșcolarității, când
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
contexte familiare copiilor un pix scăpat din mână, un geam spart, o foaie de hârtie strânsă în mână, o ușă care scârțâie etc.; Cine vorbește așa? (voce masculină/feminină, de copil, de persoană în vârstă, de persoană veselă care râde/supărată care plânge/dezamăgită care oftează) etc. 9.1.2. Repere în formarea/exersarea, la copilul preșcolar, a ipostazei de codificare și transmitere a unui mesaj Procesul comunicării implică din perspectiva subiectului locutor/a emițătorului manifestarea intenției comunicative, concretizată în ancorarea
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
Cealaltă jumătate rămâne în sensul identității proprii, nelegate de cuplu. Sindromul room-service O.Ș.: De când te ocupi de feminism, ce s-a schimbat în România, în acest domeniu? M.M.: Enorm de mult. Persoanele tinere care intră în domeniu sunt extrem de supărate că lucrurile stau atât de prost și mai avem atât de multe de făcut, iar înapoierea e atât de mare. Dar eu știu de unde am luat-o și mi se pare că s-au schimbat foarte multe lucruri: s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
minunată. La plecare, am primit telefon de la soțul meu că vine la Buzău și să-i spun de unde să mă ia. I-am spus că sunt cu Sorin și ne îndreptăm spre casă. Ne-am întâlnit la Peco, și foarte supărat i s-a adresat băiatului: -Cine ți-a dat voie să vii? -M-a invitat mama și nu am putut sa o refuz. -Nu cumva te-ai botezat și tu? -Încă nu, dar nu se știe! -Te dezmoștenesc! De acum încolo
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
subsecretari de Stat: Dumitru Iuca, fiind însărcinat cu administrația locală, iar Victor Iamandi, cu poliția și jandarmeria, delegația secretarului general cuprinzînd toate atribuțiile ministerului. Această delegație, numai cu o parte din atribuțiile ministerului, a supărat la culme pe Victor Iamandi. Supărat era, de altfel, Victor Iamandi chiar de la constituirea guvernului, socotindu-se umilit a servi sub ordinele lui Ion Inculeț. Animozitatea între Inculeț și Iamandi era veche, încă din opoziție, de la Iași, unde locuiau amîndoi, și Victor Iamandi credea că Inculeț
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]