2,071 matches
-
există într-o infinitate de variante. Doar datele istorice, concrete fac cu putință întruparea unora în istorie. Practic, acest mecanism de generare a reziduurilor este continuu și nelimitat. Unele se pot transforma în sisteme și doctrine religioase, altele rămân simple superstiții. Altele, probabil, nu mai au șansa de a se întrupa vreodată în istorie. * * * Expresiile concrete ale acestui mod de operare a imaginarului social în cazul practicilor divinatorii pot constitui, în sine, și concluziile acestui demers științific. 1. În funcție de contextul istoric
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
operare a imaginarului social în cazul practicilor divinatorii pot constitui, în sine, și concluziile acestui demers științific. 1. În funcție de contextul istoric și social în care s-a manifestat, divinația a fost, pe rând, fapt religios, filosofie, cunoaștere, știință, artă, practică, superstiție sau kitsch. Situația de astăzi este una oarecum inedită: într-o lume globală, imaginarul tinde să se globalizeze 331. Faptul se reflectă și la nivelul acestor practici. Ele primesc reprezentări colective care cuprind laolaltă, într-o manieră "globalizantă", aproape toate
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1996. GOFFMAN, Erwing, Viața cotidiană ca un spectacol, traducere de Simona Drăgan și Laura Albulescu, prefață de Lazăr Vlăsceanu, București, Ed. comunicare.ro, 2003. GOODY, Jack, The Domestication of the Savage Mind, Cambridge University Press, 1977. GOROVEI, Arthur, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916. Gromovnicul HABERMAS, Jürgen, L'Activité communicationelle, Paris, Fayard, 1987. HANSELMANN-TEISSIER, Elizabeth, Situation épistémologique de l'astrologie à travers l'ambivalence fascination/rejet dans les sociétés postmodernes, directeur de thèse Michel Maffesoli, Paris, 2001
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Elisabeta, Teorii sociologice ale educației, prefață de Traian Rotariu, Iași, Ed. Polirom, 1996. STĂNOIU, Damian, Necazurile părintelui Ghedeon, București, Ed. Minerva, 1974. Surse orientale, Lumea vrăjitorului, traducere de Laurențiu Zoicaș, București, Ed. Symposion, 1996. ȘINCAI, Gheorghe, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu Toader, București, Ed. Științifică, 1964. TALOȘ, Ion, "Cercetări folclorice în Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932. TEODORESCU-KIRILEANU, Gh., Credinți populare în cărți bisericești, în "Șezătoarea", nr. 6-7, 1899
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
volume ale sale: Nașterea la români, Nunta la români și Înmormântarea la români, tratează și aceste momente prevestitoare din perspectiva rolului pe care-l joacă în cele trei mari momente ale trecerii. Ele sunt prezentate aici ca obiceiuri, credințe, uneori superstiții, și mai puțin ca practici divinatorii foarte riguroase. Alte relatări ale unor practici și semne prevestitoare întâlnim în varii lucrări de specialitate: S. Florea Marian, Vrăji, farmece și desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996; S. Florea Marian, Sărbătorile la români, București
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
desfaceri, București, Ed. Coresi, 1996; S. Florea Marian, Sărbătorile la români, București, Ed. Fundației Culturale Române, vol. I-II, 1997; Adrian Fochi, Datini și eresuri populare de la sfârșitul secolului al XIX-lea, București, Ed. Minerva, 1976; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916; Tudor Pamfile, Văzduhul după credințele poporului român, București, 1916; Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
București, Ed. Minerva, 1976; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, Ed. Socec, 1916; Tudor Pamfile, Văzduhul după credințele poporului român, București, 1916; Tudor Pamfile, Pământul după credințele poporului român, București, 1924; Gheorghe Șincai, Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ediție îngrijită de Dumitru Ghișe și Pompiliu Toader, București, Ed. Științifică, 1964; Henri Stahl, Eseuri critice despre cultura populară românească, București, Ed. Minerva, 1983; Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, vol. I, Cernăuți, 1903 etc. 50 Marie-Sylvie Dupont-Bouchat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
59. 71 Gheorghe Pavelescu, "Cercetări folclorice în județul Bihor", în Anuarul Arhivei de folclor, VII, Cluj, 1945, pp. 59-61. Aceeași temă a ritualurilor schimbării numelui a fost tratată de o serie întreagă de autori, printre care: Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, București, ed. cit.; Ion Taloș, "Cercetări folclorice în Țara Oașului", în Anuarul Arhivei de Folclor, Cluj, I, 1932; I.-A. Candrea, Folclorul medical român comparat. Privire generală. Medicina magică. București, Ed. Casa Școalelor, 1944; V.M. Ungureanu, "Contribuții
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Ungureanu, "Contribuții la studiul "terapeuticii" prin onomastică la români", în vol. Studii de onomastică, IV, Cluj, 1987 etc. 72 Căița desemnează, în satul tradițional românesc, membrana amniotică ce învelește capul unor copii la naștere. 73 G.S. Ionescu, Mică colecție de superstiții populare române, apud S. Florea Marian, Nașterea la români, ed. cit., p. 47. 74 Auguste Bouché-Leclercq, op. cit., p. 145. 75 Roger Mucchielli, Fața omului și caracterul, traducere, avanprefață și note de Leonard Gavriliu, prefață de Nicolá Pende, București, Ed. IRI
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de tipul: "se zice", "se spune", "se crede", "am auzit că", "bătrânii povesteau că" etc. Acest fapt ne face să credem că acele semne și semnificațiile lor nu mai reprezintă pentru comunitate un fapt de viață. Ele funcționează ca niște superstiții sau pur și simplu ca semne prevestitoare fără a mai evoca și alte înțelesuri. 233 Ernest Bernea, Spațiu, timp, și cauzalitate la poporul român, București, Ed. Humanitas, 1997. 234 Gaston Bachelard, Apa și visele. Eseu despre imaginația materiei, traducere de
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Africii sau cele din centrul Africii consideră că pentru a travesa o apă necunoscută trebuie să ceri bunăvoința spiritelor sau duhurilor care populau acea apă. (vezi Creanga de aur, ed. cit., vol. I, pp. 300-301). 236 Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit. 237 Elena Niculiță-Voronca, Datinele și credințele poporului român, adunate și așezate în ordine mitologică, ed. cit., vol. I. Vezi în acest sens pp. 883-884. 238 Valer Butură, Cultură spirituală românească, București, Ed. Minerva, 1992. Se
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
magico-religioase ale păsării. Toate acestea întruchipează în cele din urmă imaginea sufletului. Informații prețioase cu privire la credințele ce se țes în jurul păsării mai pot fi întâlnite în lucrări precum: Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, București, Ed. Meridiane, 1988; Artur Gorovei, Credinți și superstiții ale poporului român, ed. cit., I.A. Candrea, Folclor medical român comparat. Privire generală. Medicina magică, ed. cit. etc. 254 Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, București, Ed. Univers, 1978, p. 117. 255 Aceste credințe au fost întâlnite frecvent în diferite
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Paris, Société de l'Editions "Les Belles Lettres", 1956. 309 Gh. Teodorescu-Kirileanu, apud Alexandru Ofrim, op. cit., p. 312. 310 Mihai Lupescu, apud Alexandru Ofrim, op. cit. p. 323. 311 Despre același lucru scrie și Gheorghe Șincai în Învățătură firească spre surparea superstițiilor norodului, ed. cit. Prezentarea divinației cu ajutorul cheii și al cărții este însoțită de o critică vehementă la adresa celor care "pângăresc" cuvântul lui Dumnezeu. O variantă a acestei practici este cea în care obiectele folosite sunt sita și foarfecele. Procedeul este
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ales termenul Lebenslüge, tradus de Wolff prin "minciuna vitală", pentru a se referi la condiția individului care are foarte des nevoie să se mintă singur cu privire la propriile capacități și chiar cu privire la propriile sentimente și care nu se poate lipsi de superstițiile legate de zei și oameni, pentru a-și menține echilibrul vital și potențialele calități. (Simmel 1950:310) Simmel se referă aici la auto-amăgire și autoiluzionare și susține că "obținem astfel exact cantitățile necesare de eroare și adevăr ce constituie fundamentul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
tehnica fundamentală a haiku-ului.” În felul acesta, nu sînt declarate ilegitime haikuurile fără kireji sau cu două kireji, dar se subliniază valoarea tehnică inestimabilă a procedeului de a tăia În două haiku-ul. Nu se interzice, se recomandă. O superstiție asemănătoare cu cea de mai sus este vehiculată și atunci cînd se impune, cu o anume Înverșunare obtuză, că e obligatoriu ca un haiku să poată răspunde la Întrebările ce, cînd și unde. Căci, dacă nu o face, bineînțeles, nu
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ale Iluminismului european, liberalismul a avut un impact considerabil asupra formării tuturor societăților moderne industriale. El susține guvernarea limitată și raționalitatea științifică, fiind de părere că indivizii ar trebui să fie liberi față de puterea arbitrară a statului, față de persecuție și superstiție. Este un partizan al libertății politice, al democrației și al drepturilor garantate constituțional, și pune libertatea și egalitatea individuale înaintea legii. Liberalismul a pledat pentru competiția indivizilor în societatea civilă, declarând că economia de piață promovează cel mai bine bunăstarea
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
clasă și pentru a învinge teama și neîncrederea în restul rasei umane. Cele mai importante realizări ale istoriei omenești includ victoria treptată asupra forțelor naturale ostile care se găseau odinioară dincolo de controlul și înțelegerea umană, eliminarea constantă a ignoranței și superstiției, capacitatea crescândă de a suprima lipsurile materiale paralizante și exploatarea, precum și potențialul de a reface societatea astfel încât toate ființele umane să poată dezvolta o seamă de puteri creative care sunt unice speciei. Însă istoria modernă configurată de capitalism s-a
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
la o mai mare libertate umană; de fapt, aceasta conducea la noi forme de dominație birocratică. În anii 1970, scriitorul postmodernist Jean-François Lyotard (1984) spunea și el că, de fapt, credința că istoria umană era o călătorie de la dominație și superstiție către libertate și iluminare nu lua în calcul partea întunecată a raționalității de tip occidental și a progresului științific. Într-o mare măsură, aceste argumente erau un răspuns la totalitarismul sovietic și la stalinism. Un alt aspect, mai controversat, este
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mase organizate fără suporturi vizuale ale adeziunii. Cruce, Păstor. Steag roșu, Marianne. Oriunde se adună mulțimi, în Occident, procesiunile, defilările, mitingurile pun în față icoana Sfântului sau portretul Conducătorului, Isus Christos sau Karl Marx. Unor clerici, fideli epistolei pierdute, revenirea superstițiilor primitive le dă fiori. Ei nu înțeleg că un text fără imagini ar fi o teorie fără practică. O scrisoare fără poștă. O doctrină de eliberare fără cateheză sau pastorală ori o utopie socială fără "muncă de organizare" socială. Adică
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Orice exces, "de stânga" în refuz sau "de dreapta" în acceptare, fiind sancționat printr-un divorț sau o schismă de semn contrar, conducătorii religioși a trebuit să facă un zigzag între cele două rele. Prea multă devoțiune înseamnă întoarcerea la superstițiile magice și idolii miraculoși exces care provoacă replica Reformei și a extremiștilor acesteia. Insuficientă devoțiune înseamnă retragere eremitică, de tip manihean sau catar, câmpul fiind lăsat liber pentru vrăjitorii necontrolate. Prudența îndeamnă așadar la trezirea simțurilor fără a le excita
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
papiști era pusă în scenă de reformați ca o execuție capitală. Ca și cum efigia de piatră sau de culoare, chiar în interiorul timpului religios, ar fi trezit ce era mai primitiv în primitiv, acel nivel rudimentar al sacrului pe care-l numim superstiție. Ca și cum cuceririle Rațiunii ar fi fost neputincioase împotriva acelorași gesturi milenare de adorație și distrugere în aceleași puncte sensibile. Loviturile de ciocan date în Egiptul Superior de coptul monofizit din secolul al V-lea în ochii, mâinile și picioarele lui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
artei n-ar fi existat fără ideea unui progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu-se într-o succesiune liniară, locul fiecăruia avea, mai mult sau mai puțin, valoare de rang. Până de curând, superstiția "avangardei" și a "noului" preschimbă în snobism profan simplismul religios al acestei linii drepte. Tema aparent opusă a decăderii și a "morții artei" ține de același postulat, cel al "Artei în mișcare". Și în mișcare este și acum. Încotro merge
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
se poate explica faptul că "arta de avangardă" a supraviețuit, paradoxal, "partidului de avangardă"? Fără îndoială, prin reinvestirea unei moșteniri ideologice a secolului al XIX-lea în condițiile informative ale secolului XX. Anexarea lumilor artei de către urgența publicitară a reactivat superstiția noului. Sfera actualității, în care orice "ultimă știre" o declasează și devalorizează pe penultima (ziarul de ieri își pierde azi valoarea comercială), a venit în ajutorul lumii defuncte a utopiei sociale pentru ca, pornind de la un quiproquo, să restabilească modernitatea ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
mai mult ca niciodată, valori de poziție. Dacă eternitatea înseamnă jumătate din artă, ce-i de făcut cu cealaltă jumătate, despre care încă se consideră, de la Baudelaire încoace, că trebuie să exprime epoca? A evita ritmările istorice ale vizibilului prin superstiția clipei inepuizabile ar fi la fel de zadarnic precum a evita străfulgerarea mereu reîncepută a emoției prin luarea în considerare numai a epocilor privirii. Să ne ferim a confunda logica creației și logica percepției într-un fel de esse est percipi al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Expus. Dezamorsat. Opera de artă nu are nevoie de un mesaj, dar fără mit pare să se epuizeze. De unde nevoia de înțeles de a o mitiza, plasând-o în afara contingențelor, deasupra tuturor și a ei însăși; ceea ce înseamnă, de fapt, superstiție. Or, frumusețea nu poate fi propriul ei mit, din același motiv pentru care umanitatea, sub numele de "Marea Ființă", nu poate fi propria-i divinitate. Acest motiv este o constrângere logică de organizare, incompletudinea, mereu ea, care ne năruiește visele
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]