1,489 matches
-
Între 1928-1930, monahul Neofit Obrocam de la Mănăstirea Cocoș Tulcea, apoi manahul Nifon Ianculescu tot de la Mănăstirea Cocoș Tulcea. Între timp au mai funcționat de scurtă durată diferiți preoți ale căror nume nu se mai cunosc. Între 1954-1961, a funcționat ca suplinitor pensionarul Ieromonah Ilarion Avimov de la Mănăstirea Cocoș Tulcea. Din 1961 Parohia Pardina a fost afiliată la Parohia Ceatalchioi Tulcea care avea ca filială și satul Lascăr Catargiu (Plaur), fiind deservită de titularul de la Ceatalchioi, preotul Costui Patrichi, care a decedat
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
gestiunea parohiei a fost încredințată preotului Nistor Nicolae titular la parohia Sf. Împărați Tulcea, după care Chirvase Ioan. Din anul 1997 până în prezent, Parohia Pardina este slujită de pr. paroh Alistar Grigore și soția sa Alistar Constanța (dascăl și educator suplinitor la Școala Pardina). În zilele noastre se mai practică în noaptea de Înviere aprinderea unui foc imens din roți de cauciuc, înlocuitor al lemnelor. În trecut, focul se aprindea chiar în curtea cimitirului, loc in care se gaseste si Biserica
Comuna Pardina, Tulcea () [Corola-website/Science/301857_a_303186]
-
conectate la internet.Supravegherea se realizează cu un sistem modern de supraveghere video format din 6 camere dispuse în locuri importante din cladire.Corpul profesoral este compus din 17 cadre didactice calificate 100 % dintre care 16 sunt titulare și un suplinitor.Populatia școlară este formată din 157 de școlari și 56 preșcolari care sunt transportați la școală cu un microbuz școlar aflat în dotarea Primariei.GPN Bucinisu este amenajată într-o clădire complet renovată care dispune de încălzire centrală , apă curentă
Comuna Bucinișu, Olt () [Corola-website/Science/301955_a_303284]
-
care au profesat în acest sat au fost : Barbu I. Mitache absolvent al Școlii Normale de Învățători Rurali din Târgu-Jiu înființată în anul 1872. Acesta a fost și veteran al războiului din 1877-1878. Au urmat o mulțime de învățători și suplinitori nelocalnici. În anul 1919 a fost numit învățător Pr. Popescu St. Constantin localnic. În 1923 a fost numit învățător Grigore C. Popescu, autorul acestei lucrări, care a profesat până în anul 1963, a fost și directorul școlii timp de 25 de
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
la "École Pratique des Hautes Études". În anul 1879 își ia doctoratul la Sorbona cu teza "Étude des intégrales abéliennes de troisième espèce", devenind astfel al doilea român, după Spiru Haret, doctor în matematici la Sorbona. În 1881, devine profesor suplinitor la Catedra de Algebră și Geometrie Analitică la Facultatea de Științe din București, apoi la "Școala Specială de Artilerie și Geniu". În 1882 intră ca profesor de algebră superioară și de teoria funcțiilor la facultatea de Știință a Universității din
David Emmanuel () [Corola-website/Science/298626_a_299955]
-
întreaga Moldovă, timp în care scrie o piesă de teatru jucată la Botoșani, iar în 1875 traduce piesa "Miss Multon" de Ad. Belot. În 1864, reia studiile liceale, terminate patru ani mai târziu, în 1868. După absolvire, funcționează ca profesor suplinitor la Catedra de filosofie. În același an, 1868, se înscrie la Facultatea de Drept din Iași. În octombrie 1869 obține o bursă din partea „Societății pentru încurajarea junimii române la învățătură” („Pogor-Fătu”) și este trimis pentru studii comerciale în Belgia, unde
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
graffiti. Până în 1985, tineretul de pretutindeni dansa breakdance pe muzica de: Run DMC, LL Cool J, Fâț Boys, Herbie Hancock, Soulsonic Force, Jazzy Jay, Dr. Jeckyll and Mr. Hyde, si Stetsasonic Hip hop-ul timpuriu a fost văzut ca un suplinitor al altercațiilor dintre bande, battle-urile hip hop înlocuind violență fizică. Se crede că odată cu amploarea genului de rap comercial și gangsta în anii 1990, esența non-violentă a hip hop-ului a dispărut, multi rapperi se lăudau cu droguri, arme, crime
Hip hop () [Corola-website/Science/299704_a_301033]
-
cercetător în redacția ziarului de circulație mondială - "The Christian Science Monitor," în Departamentul de traduceri (unde a tradus pe bază de contract, literatura religioasă și laică) și la "Comitetul de publicații" de la "Christian Science Center", Boston, Massachusetts, precum și ca profesor suplinitor la "Cambridge Rindge and Latin School" și în alte școli din Cambridge, Massachusetts. În baza unui contract încheiat cu editură "Mary Baker Eddy" traduce articole și documente cu caracter religios. Începând din anul 1988, publică frecvent, pentru o perioadă de
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
Teodor Boroș și a soției acestuia Solomia din Culpiul de Câmpie - Mureș. Absolvise preparandia în anul 1889, obținând diplomă de învățător cu calificative bune atât la limba română cât și la limba maghiară. În anul 1889-1890 a funcționat ca învățător suplinitor în Măgheruș, având progres cu școlarii eminent și dobândind lauda senatului școlar de acolo, începând cu anul școlar 1890-1891 s-a transferat ca învățător definitiv în Mureșenii Bârgăului, iar din anul școlar 1894-1895 a fost învățător în comuna Șanț. S-
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
particular, pe care le-a absolvit în anul 1905, un an frămîntat pentru Imperiul Rus; confruntat cu un val de revendicări sociale, politice și naționale fără precedent în istoria sa. În anii 1905-1907, după terminarea liceului, a activat ca profesor suplinitor la Liceul nr. 1 din Chișinău, ceea ce i-a oferit prilejul de a strînge banii necesari studiilor universitare. În 1907, Ștefan Ciobanu s-a înscris la Facultatea de Litere, secția slavo-rusă, a universității din Kiev, pe care a absolvit-o
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
din 1918, el încearcă să antreneze și alte cadre în această activitate, publicînd în colaborare manuale de limbă română. Între 1926-1938, Ștefan Ciobanu a ocupat postul de profesor titular la Catedra de istoria literaturii române vechi și cel de profesor suplinitor la Catedra de literatură religioasă modernă de la Facultatea de Teologie din Chișinău, facultate ce aparținea Universității din Iași; din toamna anului 1938 îl găsim la București ca profesor titular la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea de Litere
Ștefan Ciobanu () [Corola-website/Science/299449_a_300778]
-
critic, istoric și teoretician literar român, laureat al premiului Herder. După ce a urmat Liceul Militar și apoi Liceul Internat din Iași, a devinit licențiat în 1944 al Facultății de Litere la Iași și București. Între 1944 și 1947 este asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”. Din aceasta perioadă datează redactarea celor doua volume despre Alexandru Macedonski, "Viața lui Alexandru Macedonski" și "Opera lui Alexandru Macedonski", pe care le
Adrian Marino () [Corola-website/Science/298891_a_300220]
-
era până atunci de neconceput. Încercarea lui Friedrich de a desființa iobăgia a eșuat în fața rezistenței masive a nobilimii latifundiare. În timpul domniei lui au fost clădite sute de școli dar, fiind lipsă de cadre didactice, de multe ori erau aduși suplinitori din rândul subofițerilor trecuți în rezervă. Friedrich cel Mare a murit la data de 17 august 1786 în palatul Sanssouci, fiind înmormântat în Potsdam.
Frederic al II-lea al Prusiei () [Corola-website/Science/298937_a_300266]
-
traduc deja în aceste opere de început, pline de strălucirea luminii, exaltarea tonurilor și sudura perfectă dintre formă și culoare. În 1911 se reîntoarce în țară, mai întâi la Bârlad și mai târziu la Iași (unde predă un timp ca suplinitor la desen la Liceul militar). Participă la expoziția ""Tinerimii artistice"". În 1912 termină cursurile Școlii naționale de Belle-Arte și obține prin concurs certificatul de "pictor bisericesc". Va zugrăvi bisericile din Scorțeni, Siliște, Poeni, Văleni și altele. Se căsătorește în 1913
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
angajându-se în 1962 în urma unui concurs la Opera din Chișinău. O împrejurare accidentală îi oferă șansa unei lansări fulminante. În ajunul lansării spectacolului Tosca de compozitorul Puccini, protagonista rolului Floriei Tosca se îmbolnăvește, iar Maria Bieșu este propusă ca suplinitor. Debutul solistei pe scena Teatrului de Operă are loc pe 28 aprilie 1962. Succesul a fost recunoscut atât de specialiști, spectatori, cât și de teatrul care a început să proiecteze un repertoriu special pentru ea. "„Maria Bieșu a demonstrat capacități
Maria Bieșu () [Corola-website/Science/307016_a_308345]
-
Torino și Milano. În 1928, Pompiliu Nicolau, care preda disciplinele de Hidraulică, Centrale Hidraulice și Mașini Hidraulice înființează un laborator pe profil, care însă își va începe cu adevărat activitatea în anul 1931, an în care va prelua în calitate de conferențiar suplinitor disciplina de Mașini Hidraulice și implicit laboratorul. În acest laborator au fost încercate diverse rotoare pentru mașini hidraulice, care formau temele de diplomă ale studenților, rotoare executate la Atelierele CFR din Timișoara, fiind sprijiniți de cei ce conduceau aceste Ateliere
Aurel Bărglăzan () [Corola-website/Science/307102_a_308431]
-
la care ar fi avut drept prin bursa acordată. Revenit în țară în 1939, Victor Tufescu este numit profesor la Școala Normală Superioară din București,unde va rămâne până în 1941. Își începe cariera universitară în 1941, când este numit conferențiar suplinitor la catedra de geografie a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din București, iar în 1946 devine profesor titular și șef de catedră. Aici a constituit Seminarul de Geografie Economică, împreună cu Nicolae Al. Rădulescu, care avea ca scop dezvoltarea
Victor Tufescu () [Corola-website/Science/307099_a_308428]
-
a Compozitorilor de Muzică din Geneva. În 1920 inițiază și organizează împreună cu George Enescu, D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora ș.a. Societatea Compozitorilor Români, în cadrul căreia devine secretar (1920-1926) și mai apoi secretar general (1926-1943). Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. Doi ani mai târziu instituie premiul pentru stimularea colecționării de muzică populară. În anul 1928 întemeiază "Arhiva de folklore" a Societății Compozitorilor Români, fiind conducătorul ei
Constantin Brăiloiu () [Corola-website/Science/307122_a_308451]
-
a problemelor de îmbunătățirii funciare, în anul 1938, se înscrie la cursurile Facultății de Construcții a școlii Politehnice din București. Votând in cadrul plebiscitului din 1938 impotriva constițutiei lui Carol II, a fost pus în disponibilitate din funcția de profesor suplinitor, la școala de agricultură din Armășești. Am muncit cu dorința cinstită de a contribuii în măsura puterilor mele, la ridicarea țărănimii si agriculturii noastre, si la întărirea socială a oamenilor". În facultate îi are ca mentori pe distinșii profesori Gheorghe
Marcu Botzan () [Corola-website/Science/307130_a_308459]
-
în zoologia nevertebratelor. Membru corespondent al Academiei Române din 1 noiembrie 1948. Membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935. A învățat la liceului "George Bacovia" din Bacău, apoi a fost o perioadă de timp învățător suplinitor în satul natal. În 1922 a fost admis la Facultatea de Științe, Secția Științele Naturii a Universității din Iași, unde s-a specializat în morfologie animală sub conducerea profesorului universitar Paul Bujor. Specializările în domeniul citologiei animale a fost făcutela
Vasile Gh. Radu () [Corola-website/Science/307149_a_308478]
-
a ales să trăiască în România, Ioan Caragiani se va mai duce de câteva ori să viziteze locurile aromânești de la sud de Dunăre. În 1865 obține un post de profesor la Gimnaziul Central din Iași, devenind, din 1866, și profesor suplinitor la catedra de limbă și literatură elină a universității. Titularizat nu peste multă vreme, a ocupat catedra care i se încredințase aproape o jumătate de secol. Ioan D. Caragiani a avut două mandate de conducere a Bibliotecii Centrale Universitare (BCU
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
Energetică din Moscova în 1967 și a obținut gradul de Doctor în 1976 la Institutul Politehnic din București. După un stadiu de cercetător (1967 - 1974) la Institutul de Cercetări Electronice din București, a trecut prin toată ierarhia didactică de la asistent suplinitor (1 Februarie 1974) la profesor plin (1 Martie 1992) la Catedra de Dispozitive, Circuite și Aparate Electronice la Facultatea de Electronică, Institutul Politehnic din București. Activitatea sa științifică a fost în principal orientată către următoarele domenii: Dispozitive Electronice, Fizica Semiconductorilor
Andrei P. Silard () [Corola-website/Science/307152_a_308481]
-
le-a făcut la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, obținând licența în matematici și la Institutul Politehnic Timișoara obținând diploma de inginer electromecanic. A obținut titlul de doctor inginer în 1971. Și-a început cariera didactică în anul 1944 ca asistent suplinitor și a parcurs întreaga ierarhie universitară in cadrul la Universității Politehnica Timișoara. În 1951 a devenit profesor de Mecanică Teoretică la Facultatea de Mecanică și de Construcții. Între anii 1952 - 1956 a fost prodecan al Facultății de Construcții, între 1957-1962
Gheorghe Silaș () [Corola-website/Science/307151_a_308480]
-
se specializează în paleontologia amoniților eocretacici, sub conducerea lui W. Kilian, o somitate în domeniu în acea vreme. În perioada 1899-1900,funcționează ca preparator la Catedra de Mineralogie,condusă de V.C.Butureanu,iar la 28 noiembrie 1900 este numit profesor suplinitor la Catedra de Geologie-Paleontologie a Facultății de Științe din Iași.La 15 ianuarie 1902,este definitivat,prin concurs,ca profesor-agregat la aceeași catedră ,pentru ca,la 15 martie 1905,să devină profesor titular al Catedrei,pe care o va conduce până în
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
în locații necorespunzătoare, cu fonduri reduse pentru cercetare științifică. Totuși, el și-a continuat munca cu același devotament și aceeași meticulozitate. În 1902 se naște cel de al treilea copil al său, Gheorghe Călugăreanu. În același an, este numit profesor suplinitor la Școala Superioară de Medicină Veterinară din București, Catedra de Fiziologie și Histologie, în locul titularului catedrei, prof. I. Athanasiu, care era la Paris, în postul de subdirector al Institutului Internațional de Fiziologie „E. J. Marey”, de la Boulogne sur Seine. În
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]