1,367 matches
-
fost învins de constructivism, pentru că acesta din urmă poseda un „caracter de viață în spațiu”. Încorporându-și futurismul și integrând toate artele plastice în arhitectură, constructivismul a scos arta în stradă, devenind astfel „stilul epocii, expresia secolului”. Concepția constructivistă exclude suprarealismul care, instituind ca principii de artă „hașișul”, „visul”, „dezagregarea excesivă”, se întoarce la un izvor din trecut, anume la expresionism, un „reeditor al complângerilor nazale romantice”. „Feminin” în plan doctrinar, asemenea expresionismului, suprarealismul nu e în realizările de artă decât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
stilul epocii, expresia secolului”. Concepția constructivistă exclude suprarealismul care, instituind ca principii de artă „hașișul”, „visul”, „dezagregarea excesivă”, se întoarce la un izvor din trecut, anume la expresionism, un „reeditor al complângerilor nazale romantice”. „Feminin” în plan doctrinar, asemenea expresionismului, suprarealismul nu e în realizările de artă decât „o neschimbată repetare a cercetărilor dadaiste”, cel căruia își „datorește mascat sistemul” fiind Tristan Tzara. În consecință, principiul integraliștilor va fi: „Nu dezagregarea bolnavă romantică suprarealistă, ci ordinea sinteză, ordinea esență constructivă, clasică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
poezia din periodicele constructivisto-integraliste amalgamează și „sintetizează” caractere ale tuturor stilurilor de avangardă. Chiar și teoretic, de altfel, revistele manifestă un spirit de reciprocă toleranță, chiar de convergență. După opiniile lui Mihail Cosma, i. își „subsumează” în cele din urmă suprarealismul. Manifest-ul din „unu” al lui Sașa Pană afișează ca stindarde nume reprezentând nuanțe diferite ale modernismului în general și nu doar ale avangardei: „marinetti / breton/ vinea / tzara / ribemont-dessaignes / arghezi / brâncuși / theo van doesburg.” În consecință, este firesc ca mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287567_a_288896]
-
a ține o conferință în octombrie 1923. Atitudinea pluralistă a C. se menține, de altfel, de-a lungul întregii sale apariții, iar interesul publicației îmbrățișează o arie foarte largă de manifestări ale artei moderne, prin noile curente, constructivismul, futurismul, dadaismul, suprarealismul. Cele dintâi note și însemnări ale conducătorilor revistei, Ion Vinea și Marcel Iancu, au în vedere nu literatura, ci arta în general, în speță curentul abstracționist, strâns înrudit cu constructivismul. În niște Note de pictură se pledează pentru „o cât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
ilustrații de Victor Brauner, e numit Poeme în aer liber (1929). Imaginația poetului sugereză o permutare continuă, dinamică și fantezistă a elementelor și faptelor, într-o libertate deplină, iar expresia se află la confluența esențială a dadaismului și futurismului, a suprarealismului și constructivismului, în dorința de a cuprinde „optimismul naturii” („Noi infuzăm atomului dinamică / elastici constructivi / plămânii orașelor / vertebre de bronz / mușchii schije de platină / suntem în aorta zilei...”). De altfel, autorul experimentează întreaga succesiune de impresii ale avangardei românești. Principala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289297_a_290626]
-
printre fondatorii Cenaclului de Luni, poezia sa e departe de a face corp comun cu direcția „lunedistă” a generației ’80. Căci, dacă majoritatea congenerilor se îndreaptă către un realism echivalent cu o catagrafie a cotidianului, el se concentrează asupra unui suprarealism care ambiționează să extragă doar chintesența cotidianului. Nu contingentul, ci contingența însăși, localizată într-un oraș generic, care nu numai că nu constituie o realitate determinabilă empiric, dar se complace într-o ambiguitate deopotrivă geografică și ontologică, printr-un continuu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
juxtapunerea celor două tipuri de construcție - rămâne aceea adoptată în placheta de debut. Ca și modelele: Nichita Stănescu (mai ales prin figurile imaginarului - soldatul, ochiul și orbirea, câinele etc.), Marin Sorescu (prin infuzia sacralității într-o realitate aparent degradată) și suprarealismul (similitudine ce trebuie privită totuși cu rezerve de vreme ce poemele lui V., spre deosebire de incontinența imagistică a avangardiștilor, își relevă adesea nu numai o coerență strictă în planul reprezentării, ci și un sens parabolic apăsat). În fond, pe această linie se așază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
de inspirație. Prilej de a defini în congruență poezia și geometria: "Ca și în geometrie, înțeleg prin poezie o anumită simbolică pentru reprezentarea formelor posibile de existență. Domeniul visului este larg și întotdeauna interesant de exploatat. În felul acesta înțeleg suprarealismul, care în cazul nostru devine un infrarealism". Visînd la editarea unei reviste cu nume matematic - vis, din păcate, nefinalizat, își dorea s-o însoțească pe frontispiciu cu inscripția de pe poarta Academiei lui Platon: Nimeni să nu intre aici, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
frivolă și apoi le dăruia ori le uita peste tot), de acolo nu lua niciodată nimic, nici o carte, nici un porțelan, nici un cartuș gol: nu lua decât rollfilm după rollfilm și fotografia totul. Războiul, spunea, e plin de obiecte trouvés. Pune suprarealismul la punct. E ca Întâlnirea, pe o masă de disecție, dintre un om fără umbrelă și o mașină de tocat carne. Faulques, care până atunci lucrase aproape Întotdeauna singur și niciodată cu femei (avea părerea că În război ele creau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
I. Agârbiceanu și pentru alte două cărți, Existențialismul francez și problemele eticii de Dumitru Ghișe și Cultura europeană în epoca luminilor de Romul Munteanu. În Germania, A. răspunde altor solicitări și sugestii editoriale, îndreptându-se fie spre unele texte ale suprarealismului devenit „clasic”, precum romanul Zenobia și versurile lui Gellu Naum, fie spre literatura inspirată din actualitatea imediată, cu inflexiuni social-politice pronunțate sau mai puțin evidente; astfel, traduce din proza scriitoarei Carmen-Francesca Banciu, un roman de Alexandru Vona, Ferestre zidite, și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285195_a_286524]
-
în „România literară”. Volumul de debut, Casa dintâi (1972), dedicat Cellei Delavrancea, deși prezentat elogios de Al. A. Philippide, a fost primit cu destulă rezervă de critică, autoarei reproșându-i-se descriptivismul, mimarea actului liric și a unui soi de suprarealism desuet. Tema predilectă a versurilor e amintirea, B. făcând elogiul clipei efemere. Romanul Xena și umbrele ei (1981) e analiza unei drame psihologice, văzută din perspectiva eroinei principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
că paradisul metafizic este acela în care contradicțiile se anulează și necesitatea nu există. Nu e greu de imaginat ce l-a apropiat de Stéphane Lupasco sau de Cioran și ei niște meteci torturați de "conștiința nefericită" -, sau de disidenții suprarealismului, în frunte cu Antonin Artaud, alături de care, la fel de vehement, sărac și mîndru, bîntuia pe străzile Parisului, alegînd să-și trăiască antinomiile pînă la capăt și să-și ardă sufletul în flacăra albă a unei pasiuni atît de puțin franțuzești (cu excepția
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Spectatorului”, 1/1925). Rubrici: „Cronica teatrală”, „Cronica literară”, „Cronica plastică”. Se publică un fragment din piesa Danton de Camil Petrescu. Cronica literară este susținută de Dem. Theodorescu. Cu eseuri colaborează E. Lovinescu (Fundamentul sociologic al protecționismului cultural) și Ion Vinea (Suprarealismul). Mai multe articole se referă la viața teatrală, muzicală, plastică, cinematografică. Alți colaboratori: Ion Marin Sadoveanu, Otilia Ghibu, Ion Pas, Victor Ion Popa, Alfred Hefter, Emanuel Cerbu, Traian Marcu, George Silviu. M. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289819_a_291148]
-
cald. * Sufletul meu e un zidar care se întoarce de la lucru Amintire cu miros de farmacie curată Spune-mi servitoare bătrână ce era odată ca niciodată, Și tu verișoară cheamă-mi atenția când o să cânte cucul. URMUZ Prin Urmuz (1883-1923) suprarealismul român este anterior celui francez și independent. Divagațiile onirice, cu aparență de delir dement, ale acestuia îndeplineau întocmai programul de a surprinde realitatea imediată a spiritului, hazardul interior. De fapt Hurmuz făcea simple petreceri pentru frații săi, parodiind însă academismul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fenomenele de contracultură, neoavangarde, artă psihedelică și postmodernism de pe alte meridiane"84, fiind curentul esențial în literatura anilor '60-'70. Așa cum subliniază autorul, ceea ce se întâmpla în cel de-al doilea modernism era un mixtum compositum între multe curente: antimodernism, suprarealism, tardo-modernism și postmodernism, astfel încât atunci, după al doilea război mondial, "deocamdată, atât cât este, postmodernismul românesc este complet inconștient de propria existență. Termenul însuși se poate întâlni cu totul sporadic în spațiul cultural românesc și, până prin 1983, este aproape absent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai apropiat de ideile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
L'Échange symbolique et la mort, Baudrillard aplică problematica hiperrealității în domeniul artei, tocmai pentru a accentua faptul că hiperrealitatea nu poate fi confundată cu imaginarul, visul sau fantasma. În acest context apare întrebarea: dacă vorbim în istoria artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului, în timp ce "hiperrealismul" consideră depășită contradicția real imaginar, postulând o situare "dincolo de punctul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
domeniul artei, tocmai pentru a accentua faptul că hiperrealitatea nu poate fi confundată cu imaginarul, visul sau fantasma. În acest context apare întrebarea: dacă vorbim în istoria artelor de suprarealism, poate constitui "hiperrealismul" un nou curent artistic? Baudrillard afirmă că suprarealismul este încă solidar cu realismul pe care îl contestă, dar îl și atestă, intensificându-l prin intermediul imaginarului, în timp ce "hiperrealismul" consideră depășită contradicția real imaginar, postulând o situare "dincolo de punctul de dispariție a artei". Dacă sloganul stadiului suprarealist era "realitatea depășește
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este cea a halucinației date de asemănarea realului cu sine însuși. Pentru a ieși din criza reprezentării, trebuie să introducem realul în repetiție pură"441, să facem vid în jurul său pentru a crea, astfel, privirea pură, lipsită de obiect. Dacă suprarealismul este văzut ca o etapă hot și fantasmatică, hiperrealismul este cool și cibernetic, producând euforia simulării. 5.1.2. Hiperrealitate și iluzie O altă distincție importantă este aceea dintre hiperrealitate și iluzie excesul de realitate la care trimite primul concept
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fie și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc”, începând de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]
-
Înclinată către fantastic așternea deasupra vieții o pâclă grea, densă, de nestrăbătut (Ă). În anul 1947 Petru Dumitriu venea cu o carte În care sub masca mitologică se ascundea și putreziciunea lui Gide și James Joyce și visarea stearpă a suprarealismului. (Ă). Prin scrisul său, Petru Dumitriu a arătat nu peste mult timp că el caută drumul Înspre munca Închinată aspirațiilor cinstite și mărețe ale clasei muncitoare. Începând să vadă din ce În ce mai deslușit În realitatea din jurul său, datorită atenției tot mai mari
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nuvela sa modelul admirabil al Pământului desțelenit al lui Solohov, dar nu ca motiv de pastișe, ci ca un călăuzitor În complexitatea realității noastre sociale. (Ă). Fără partid și fără clasa muncitoare, Petru Dumitriu ar fi devenit un epigon al suprarealismului sau altor „isme” din aceeași substanță, un dușman al vieții poporului. Situat pe poziția partidului și a clasei muncitoare, Petru Dumitriu poate fi un constructor al vieții noi, socialiste, un educator și un Îndrumător al masselor. (Ă). Și În nuvelele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
noiembrie Armistițiul de la Rethondes 1919 Tratatul de la Versailles Iunie Ziua de muncă de opt ore Nov. Alegerea Blocului național 1920 Dec. Congresul din Tours 1922 Mussolini marșul asupra Romei 1923 Ianuarie Ocuparea regiunii Ruhr 1924 Planul Dawes André Breton: Manifestul suprarealismului Mai Cartelul grupărilor de stînga 1925 Tratatul de la Locarno 1926 Roma condamnă Acțiunea franceză 1928 25 iunie Stabilizarea francului 1929 Planul Young 24 oct. "Joia neagră" în Statele Unite. Debutul marii crize economice 1931 Expoziție colonială 1933 Venirea lui Hitler la
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1997; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, passim; Dicționar de avangardă literară românească. Scriitori, reviste, curente, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003; François Buot, Tristan Tzara. Omul care a pus la cale revoluția Dada, tr. Alexandru și Magdalena Boiangiu, București, 2003. C.Tr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
Le Corbusier. Lui Iorga nici m? car Enescu sau Br�ncu? i nu? i puteau trezi interesul ? i pasiunea pe care le avea el pentru literatur?. Iorga continuă s? se opun? oric? rui curent literar modern (că simbolismul, futurismul sau suprarealismul). Se opunea p�n? ? i realismului cu aceea? i vigoare �realist na? ionalist? � cu care sovieticii se opuneau adev? ratei literaturi realiste (�n ciuda marilor tradi? îi ruse? ți), atunci c�nd această contrazicea lumea propagandist? visat? de ei. At�ț sovieticii c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]