1,669 matches
-
articol voi da mai încolo, când voi scrie despre acea expoziție. Tematica suprarealistă a apărut din nou întâi la pictorii naivi iugoslavi, iar cu timpul a fost abordată și de pictorii naivi din România. Ca elemente specifice legate de tematica suprarealistă, se pot găsi de exemplu ciupercile pe care puteai vedea pictate mici sate, apoi vaze de flori în care din nou erau pictate sate, eventual cu o biserică în mijloc. Baloanele au fost o tematică atacată și de mine ca
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu o biserică în mijloc. Baloanele au fost o tematică atacată și de mine ca suport pentru aceleași sătucuri și se pare că au fost și există multe persoane care agreează această temă. „Baloane” Autor: Mihai Dascălu Dar în tematica suprarealistă apar de multe ori și culori deosebite care la prima vedere sar în ochi, de exemplu un cer portocaliu sau roșu englez, puternic, dar fără a obosi ochiul. Sau pot pomeni aici celebrul tablou al lui Generalici cu taurul pictat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un cer portocaliu sau roșu englez, puternic, dar fără a obosi ochiul. Sau pot pomeni aici celebrul tablou al lui Generalici cu taurul pictat în roșu, ori alt tablou tot al domniei sale, „Vaci sub turnul Eiffel”. În România arta naivă suprarealistă a intrat ca influență iugoslavă după părerea mea, dar totuși nu a avut o dezvoltare puternică, aș putea menționa o serie de tablouri de-ale lui Gheorghe Ciobanu cu un soi de globuri pe care vedeai personaje pe toate părțile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
avut o dezvoltare puternică, aș putea menționa o serie de tablouri de-ale lui Gheorghe Ciobanu cu un soi de globuri pe care vedeai personaje pe toate părțile, imitând un fel de glob pământesc. Un exemplu de tablou cu tematică suprarealistă realizat de mine poate fi cel de mai jos: „Inorogul” Autor: Mihai Dascălu Un alt subiect folosit în arta naivă cu tentă suprarealistă a fost ciuperca, apărută întâi la pictorii naivi iugoslavi, apoi a apărut puternic și în România. Un
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
vedeai personaje pe toate părțile, imitând un fel de glob pământesc. Un exemplu de tablou cu tematică suprarealistă realizat de mine poate fi cel de mai jos: „Inorogul” Autor: Mihai Dascălu Un alt subiect folosit în arta naivă cu tentă suprarealistă a fost ciuperca, apărută întâi la pictorii naivi iugoslavi, apoi a apărut puternic și în România. Un exemplu relevant relativ la acest subiect este Gustav Hlinka, foarte criticat la un moment dat de către unii așa ziși critici de artă, care spuneau
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
putem să spunem fără greșeală că este vorba de o îngustime în gândire și că artistul trebuie lăsat să-și dezvolte talentul creator acolo unde are mediul propice. Redau mai jos o lucrare a lui Gustav Hlinka, cu o ciupercă suprarealistă într-un tablou octogonal, dar cred eu că cel puțin în artă putem vorbi de libertatea de exprimare a artistului. „Ciuperca” Autor: Gustav Hlinka Sigur că se poate vorbi și scrie foarte mult despre arta naivă suprarealistă, dar asta o
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu o ciupercă suprarealistă într-un tablou octogonal, dar cred eu că cel puțin în artă putem vorbi de libertatea de exprimare a artistului. „Ciuperca” Autor: Gustav Hlinka Sigur că se poate vorbi și scrie foarte mult despre arta naivă suprarealistă, dar asta o las pentru o altă carte în viitor. Pitești 2006 La Expoziția Națională de la Pitești nu mai fusesem de prin 1998, pe când încă mai locuiam la Reșița. Vroiam neapărat să merg, din mai multe motive, dar poate cel
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
simț al ritmurilor formale plasează pânzele domniei sale nu numai în zona unei inspirate ingeniozități tematice ci și în cea a artei naive. Înnobilându- și peisajele sau compozițiile cu aura unor reverii ce le situează la interferența basmului cu fantasticul ușor suprarealist, Mihai Dascălu ne conduce întrun univers mirific, la a cărui geneză bucuria lucrului bine gândit al imaginației și apetitul vesel pentru poanta hazoasă au contribuit în egală măsură.” “Lumea lui Mihai Dascălu este o lume care-și vede molcom și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
dată de pact conformist cu realitatea o anumită realitate ce lăsa pe dinafară un întreg adevăr (afectiv, în primul rând). Deși încercări de a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a se vedea filmulețele suprarealiste ale lui Buæuel și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery după romanul omonim al lui Raymond Chandler, care experimentează procedeul numit
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
bine acel fenomen straniu de continuă rescriere a istoriei, specific societăților de tip totalitar, fenomen descris cu acuitate de George Orwell în românul "1984". Adaptarea permanentă a trecutului la linia partidului din prezent, operațiune întreprinsă de funcționarii umbrelor, dintr-un suprarealist minister al adevărului orwellian, a avut, între altele, și acea consecință absurdă, trăită însă pe viu de cetățenii statelor comuniste ale Europei de Est: biografiile liderilor comuniști erau rescrise permanent, în birourile secției "cadre" a partidului, atât în cursul vieții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
erau și nu erau comice, la americani erau doar burlești. Acasă, trei personalități În devenire, Niky Wolcz, artist unic și prieten pe viață, Aurel Manea, strălucitul regizor de mai târziu, și originalul actor Tudor Gheorghe jucau o serie de clovni suprarealiști inimitabili. Mașina descreierării era un gag inventat de ei, la fel și „cântecul latrinelor“, care sună periculos de asemănător cu imnul național. Ma Ubu la New York amesteca limbile ca o matroană de bordel, vrând să seducă pe oricine din public
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Am propus ritmuri și pași simpli de dans, Încercând să spargem stereotipurile culturale, și am Învățat unii de la alții cuvinte și sunete proprii diferitelor limbi. Ioshi Îmi dădea lecții de dans japonez, eu Încercam stângaci să-i arăt o versiune suprarealistă a călușarilor și amândoi Învățam cum se spune În limba celuilalt „Mulți ani trăiască“/ Akemashite O-me-de-tou. Dar mai presus de aceste mici glume culturale, simțeam că vocile noastre vibrau Împreună, când În armonie, când disonant: tot felul de sunete, subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Canto, o versiune fără oglinzi, care Însă a „oglindit“ povestea și muzica Într-o cheie mai modernă. Ne-am amuzat copios reproducând o realitate extrem de familiară atât nouă, cât și lui Prokofiev. Acțiunea Începea cu o ședință de partid sovietică suprarealistă, condusă de Fata Morgana, un fel de eminență cenușie a unui Prezidiu Permanent comunist inventat de noi. De aici exploda muzical tot absurdul și ilogicul delirant justificat de situația textului. Zborul vesel al imaginației triumfa odată cu explozia portocalelor. Ne gândeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
păpuși inspirate din cultura balineză, pe care a studiat-o Îndelung În Indonezia. Cu un talent unic, Taymor a reușit nu numai să adapteze tehnicile orientale În teatrul american, dar și-a găsit un stil al ei, potrivit perfect universului suprarealist al lui Gozzi. Urși gigantici manevrați cu abilitate de păpușari-actori dansau prin aer, păsări cu aripi multicolore zburau peste spectatori (de unde gândul la Pasărea verde, o altă fabulă gozziană la care am lucrat). Două imagini erau pregnante: cea a unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Stalin l-ar fi putut Întruchipa mai elocvent pentru situația României pe Sfinxul devorator, cinic, distrugător de vieți și amintind de lagăre și exterminări. În această atmosferă ce evoca evenimente și epoci diferite, suprapunându-se Într-un fel de colaj suprarealist, mă Întrebam dacă nu cumva piesa clasică pe care o știm și o discutăm tocmai pentru universalitatea ei se regăsea În diversele episoade contemporane, cum ar fi actul „ciumei“, plasat Într-o Piață a Universității invadată de mineri, sau refugiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de Kafka, din paravanele cenușii apăreau ochi gigantici din care țâșneau mâini Înmănușate În negru, atacându-l de peste tot pe Harpagon, ca o Întruchipare a imaginației lui bolnave. Acest moment Îl doream ca o Împletire de teroare comică și coșmar suprarealist ce depășea realismul obișnuit de situație, ce Îl ajuta pe actor să atingă zone de joc expresioniste. Lucrând recent cu studenții de la Columbia scene din Tartuffe, am fost din nou puși În fața aceleiași Întrebări: e Într-adevăr protagonistul cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând bere cu lichior - sprijinită cu o dezinvoltură suprarealistă de un trunchi de copac. Poate că aceste apariții nedorite pe terenurile de agrement ale orășenilor erau un crâmpei din imaginea dezastrului ce va să vină, un coșmar profetic al exploziilor devastatoare, ceva În genul mormanului de capete de morți
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un Diderot, un Balzac și un Tolstoi ; am văzut, citind-o mai târziu de câteva ori, nu numai că e cea mai completă desfășurare metodică a comicului, umorului și tandreței, dar și că e, după Gargantua & Pantagruel, a doua capodoperă suprarealistă. Luarea aminte și curiozitatea mi le-a deșteptat Eliade afirmând de-a dreptul că Laurence Sterne e un geniu (subl. m.) și scriind în alt loc : „Sunt opere pe care nu știm încă să le privim, cum să le privim
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
să mă abțin (grație lecturii lui Italo Svevo!) de la „viciul nostru”, fumatul pipelor, contractat la Lucerna, în lungile noastre călătorii pe Rigi. N-am încetat să scriu, am zgâriat în fiecare zi pielea albă a hârtiei, am desenat cu spontaneitate suprarealistă pe cearșafuri îmbibate de sucul iubirilor noastre, totuși fumatul nu mă părăsește ușor! Parcă ar cere să se pună ceva nou în locul său. Ceva la fel de frumos ca și fumul, cu blana lui alb-azurie! Ieri am cumpărat o sticlă de cognac
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a mă apăra de eventuala scotocire a intrușilor. Am decis să dorm pe canapeaua de piele pentru că patul nostru dublu e greu de mutat și acum e acoperit, și peste el stau lucruri unele peste altele, ca într-o pictură suprarealistă. Vorbesc la telefon în limbi străine, lucru care trezește și mai mult antipatia lucrătorilor. Unul a început să-mi facă un fel de curte, interpretând greșit amabilitatea mea de a-i da un pahar de apă minerală când se simțea
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se găsește în inima ei. La Maria, totul e neschimbat de la moartea lui Artur (Lundkvist), care e mai prezent ca niciodată nu numai în noi, dar și în lucruri, în aer, în culorile ieșind brusc pe fețele noastre din tablourile suprarealiste. Maria ne povestește că Artur, puțin înainte de a muri, a cerut ca patul să fie deplasat în direcția rotației pământului. Știa oare direcția în care se îndrepta? Apoi aflăm că mama lui Artur era „soldat” în Armata Salvării. Katarina Frostenson
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
puternic impregnat de esențele tale: mirosurile tale, sudorile tale. N-am resimțit niciodată în viața mea o asemenea prezență și apoi o asemenea absență. Neputând să adorm din nou, m-am consolat cu Breton. Am recitit în întregime Primul Manifest Suprarealist și, lucru curios și adesea repetabil la mine, a fost ca și cum l-aș fi citit pentru prima oară. Ascultă ce a scris: „Totul depinde de credința în viață, în ceea ce viața are mai precar, înțelegându-se prin asta viața reală
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trapez al Orionului, lucru la care, de altfel, nici nu m-am așteptat”. Strindberg obișnuia să fotografieze luna și stelele, precum și formațiunile de nori. Scria texte remarcabile: Noi forme ale artei, Hazardul în creația artistică, treizeci de ani înaintea Manifestului suprarealist. Celestografiile sale prezintă o lume surprinsă de hazard: forme de cristale, flori de gheață, dând chiar privitorului de azi noi idei de a privi natura și spațiul în care trăiește. Prin portretele sale „psihologice”, Strindberg vroia să surprindă și să
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-o cultură și într-un mediu literar străine și chiar ostile literaturilor străine. Am fost surprinsă de Birgitta: cu câtă seriozitate citise și recitise romanele mele, analizându-le și scoțând la lumina zilei ce era memorabil în arta narațiunii suprarealiste și a celei numite realism magic. N-am fost atât de documentată ca Birgitta, alegând să vorbesc despre „metamorfozele” sufletului ca temă obsedantă în romanele ei, oprindu-mă în special la romanul Boala, apărut în mod curios chiar în anul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
sub semnul unei singure certitudini: cea a viețuirii de azi pe mâine. Tabloul social este întregit prin revenirile ca-n noduri de năvod la crâșmă, crâșmari și consumatorii de varii spețe și motive. Ei bine, într-un asemenea spațiu - azi suprarealist pentru mulți dintre noi - trăiau adevărați oameni ai lui Dumnezeu, demni, simpli, inteligenți și de o dăruire cum numai în Viețile Sfinților o mai poți întâlni. Mulți dintre ei erau ucrainieni, ruși, lipoveni, găgăuzi sau bulgari. Nu conta. Pariul conviețuirii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]