KorAP: Find »[drukola/base=susan & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...52 53 54 ...160 >

3,992 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423

la biserică... Maica stareță Își Încheie discursul vorbind despre necesitatea de a termina lucrările de construcție la noul colegiu, profitînd apoi de aplauzele călduroase pentru a-i tapa pe toți de ceva bani. Acum era rîndul părintelui Brown să vorbească. Susan fu gata să leșine cînd auzi accentul Îngrozitor al părintelui, „un văcar cu sutană“, comentă În sinea ei. Fără să-și poată da seama de ce, Julius Îi găsise Întotdeauna defecte părintelui Brown, rîdea prea mult, tocmai se uita la el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
schimbe Între ei gravurile comemorative și bineînțeles că s-au găsit unii care să susțină că ale lor erau mai grozave, a mea e mai frumoasă și chiar: Îți dau una din astea dacă-mi dai două de-ale tale. Susan Îi făcu semn lui Julius să se apropie și să le dăruiască o gravură unchiului și mătușii Lastarria, ia să vedem dacă nu pleacă și ei cumva. Dar tocmai În clipa aceea se apropie de ei părintele Brown și Începură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
amintea ceva din anii de școală și se amestecă Îndată În vorbă, bineînțeles călcînd În străchini. „Tradu-mi și mie, tradu-mi și mie“, Îi cerea nervos bărbatul ei, umflîndu-și pieptul. Amîndoi voiau să stea de vorbă cu părintele Brown. Susan se uita la mustața lui Juan și la mustăcioara Susanei gîndindu-se că probabil era ora unsprezece dimineața sau chiar mai mult și că nu avea nici un Întăritor, trebui să-și Închipuie că era la clubul de golf ca să nu leșine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
văzu; niciodată nu se uita la cei care-i deschideau ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai bine s-ar fi abținut. Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt și Îmbrăcat În uniformă, repetă cu eleganță plecăciunea de mai Înainte, mai-mai să atingă pămîntul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ușa, asta făcea parte din eleganța lui. Juan și Susana Lastarria se schimonosiră schițînd un salut, mai bine s-ar fi abținut. Dar Julius n-o slăbea din ochi pe Susan, simțea nevoia să-i spună mămico, să nu uiți. Susan nu uită: Îi zîmbi dulce lui Gumersindo și el, bătrînul negru cu părul alb, Înalt și Îmbrăcat În uniformă, repetă cu eleganță plecăciunea de mai Înainte, mai-mai să atingă pămîntul cu fruntea de data asta, Julius era fericit, „La revedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
cu fruntea de data asta, Julius era fericit, „La revedere, Gumersindo“, Îi spuse, dînd mîna cu el, foarte mîndru de prietenul lui acum, de față cu părinții, de față cu unchiul și mătușa Lastarria, dar mai ales foarte fericit că Susan Își dăduse seama cine era și cît de mult Îl iubea. Juan și Susana Lastarria Își luară rămas-bun și se Îndepărtară pe bulevardul Arequipa, În căutarea mașinii lor parcate pe o stradă laterală. Ei o luară În direcția opusă, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
șifonier, ca să meargă la golf. Intră pe ultimele turnante Înainte de a ajunge la palat și ochii Îi căzură pe mîneca hainei de stofă neagră, se simțea stînjenit la gîndul că purta un costum nepotrivit cu sezonul, acceleră și mai tare. Susan Își lăsă capul pe spate și pierdu orice noțiune În afară de noțiunea fericirii. VÎntul jucăuș izgonise departe toate rămășițele de mamă de familie la ora unsprezece dimineața și ea, drept mulțumire, Îi dăruise șuvițele părului, să le ducă și pe ele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
mai putu suporta. Carlos deschise poarta grea de fier a palatului și abia apucă să se dea la o parte, fiindcă Juan Lucas intra ca un bolid. — Spal-o puțin pînă mă schimb! Îi strigă oprind motorul. Se Întoarse spre Susan: Grăbește-te, dragă: o să mîncăm la club... Și ia-l și pe drăcușorul ăsta cu chip de Înger. Se pregătea să coboare din Jaguar, cînd Își făcură apariția cu toții. Îi văzu ivindu-se pe ușa de serviciu și simți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
de serviciu și simți că Îi urăște pe toți. Nilda, Arminda, Celso, Daniel și un grădinar pe care nu știa cum Îl cheamă; Carlos se apropie și el din spate. Voiau să-l vadă pe băiat Îmbrăcat pentru prima Împărtășanie. Susan se uită la Juan Lucas, Împlorîndu-l să nu dea semne de nerăbdare. Celso adusese un aparat vechi, cu burduf negru, ca să facă poze cu băiatul. Julius, care tocmai În clipa aceea se dădea jos din mașină, privi Întreaga scenă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
și cu doamna. Jucătorul de golf Își aprinse o țigară și porunci să i se aducă o sticlă de apă minerală ca să poată suporta tot balamucul ăsta. Celso dădu fuga după apă și acum nu aveau cine să-i fotografieze. Susan izbucni Într-un rîs nervos. Juan Lucas Își scoase haina, poate așa o să-i fie mai ușor, dar tocmai În clipa aceea se Întorcea Celso cu apa minerală și Sălbatica Îi spuse: vă rog, puneți-vă haina pentru poze. Susan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Susan izbucni Într-un rîs nervos. Juan Lucas Își scoase haina, poate așa o să-i fie mai ușor, dar tocmai În clipa aceea se Întorcea Celso cu apa minerală și Sălbatica Îi spuse: vă rog, puneți-vă haina pentru poze. Susan pe de o parte suferea alături de el, pe de altă parte nu știa cum să facă să nu izbucnească În hohote, Juan Lucas refuză apa minerală. În sfîrșit, erau acum cu toții În fața porții de la intrare și el strîmba din nas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
nu știa cum să facă să nu izbucnească În hohote, Juan Lucas refuză apa minerală. În sfîrșit, erau acum cu toții În fața porții de la intrare și el strîmba din nas fiindcă părul negru și unsuros al Sălbaticei era prea aproape. Lui Susan nu-i mai ardea de rîs și simți un gol În stomac, stînd Între Carlos și Daniel, țanțoși și mîndri că se pozau alături de ea. N-au mai spus: uite, uite păsărică, căci nu se cuvenea de față cu stăpînii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
jucătorul de golf, dar chiar În clipa aceea se ivi Imelda și, cu toate că ceilalți n-o prea aveau la inimă, Nilda insistă să mai facă o poză, a treia și ultima. De data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a treia și ultima. De data asta i-a fotografiat Juan Lucas, pentru ca Susan să nu-l acuze pe urmă că se purta urît cu servitorii. Îi privea prin obiectiv, cu o satisfacție masochistă, pregătindu-se să-i fotografieze: numai Susan arăta bine; Julius stătea Încremenit, nătăfleț, ținînd lumînarea, ar fi timpul să-și schimbe vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
vocea, cum naiba l-o fi chemînd pe grădinarul ăsta, picioarele Nildei ca niște buturugi, vrăjitoarea de spălătoreasă, majordomii, nimic mai Îngrozitor decît un țărănoi țanțoș. Își Închipui că era un revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
revolver și apăsă pe trăgaci. „Gata!“, strigă, uitîndu-se la Susan și chemînd-o, hai repede. N-a fost chip să plece, sărmanul de el, fiindcă Sălbatica pregătise un tort În cinstea lui Julius și ținea mult să-i servească pe toți. Susan spuse că o să guste un pic, domnul era foarte grăbit și se apropie de el ca să-l roage În englezește să mai aibă puțină răbdare. I-au adus o felie de tort și a trebuit să guste, În timp ce Nilda, Îngrozitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
puțină răbdare. I-au adus o felie de tort și a trebuit să guste, În timp ce Nilda, Îngrozitoare și nedezlipită de el, se așezase la taifas, nici mai mult nici mai puțin; ce-i drept, nu chiar cu el, ci cu Susan. Ce ușor găsea pentru fiecare cuvîntul potrivit, fiind la curent cu problemele tuturor și ce bine știa să le pună Întrebări atingînd chestiunile cele mai profunde fără să simtă de fapt absolut nimic, În afară de căldura de afară. „O, ce femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-i spună și lui Carlos ceva, dar se opri la timp: Carlos nu era nătăfleț ca ceilalți și rămăsese tăcut la locul lui, nu era cazul să se poarte și cu el la fel, șoferii au Întotdeauna mai multă demnitate. Susan Îl privise tot timpul cu luare-aminte, jumătate ironică, jumătate mirată. „Să mergem, darling“, Îi spuse, mulțumindu-i În engleză la ureche. Nu mai lipsea decît Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
Julius, care-și mînca grăbit tortul și, printre Înghițituri, Își făcea un rapid examen de conștiință, pentru a vedea dacă nu cumva făcuse vreun păcat: totul se schimbase atît de mult de cînd trecuse prin fața altarului... „Haide, darling!“, Îl chemă Susan dinăuntru. „Nu poți rămîne cu uniforma pe o căldură ca asta!“ Și glasul lui Juan Lucas: „Grăbește-te!... Vino să te schimbi!...“ Abia Îl auzea; i se părea că spusese ceva despre un Înger. În ziua Împărțirii premiilor Julius a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
felul de viață care-i convenea. Făgădui să muncească În timpul vacanțelor și Juan Lucas Îi spuse: cum vrei și izbucni Într-un hohot de rîs. Se Înțelegeau foarte bine amîndoi și despărțirea lor la aeroport a fost un moment trist. Susan Își Îmbrățișă băiatul care crescuse atît de mare și de frumușel și-i spuse să fie cuminte și să nu uite să-i serie, deși era sigură că n-o să scrie decît pentru a le mai cere bani. Pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
urmă n-o să meargă la Santa María, cum ar fi fost normal, ci la Markham; poate din pricina bunicilor englezi ai maică-sii. Dar mai ales fiindcă ea nu suporta accentul nord-american la masa de prînz; cam pretențioasă declarația făcută de Susan, dar, ce-i drept, cînd spusese aceste cuvinte era atît de frumoasă și atît de fină, Încît toți cei de față au Încuviințat-o, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc din lume: nici măcar un coniac nu reușea s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă de cîteva săptămîni Juan Lucas era vîrÎt pînă peste cap Într-o mulțime de afaceri noi, investind nebunește, ceva cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
ceva cu niște americani care se ocupau ei de tot și În felul ăsta, Între altele, dispunea de mai mult timp pentru golf. Seară de seară invita tot felul de oameni de afaceri plicticoși să ia masa În oraș și Susan prefera să rămînă acasă cu cîte o prietenă, neapărat frumoasă și ea sau inteligentă și plină de viață, care știa o mulțime de lucruri despre pictura din Cuzco și / sau operele de artizanat din Ayacucho. După-amiaza venea cîte o englezoaică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
După-amiaza venea cîte o englezoaică fandosită și cînd Julius se Întorcea de la școală, Îl primeau cu brațele deschise necontenind cu laudele În engleză și giugiulindu-l Între o ceașcă de ceai și o felie de pîine prăjită unsă cu marmeladă. Susan cumpărase o mulțime de servicii de ceai! Ce să vă mai spun! Se dădea În vînt după obiectele vechi... Și cît mai sofisticate. RÎnd pe rînd, Învățase toate numele obiectelor de antichități și bineînțeles că le pronunța delicios. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
a crezut că-i nebună, o doamnă ca ea... PÎnă la urmă a ajuns la locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]