3,370 matches
-
din 16 martie 2012 Toate Articolele Autorului Întregul peisaj se sufoca de alb. Uneori Dunărea era plină de sloiuri care făceau câte o mișcare fulgerătoare. Când unele dintre ele se loveau de mal sau de câte un ponton, scoteau parcă suspine de suferință prin capetele lor colțuroase... Spectacolul vizual și auditiv se cerea contemplat : imensitatea albului cât vedeai cu ochii, îți lăsa iarna în suflet, cu totul altfel față de celelalte anotimpuri. În tăcerea pe care o etala Dunărea în jurul tău, simțeai
EMILIA, PRIETENA MEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 441 din 16 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354599_a_355928]
-
cu tine să o iei, De-ți va fi greu sau sete în arșița de vară Să bei o picătură stoarsă din trupul ei. Eu sunt încă aici, și de pământ mă rup, Căci de-atâta vreme, te uit, amar suspin... Năucitor mă doare, că boala e în trup, Mănânc o portocală și de dureri m-alin! Dar ce-i un fruct zemos alăturea de tine? Nici nu-mi aduc aminte prea bine cum a fost, Iubirea ta o uit, se
SCRISORI DE DEPARTE (POEME) de CARMEN BARBU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354663_a_355992]
-
nu la stângul, ci la dreptul ... Că în dreaptul stângii mele e ochiul tău din dreapta, nu-i așa, bunicule? Bunicul ridică domol privirea spre nepoată, în timp ce fata, învinovățindu-se, îi șterge bobul de rouă de sub geană. Scapă și ea un suspin, pe care apoi îl transformă într-un smiorcăit dramatizat: - Acum, bunicuțule, lasă-l pe copilul cel din trecut și împacă-l pe cel de azi! Iată că plânge bietul singuratic ... N-are cu cine se juca ... Prefăcuta cea mică, nu
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]
-
ai cui? Fără infatuarea și împertinanța de a afla, musai, adevărul Absolut pe care nu-l vom afla vreodată, în viața asta, în alte vieți, nici chiar în viața aceea de Dincolo, unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, cum ne povățuiește sacerdodu. ,,Obsesia deșertului”- volum, de iure și de facto, de substanță filozofică, își are sorgintea în marile înrebări ale poetei asupra universalității, nemărginirii de la minus la plus infinit, asupra existențialității, cuprinzând da capo al fine, poeme-eseu în
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
aproape-mi ești în zare, Te știu aflat stingher peste hotare. * Deși eu de te strig vârtos, tu mă auzi, Hotarul silnic dintre noi ne lasă surzi. * Of, dragul meu, ce îți făcu străinul De nu îi mai auzi mamei suspinul? * Ce strâmbătate-ți croi, frate, soarta De nu mai vrei deloc s-auzi de tata? * Hai frate, vin’ să ne scăldăm în Prut Ca-n vremurile cele de demult! * Și să ne tolănim în soare-apoi pe mal Scrutând Carpații cu
SCRISOARE CĂTRE FRATELE BASARABEAN (ÎNDEMN LA UNIREA CEA NOUĂ) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 452 din 27 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354715_a_356044]
-
alb al unui metronom atomic O stea precum o lebădă cânta, în nopțile senine. O candelă arzând în cruce la zenit Vibrând la unison o constelație diamantină Aceleași anaconde spații plonjând spre infinit În ecuații simultane de întuneric și lumină Suspinul Lyrei pe nebuloasele acorduri Epava stelei, lent, inundă firmamentul Himere epitafuri se risipesc în largi exoduri Leviathan abisul,unde lumina doar, străpunge nimicul cel perpetuu. În supernove se prăbușesc materii și stihii Și se sfărâmă spații sub eternitatea vidă Leviatan
LEVIATHAN-1 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354764_a_356093]
-
poți inchipuii; chiar din două sau și mai simplu, dintr-un cui; după puterea de imaginație a oricărui artist. Dar Crucea e Cruce! E un simbol, simbol sabian mai mult decât trist. Și totuși, e lucru mare - sfânt! Dar fără suspin și durere să ne-o ducem precum Iisus, Învățătorul, până la mormânt. Numai așa vom fi izbăviți, cu siguranță, de Cel Rău, că și Creatorul ne dovedește că suntem iubiți, de la creare, mereu. ION PĂRĂIANU Referință Bibliografică: CRUCEA / Ion I. Părăianu
CRUCEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347141_a_348470]
-
să-mi spui, încet, povestea ta de dor, Romanța ta-nălțându-mă spre zbor, Și să plutesc pe-aripi de lună, zâmbind a fericire, Să nu simt trupul meu izbindu-se de nemurire... Fluturi culegi din gândurile-mi amețite de suspine: Se-avântă-n dulcele abis, în salturi baladine... Privește doar spre dansul lor incert! Visează-mă, iubește-mă... n-am să te cert! Blue Mireille, 05.10.2015 Referință Bibliografică: Susur / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1739, Anul V
SUSUR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347144_a_348473]
-
Dar, n-ai sa poți uita o șoaptă nerostită De stropul plin de suflet care te înconjura. Te voi păstra, în suflet, cum este scris destinul Sorbindu-ți clipa surdă din ghearele uitării, Te voi iubi și-n lipsă înmiresmând suspinul Cu dorul de lumină născut în pragul serii. Referință Bibliografică: Vis adevărat / Daniela Pătrașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 320, Anul I, 16 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Daniela Pătrașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VIS ADEVĂRAT de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357029_a_358358]
-
Și parcă toamna-i un sicriu de fier În care zilnic mor de dor ucis... Sunt albe nopți ce în văzduh se scurg Când frunzele mă dor de chin Și parcă toamna-i un etern amurg În care mor de câte ori suspin... Sunt albe nopți și negre zile Când frunzele de dor mă dor Și parcă toamna un azil e În care nu mai încetez să mor... Sunt sclavul tău, iubito, dacă-mi ceri Să te urmez supus am să mă pierd
VERSURI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357039_a_358368]
-
linguri, capace de cratița Fundalul nocturn se risipește în cioburi Fetele au transpirat, isi simt sînii gata să explodeze Rîuri de licoare extatica le inundă poalele Ele delicatele aplecate pe clavicembal Oboiul se umflặ indesine puternic burtos El curge pe deasupra suspinelor noptiilor toride Orgă regală lărgește orizontul animalul suspina Botul lui umed fremătător lacrimile Inundindu-i ochii lui mari strălucitori înspăimîntați Și lumina risipita de viorile piccole Adieri sîngeroase tristețe durere Talgerele risipesc în cerul pădurii ultimele stele sclipitoare Castanietele mai se
CRISTINA LILA de CRISTINA LILA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357086_a_358415]
-
a celui care a fost PAUL ȘTEFĂNESCU, 23 de ani, scumpul și unicul nostru fiu. El ne-a părăsit pentru totdeauna, trecând pragul veșniciei într-o lume mai bună și mai dreaptă, «acolo unde nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit»... În seara zilei de 26 decembrie 1988 - a doua zi de Crăciun -, la ora șapte, Paul și-a dat sufletul la Stațiunea Turistică de schi,Saint Sauveur des Monts, la o distanță de 50 km de
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
e cu neputință să-i pui stavilă. Se naște, crește și se adaugă clipă de clipă, până la insuportabilitate. O astfel de stare cunoaște omul atunci când persoana cea mai dragă a dispărut definitiv de pe pământ. Și în urma ei, rămân doar regrete, suspine, lacrimi și acea durere fără de rană, lăsată în suflet. Mama - chipul cel mai iubit, provoacă, prin dispariția ei, un astfel de dor, care, pot să spun în deplină cunoștință de cauză, este aproape mistuitor și nu trece niciodată. Însă, din
LA CARTEA VEREI CRĂCIUN MEDITAŢII ŞI CUVINTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357142_a_358471]
-
noi din sat, căruia i se zicea Dacul; când era vremea fânului, venea la noi câteva zile să ne cosească iarba, și-n timp ce trăgea din greu la coasă cânta un cântec care suna cam așa: Plânge valea cu suspine / Eu cu mândra n-o duc bine / I-auzi cum răsună valea / Și mândruța-mi ține calea... Eu auzindu-l, l-am întrebat curios: păi cum merge mai departe? - căci aveam doar opt ani!” „Dați bună ziua la toți” Dacă-și
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna nu ar mai secera Seară de seară-n lan stele De m-aș hrăni cu vocea ta Doar un minut, în clipe grele. Ar străluci precum un soare, Suspinul lumii să-l topească, Să rămână pe veci datoare, Cu dragoste să se hrănească. Am să-ți aștept glasul pe seară Cu-o șoaptă să mă încălzesc, Și-n zori, când stelele coboară, Viața mea să îți dăruiesc. De dragul tău
CLARIFICĂRI de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357182_a_358511]
-
sau poate apărea Nini. Nici nu am dat colțul, că deja grasul se aruncase în spatele meu. Eram amândoi pe jos, când am simțit o umbră deasupra noastră și, dintr-odată, vocea de atac a grasului s-a schimbat într-un suspin, că nici eu nu m-am simțit mai bine când am văzut ale cui erau mâinele salvatorului meu. -Ea a vrut să mă bată prima! se scuză nenorocitul în clipa când obrajii i se înroșeau sub palmele tovarășului Cristescu. -Dacă
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
te doară rinichi! i-a strigat tataie, care mai grăbit ca niciodată, a trecut pe lângă noi. -Mai taci, măi Gogule! Am speriat copilul, i-a răspuns cu o voce calmă și tandră. Mi-am pus capul pe umărul ei. Un suspin puternic mi-a ieșit din piept și m-am liniștit. Mamaia m-a dus până la bucătăria de vară, m-a așezat pe scaun, mi-a pus în față farfuria mea, a luat de pe policioară cana mare de pământ plină cu
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
și lucruri comune . Ea însuși dascăl, excelent psiholog, cu talent în scrierea versurilor și deprinderi de excepție în citirea artei-plastice, în această carte de proză " Podul suspendat ", sau cum îmi permit a o numi mai pictural pe valoroasa carte - puntea suspinelor - Suzana Deac, ne aduce în fiecare proază scurtă, fragmente din viața reală - unele neștiutoare ochilor noștri poate abătuți prea mult de gânduri, altele fiind inexplicabile, datorită ochiului neavizat cu care ar trebui să fii deprins - pe care ni le dăruiește
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
prozator și un desăvârșit promotor cultural. Cu inima cât soarele, domnia sa , aduce soare și lumină în sufletele celor ce-i cer ajutorul în a plăsmui ceva trainic și adevărat. Aici, în " Podul suspendat " orice proză, asemeni unei punte pentru un suspin, scrisă de Suzana Deac, autoarea te învăluie în taina ei, îți dă curiozitate sau bucurie, dar cel mai mult dragostea inimii sale, gândurile sincerității sale depline șlefuite precum o piatră și trimisă nouă, spre a ne încânta ochiul și sufletul
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
cunoștință, rămânând uimită ea însăși ...așa și proza-i scurtă îți deschide portița, ca din trupu-i mlădios să luăm aminte de lucruri pentru care sufletul nostru are nevoie cu prisosință. Prin " Podul suspendat " , Suzana Deac ne dăruiește tumultul din puntea suspinelor sale: iubirea. Iubirea ei, gândurile, trăirile le descoperim în măreția acestor simple texte, îmbrăcate cu multă lumină . Citiți-le ! Sunt scrise cu dragoste de viață, iar noi, aparținem acestei vieți cu bucuriile și necazurile ei. Referință Bibliografică: Podul suspendat de
PODUL SUSPENDAT DE SUZANA DEAC de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357300_a_358629]
-
la coasă alături de ai săi, Nea Mitică s-a apropiat de francez, cerându-i voie să-i ascută coasa. Cu o precizie de invidiat și o plăcere cum nu mai simțise demult, el unduie cutea pe tăișul ce va curma suspinul ierbii, continuând să să discute cufrancezul rămas mut de uimire: nu mai văzuse pe cineva care să ascută coasa fără să arunce măcar o privire spre lama oțelită. Apoi i-a cerut voie să cosească și mânuind-o cu îndemânare
ÎNTOARCEREA LA SAINT GERVAIS (CAPITOLUL XXII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357282_a_358611]
-
în familia mea cu lumină de-nțărcat unde clipele liniștea o pasc, încât m-am pus și eu pe luminat. E plăcut aici,dar contabili de fiere și venin mă tot trag din spațiul ancestral de simt adesea-n coaste un suspin și versuri în galopul unui cal... De urc Pegasul să bântuiesc prin lume un dor mă cuprinde pe urme de senin, simt sub șa metafore de spume și uneori o clipă,pe-nserate,de venin. Avem cu toții o singură rugăciune, din
CONTRADICŢIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357371_a_358700]
-
aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor. Dar, ochii tăi în prag de seară Îmi ard dorințe nefirești, Sufletul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
Mi-aș vopsi ușa la intrare,Un preș soios aș pune-n față,Să par, în lumea asta mare,Un suflet viu cuprins de gheață.Mi-aș pune draperii lugubre,Pereții toți, i-aș zugrăviCu ghiare lungi, zdrențe și umbre,Suspinul, să-l pot isprăvi.Mi-aș pune solzi ciudați de fiarăși coarne de distrugătorSă-ți spun, când vei veni diseară,Că nu am suferit de dor.Dar, ochii tăi în prag de searăîmi ard dorințe nefirești, Sufletul cald din stropi
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]
-
cea tăcută, Dac-aș sorbi două cuvinte Din vocea-ți arhicunoscută. Luna nu ar mai secera Seară de seară-n lan stele De m-aș hrăni cu vocea ta Doar un minut, în clipe grele. Ar străluci precum un soare, Suspinul lumii să-l topească, ... Citește mai mult Îmi place glasul să-ți ascult,În ochii tăi să m-adâncesc,Eu m-am rugat atât de multPe-alei de vis să te-ntâlnescDar, n-ai să afli niciodatăDin ce îmi împletesc surâsul
DANIELA PĂTRAŞCU [Corola-blog/BlogPost/357252_a_358581]