2,412 matches
-
vezi mai bine? spuse Geremar și, imediat, luând o secure de la unul din oamenii săi, dădu să reteze capul cadavrului. Gualfard îl opri cu mâna: — Stai! îi porunci. Trebuie să pară o cursă întinsă de un grup de bagauzi, de tâlhari. Balamber îl fixa încruntat. Pe chipul său nu se citea nici cel mai mic semn de satisfacție ori de cordialitate. — Oricum, băiatul a scăpat. Era fiul lui, așa-i? Și în car cine era? în ochii vicleni ai burgundului se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se prăvăli din șa. Tovarășii săi, între timp, poate pentru a-și despărți dușmanii, se răsfiraseră și fugeau în direcții diferite. Sebastianus văzu însă cavaleri venind din dreapta ca să le închidă drumul spre pădure și își dădu seama că de acum tâlharii aveau puține șanse să se mai salveze. Trase sabia și își alese unul pentru sine; în vreme ce acela își oprise calul și privea în jur înfrigurat, căutând o cale de scăpare, îl ajunse și încercă să-l doboare cu o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o luptă dură, căci era foarte viguros și, deși rănit, se apăra cu o îndârjire de fier. între timp, Sebastianus venise lângă Frediana, făcându-i un semn de salut. — Nu știam că erai prin preajmă. — Catârgiii ne-au anunțat că tâlharii ăștia sunt pe aici. Mi-e teamă, însă, că pentru satul de pe deal nu mai e nimic de făcut. — Da. De acolo venim; e un spectacol oribil. Frediana încuviință, fără să mai ceară alte detalii. îl chemă la sine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la apusul soarelui, se despărțiră fără să-și mai spună nimic. închis într-o tăcere sumbră, Sebastianus mâncă ceva în fugă, așezat înaintea focului, ascultând cu dezgust comentariile satisfăcute ale soldaților ce discutau despre supliciul la care-l supuseseră pe tâlharul hun. îi părăsi repede pentru a se retrage în cortul său. Simțea fierbând în el un profund resentiment față de Frediana, a cărei cruzime de gheață pur și simplu îl tulburase peste măsură. La câteva ore după întâmplare, își dădea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Argentoratum sau Augusta; am fost și la Genava, iar acolo am cunoscut o mulțime de burgunzi. în orice caz, cel de aici înțelege limba lor. Apucându-l de păr, îi vorbi deodată barbarului în burgundă: — Nu-i așa că mă înțelegi, tâlhar mic ce ești? Tânărul, însă, se mulțumi să-i arunce o privire înspăimântată și nu răspunse. Scuturându-l Mabertus îl întrebă cum îl cheamă, iar el, cu dinții strânși, îi răspunse că îl chema Erhardt. — Ești burgund, așa-i? Primind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca de tunet, a unui alt zid al villa-ei înteți furia Hippolitei. Când și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic înaintea mea. Clemantius, alarmat se apropie de ea: — Nu e înțelept să-l provoci, domina. Hippolita nu-l lăsă să continue; o furie de nestăvilit creștea în ea. — Mi-ai distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
treacă dincolo de această vamă un obiect însoțit de povestea sa, primit de la Pimen. I-l dăduse călugărul la despărțire, tocmai pentru că obiectul nu făcea parte din tărâmul său. Era o punguță făcută din prapor de berbec, conținând pilitură din călcâiul tâlharului Zlota. Haiducul i-o dăruise lui Pimen când, rănit fiind și crezând că își dă duhul, se târâse până la peștera pustnicului să se spovedească. Mumă-sa rămânând borțoasă, nici ea nu știa cu cine naiba, a furat un bănuț de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
încât puține erau gospodăriile care să nu aibă sub grindă o punguță cu "praf din călcâiul de aur al lui Zlota". Degeaba cutreiera potera munții și mlaștinile, degeaba defrișa pădurile, incendia stuful bălților și inunda galeriile peșterilor; frecventele răufăcătorii ale tâlharului erau singurele dovezi ale existenței sale. Până la urmă se apelă la serviciile și la dibăcia babei Sempronia, care-i făcu farmece de dragoste. Meșteri o păpușă de ceară amestecată cu pământ de la rădăcina bradului unde s a îngropat placenta lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de râs, care făceau țiglele să cadă și tencuiala caselor să crape și să se desprindă de pe pereți. Pe zi ce trecea, excrementele se adunau în butoi, făcând viermi albi care se înmulțeau, ronțăind, descompunând și putrezind ciolanele și carnea tâlharului, transformând totul într-o materie scârnavă și puturoasă de hoit. Hohotele coborâră din gâtlej în rărunchi, preschimbându se curând în răcnete prelungi, care furau tihna lehuzelor și somnul sălbăticiunilor din pădurile învecinate. Nu părea a fi voce de ființă, ci
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru discreditarea mea În fața subalternilor...!! Fi-i sigur, legea e făcută nu numai pentru puternicii zilei, iar dumneata va trebui să dai socoteală pentru grosolonia aplicată persoanei mele...!! Amenințarea cu arma, buzunărirea mea și confiscarea unor bunuri personale, o practicau tâlharii pe timpuri de mult apuse dar, cel puțin atunci te putea-i apăra...!!” „Măsoară-ți cuvintele...!” - se stropși maiorul Huzum. „Nicidecum...!!” ripostă energic Tony Pavone. Desființați bursa neagră și atunci n’o să mai mă Întrebe nimeni de unde am țigările. Șefii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
arestarea lui. Isteria lui binecunoscută explodă cu o forță de penetrație Încât depăși orice limită a bunului simț! „De necrezut...! Oare În toată Capitala un alt constructor nu putea fi găsit...? Cum ți-ai permis să colaborezi cu acest hoț, tâlhar, periculos excroc ce a jefuit visteria țării aducând’o În stare de faliment...? Maiorule, mâine dimineață să te prezinți la raport iar tu mă ploșniță, pieri din fața ochilor mei! Câtă Îndrăzneală, domnule! Să ai curajul să reclami un ofițer superior
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dictatorul Nicolae Ceaușescu mai oferea inculpaților câte un Decret de grațiere având la bază unele clauze ce favoriza numai o categorie de infracțiuni și numai În detrimentul populației. Erau scutiți de pedeapsă și liberați din Închisoare numai hoții de buzunare, excrocii, tâlharii, abuzurile sexuale În toate variantele, homosexualii, jefuitorii locuințelor și alte categorii de infracțiuni săvârșite Împotriva populației civile iar În ce privește așa zisele infracțiuni economice ori politice nimeni niciodată nu a beneficiat de gratitudinea unui asemenea decret. Categoria respectivă de răufăcători fiind
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
i se adresă Atenei. „Eram Îngrijorat de cele câteva sute de dollary, cum oare de nu-i i-a găsit...?” Evident emoționată, Atena Îl Îmbrățișă sărutându-l. „Intuind pericolul, am luat o măsură de prevedere Într-un așa fel Încât, tâlharii nu-și puteau permite prea mult dacă doreau să mă perchiziționeze...!” „Atena, eși o fată deosebit de isteață. Cine și-ar fi Închipuit...?” „De fapt, ce vor dela tine...?” „Tu ce crezi...? Scăpând nevinovat dela Închisoare, Lct.Col.Tudose Ion turbează
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu de altceva Însă, ne e teamă să nu fim măcelăriți...!!” - se schimonosi el, privind semnificativ la colegii lui. Timp de câteva ore, obiectele din apartament fură răscolite, aruncate În dezordine pe unde se nimerea. Însfârșit, În cele din urmă tâlharii oficiali dădură la iveală provizia facută de Atena. Două kilograme de zahăr și două de undelemn...!! Mai mult, un alt milițian descoperi pe balcon cam cinci kilograme făină albă ambalată În ziare rudimentar, primită În dar dela un lucrător și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și nu intervin numai dacă sunt chemați și numai În formație de 810-12 persoane În care doi ori trei polițiști examinează atacul iar restul se desfășoară ocupând poziții strategice de luptă, demonstrativ deoarece criminalii ia-i de unde au dispărut...! Uneori, tâlhari sunt incredibil de incisivi și Îndrăzneți. Au fost cazuri când, ziua În amiaza mare, aceștia cu rapiditatea unui record de viteză, sparg geamul vitrinei burdușite cu bijuterii, colectează aproape tot, dispărând Într-o așa manieră Încât ai senzația unei iluzii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tacă! Nu degeaba în instanțe fac gargară ipocriții - Legea apără corupții, doctrinarii și corciții! Nu degeaba chiar și astăzi politicieni de-a dura Dau năvală-n ordonanțe și invocă-ades cenzura! Nu degeaba El Dorado azi se cheamă România, Unde vin tîlhari de-a valma ca să-și umfle avuția! Dar e-o sfântă datorie ca noi să ne ținem gura, Cenzurați încă din leagăn, bagatelizând cultura. Azi pe noi ne reprezintă mateloții și piticii, Ne rânjesc sinistru-n față, ne creează prejudicii
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cînd am oprit motorul. Am urcat treptele de ciment pe furiș... Dreptunghiurile Întrepătrunse de alb și negru ale palierelor erau luminate ca un altar de; lumina naturală a nopții... Și eu eram cu mîinile goale, de parcă fusesem jefuit de un tîlhar la drumul mare. „SÎnteți băut.” Nu avea dreptate. Dimpotrivă, stătusem vreo două ore cu aeroterma pornită și cu geamul larg deschis, cu fața expusă aerului nopții și ghimpilor lui glaciali. Și dacă trebuia Învinuit cineva, atunci acela nu eram eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o zi care nu apare În calendar și Într-un loc ce nu-l găsești pe nici o hartă... Parcă prinsesem aripi... dar n-aveți decît s-o numiți dezertare... CÎnd unul se face pirat și pornește spre mări necunoscute sau tîlhar și se ascunde prin catacombele unui oraș sau În desișul pădurii sau În imensitatea pustiului, bineînțeles că se simte - cîndva, undeva - așa cum mă simțeam eu, atunci... Eram un nimeni, așa că n-aveam nevoie de compasiune... Ar fi fost la fel de absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cerul se Întunecase. Sub bolta pestriță se Întindea orașul pe care eu Îl lăsasem În urmă acum o jumătate de oră și care-și Întindea din nou brațele În așteptarea mea. Eu eram piratul care Își Îndrepta nava spre uscat, tîlharul care se căiește... Ceea ce vedeam era oare doar Fata Morgana? Nu, nu era posibil... Deși nu aveam nici o dovadă pentru acest fapt, orașul din care plecasem cu puțină vreme În urmă nu era la fel cu cel În care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cuconu Nastratin. Eu îs mare hoț și știu sama la cai, și la toate. Tot intra herghelia lui pe moșia noastră... Boierul nostru găsea fânaț călcat și păscut - și caii nicăiri. De unde să faci ispașă și să te despăgubești, dacă tâlharii lui cuconu Nastratin băgau de samă și-i scoteau înainte de a se face ziuă? Așa? Bun! zic eu... Și mă iau cu Alba mea astă-noapte, măi tată, și intru pe moșia lui cuconu Nastratin și m-apropii de cai... Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se va umple cu vin, precum poftești. Începui a-mi desface panerul cu provizii. Bătrânul se lumină o clipă de un zâmbet cu desăvârșire blând. Raruca asta, domnule, are de la Sandu Dălcăuș o tăietură de cuțit. A tăiat-o acel tâlhar acum șase ani. Se cunoaște locul tăieturii ceva mai sus de stinghie, în partea stângă. — Uite, aci m-a tăiat Sandu Hoțu, zice ea, și arată. Dumnitale nu-ți arată; arată cui îi place. Acu nu mai arată nici lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
spori jalea. E bine de știut că fiecare dintre aceste ființe are un concubin și că se comportă față de el întocmai ca o soție cu soțul ei. Să ne călăuzească Cel-de-Sus pașii departe de căile piezișe! Mult mai primejdioși sunt tâlharii care mișună în asemenea hanuri. Ucigași, briganzi, contrabandiști, proxeneți, purtători ai tuturor viciilor se simt aici în siguranță, ca pe un tărâm din afara regatului, organizând nestingheriți negoțul cu vin, fumatul de cânepă și prostituția, înhăitându-se unii cu alții pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
STRATAGEMEI 908 de la hegira (7 iulie 1502 25 iunie 1503) — Zeruali n-a fost niciodată păstor sărman așa cum pretinde. Și nici n-a descoperit niciodată vreo comoară. Adevărul este că vreme de ani de zile a fost un bandit, un tâlhar de drumul mare, un asasin, iar averea lui la început n-a fost altceva decât rodul unui sfert de veac de jafuri. Dar e ceva cu mult mai grav. Harun scotocise de minune după informații săptămână după săptămână, dar, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]