2,234 matches
-
toți, de tine deopotrivă Cu ochii orbi tinzând spre zări prin bezne O resemnare ispită milostivă îmi intră-n suflet amăgitor de lesne Să opresc din umblet visul e-n zadar Gonind din urma gândurile nude Sufletu-mi epavă mai tânjește doar Lumina ce în ochii tăi se-ascunde Mai caut visul, gândul și chemarea Prin noaptea ce în starea ta se pierde Și am găsit trecutul și uitarea Și-un venin ce mă usucă verde. LILITLILIANA TIREL Sunt profesor cu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
dar de o mare tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vîrtej, și norii sunt praful picioarelor Lui. 4. El mustră marea și o usucă, face să sece toate rîurile, Basanul și Carmelul tînjesc, și floarea Libanului se veștejește. 5. Se clatină munții înaintea Lui și dealurile se topesc; se cutremură pămîntul înaintea Lui, lumea și toți locuitorii ei. 6. Cine poate sta înaintea urgiei Lui? Și cine poate ține piept mîniei Lui aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
e că reușește să se ridice deasupra tragediei personale. Poate că îmi răsfăț eunucii, o slăbiciune pe care mulți o consideră dăunătoare. Dar nu mă pot abține să nu-mi pară rău pentru suferința lor. Adevărul e că eu însămi tânjesc după aceeași compasiune. Femeile din China visează să fie în locul meu, fără să știe însă suferința mea. Identificându-mă cu eunucii, mă îngrijesc de rana din inima mea. Durerea eunucilor stă scrisă pe chipurile lor: au fost castrați și toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
jad, Toate iubirile de pe pământ, oricât de multe, pălesc. Pasiunea lor se scurge-ntr-o clipită. Un vis numai le pare lor ziua fericită. Îndura-vor oare un alt drum către casă? Dacă iubirea lor mereu poate dura, Atunci de ce tânjesc noapte și zi împreună să stea? Înainte ca ultima notă să se sfârșească, împăratul Hsien Feng adoarme. Pun intrumentul jos lângă pat, dorindu-mi ca această clipă să țină o veșnicie. Însă e timpul ca eu să plec. Potrivit obiceiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
așezată pe burtă. Hsien Feng se întinde peste mine ca o pătură. Mă simt bine într-un mod atât de surprinzător, încât plâng. Mișcările lui au ritm, iar mie îmi vin în minte replicile dintr-o operă: „Încetează să mai tânjești după viitor, iubirea mea, căci soarele nu va fi mai strălucitor și zilele nu vor fi mai fericite...“ Plăcerea crește și mă cuprinde treptat. Fiul Cerului șoptește printre gâfâieli. Nu sunt sigură dacă aud cuvântul „sămânță“. Înainte de ivirea zorilor mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ea stă liniștită, sorbind din ceai. Mă întreb ce o face să se țină atât de dreaptă și de calmă. Dacă aș fi în locul ei, mi s-ar părea dificil să fac lucrul ăsta. Mi-aș urî rivala și aș tânji să mă aflu în locul ei. Să fie doar un comportament de fațadă? Sau a pus deja la cale o strategie pentru a mă distruge, iar acum doar joacă teatru, ca să mă inducă în eroare? Tăcerea ei mă deranjează și simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856, și pântecul meu e de-acum cât un pepene. Împotriva sfatului lui An-te-hai, am ieșit afară pe pământul înghețat. Voiam să-mi vizitez grădina și tânjeam să respir aer curat. Frumusețea pavilioanelor și pagodelor acoperite de zăpadă mi-a adus un sentiment plăcut de speranță. În numai câteva luni, se va naște copilul. Am încercat să sap în pământ, dar e încă tare. An-te-hai mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mai puțin decât concubina credincioasă a împăratului Hsien Feng. Mai târziu îmi voi da seama că nu fac decât să neg adevărul. Refuz să recunosc că ceea ce îmi doream mai mult decât protecția fizică din partea lui Yung Lu. Sufletul meu tânjește să fie înflăcăreze și să fie înflăcărat. Când am atins tăișul sabiei lui, dreapta mea judecată și-a luat zborul. Eunucul se întoarce cu ceai proaspăt. Yung Lu dă ceașca pe gât de parcă tocmai s-ar fi întors din deșert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și costuri militare reale. Zilele sale sunt cu siguranță mai rele decât ale mele. Când pun jos scrisoarea, sunt atât de obosită, încât adorm imediat. În vis, dau foc tuturor teancurilor de documente din camera mea. Slăbiciunea mea era că tânjeam să mă sprijin pe umărul unui bărbat. Știam asta și luptam împotriva ei, dar sentimentele mele continuau să iasă la iveală. Căutam să-mi distrag atenția și mă îngropam în muncă. Îi ceream lui An-te-hai să-mi facă ceaiul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
muntos. O femeie frumoasă se odihnește cu qin-ul ei, și flori de piersic se văd prin fereastra rotundă din spate. Vitalitatea primăverii contrastează cu melancolia tinerei femei. Este evident că își așteaptă soțul sau iubitul. Picioarele ei expuse sugerează că tânjește după el. Spre uimirea mea, picioarele îi sunt legate. Lumina din vasul de ulei emană un miros dulce și răspândește raze portocalii. Ea adaugă căldură mobilei roșii. Pe o masă, în colț, sunt teancuri de cuverturi, pături, cearșafuri și perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
înțeleagă. Sunt o femeie obișnuită și îl iubesc pe Yung Lu. Nu știu de cât timp mă aflu în mormânt. N-am nici o dorință să plec și să ies din nou la lumină. Afară nu aș găsi viața după care tânjesc. Râsul pe care l-am cunoscut cândva nu mai este acolo. Nici măcar nu pot să-l privesc pe Yung Lu în ochi. Ce rost are să continui? La amiază, ușa spre lumea de afară se va închide permanent. În mod curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
se hrănește nestingherit din inimile unora dintre noi, în singurătatea blocurilor confortabile sau nu, în care ne refugiem zilnic, și din care zadarnic năvălim tot zilnic deambulând pe străzi și bulevarde, în căutarea, cine știe, a unei fraternități, după care tînjim! Acolo, omul e acasă pe orice uliță, îl găsești peste tot: ce faci, Ilie, ce faci, Gheorghe? Și nu se poate să nu simți o cumplită invidie când te uiți și le vezi privirile licărind de o mare și mereu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd din mîneci, brațele ei subțiri mă înfiorau pînă îmi auzeam inima în piept. Cînd se oprea în preajma fetei alt bărbat, deveneam mai crunt decît Achille iar, dacă n-o vedeam, tînjeam după clipa următoarei întîlniri. La petrecerile lor, de regulă, colegii mei o chemau pe Madlen, care se da drept studentă. Deși nimeni nu-i credea povestea, fata susținea că fostul ei soț fusese ministru. Reuniunile aveau loc în subsolul lui
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
treizeci de ani și nici prin cap nu-i trecea să-și pună pirostriile. Colonelul era amărât, căci ar fi vrut să-și vadă nepoții Înainte să moară. În seara cu microscopul, cei trei cercetători Își dăduseră seama că bătrânul tânjea după nepoți și mai ales pricepuseră că se apropia de moarte, pentru că le spusese niște lucruri de care ei Încă nu auziseră la școală și pe care nu le credeau cu putință: anume că, la Începutul războiului, Armata, aliată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În așteptarea trenului ce avea să-l ducă Într-un oraș Îndepărtat ca să-și vadă prietenii, locul În care zăcuse trupul mutilat al vânzătorului ambulant și stâlpul de metal, cu nituri groase, lângă care se adăpostise bunica sa vitregă ce tânjea, pe atunci, de dorul primului ei soț, dat dispărut pe frontul de Răsărit, de unde nu se mai Întorsese. Acea bunică a lui Ectoraș se resemnase după câțiva ani de așteptare și se dusese, nebănuind ce fel de viață o aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe Luke. Am hotărât să-l rog pe Chris să-mi arate unde era sala de gimnastică. Sunt unele femei care, atunci când suferă din dragoste, își pierd orice interes pentru ceilalți bărbați. Eu nu eram una dintre ele. Din contră! Tânjeam după aprobarea masculilor care era pentru mine o formă de vindecare. Puteți să mă considerați superficială, puteți să mă considerați nevolnică, puteți să mă considerați oricum vreți, numai să mă luați în considerare. După prânz, pentru prima dată, Chris nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Sau cum alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire, sandalele alea cu o baretă peste degetul mare și alta în jurul gleznei și - partea cea mai bună - o floare albă și lucioasă prinsă pe cureaua de deasupra degetului mare. Se putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nu le păstrasem și eu și începeam să le vreau pe ale ei. Luni de zile, oul de Paște a stat cocoțat pe dulapul din camera noastră, făcându-mi cu ochiul și ademenindu-mă cu hârtia lui roșie și strălucitoare. Tânjeam după el cu fiecare centimetru din trupușorul meu grăsuț. Eram obsedată de el. — Când crezi c-o să-l mănânci? o întrebam pe Margaret încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând să mă prefac că nu simțeam c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai bine aflând că și alți oameni aveau probleme. Din când în când, durerea de măsea mă săgeta din nou. Atunci, îmi apăsam mâna pe falcă, gemând ușor și tânjind după droguri. De fiecare dată când ridicam privirea, descopeream că toți ochii din încăpere erau ațintiți asupra mea. Desigur, atunci când recepționera a zis „Domnul O’Dowd vă așteaptă“, durerea mi-a dispărut instantaneu. Așa mi se întâmpla de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
covorul cel nou cu o partidă de sex în compania tipului care i-l livrase. Detaliile n-au fost obscene și nici fascinante. Au fost, pur și simplu, sordide. A spus c-a făcut-o doar fiindcă era beată și tânjea cu disperare după un strop de afecțiune. Am simțit cum mi se rupe inima de milă. Mă așteptam ca oamenii de vârsta mea să se comporte așa. Dar când personajul principal era cineva ca ea, o femeie de o anumită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai grav era că mă chinuia necontenit gândul la Luke. Sâmbăta seara era momentul în care era posibil să întâlnească o altă fată. Iar chestia asta mă scotea din minți. Uitasem complet că eram furioasă pe el. în schimb, sufeream, tânjeam după el, gelozia mă înnebunea și mă temeam să nu-l pierd. Deși era evident că-l pierdusem deja. Dar, dacă Luke întâlnea o altă fată, atunci chiar că-l pierdeam. Am încercat să nu mă mai gândesc la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să explodez. Am hoinărit fără liniște din sala de mese până-n camera de zi, apoi m-am dus în dormitor și am revenit de unde plecasem. Nu puteam să mă așez nicăieri. Mă simțeam ca un animal închis într-o cușcă. Tânjeam după lumea de afară, unde puteam să pun la cale tot felul de situații scăpând de propria-mi imagine. îmi puteam salva sentimentele din profunzimile întunecate și cețoase ale depresiei și le puteam face să zboare către cerul albastru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Nu mi-ai spus. Atunci am încetat să mă mai apăr fiindcă mă simțeam vinovată că-i indusesem în eroare. Deși bănuisem că era o mare greșeală, nu puteam să neg că nu fusesem antrenată de atmosfera de mare entuziasm. Tânjisem să fiu talentată și specială. Cât îmi doream ca tata să nu fi pomenit subiectul ăsta. Apoi, fiindcă părea să nu mai fie nimic de adăugat, Josephine a încheiat ședința. în noaptea aia am început să-mi fac bagajul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ce bun. Josephine a clătinat din cap încurajator. Puteam să vorbim despre orice, a continuat Luke. în zilele bune, nu ne ajungea tot timpul din lume pentru toate lucrurile despre care voiam să discutăm. Asta e adevărat, mă gândeam eu tânjind după trecut, după Luke. Nu semăna cu nici una din fetele pe care le cunoșteam. Era cu mult mai deșteaptă. Era singura femeie pe care o cunoșteam, care putea să-ți dea citate din Teamă și ură în Las Vegas. Căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe Misty, în preajma lui eram tot timpul agitată și nesigură. Oaspetele surpriză de duminică a fost Anna! Am fost încântată s-o văd. Nu numai fiindcă era drăguță, dar și pentru că, desigur, speram să-mi paseze ceva droguri după care tânjeam grozav. Ne-am îmbrățișat cu căldură, apoi Anna a călcat pe tivul de la fustă și s-a împiedicat. Cu toate că semăna foarte bine cu Helen, era micuță, avea ochii verzi și un păr lung și negru, Anna nu era la fel de sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]