6,881 matches
-
se-așezau pe umerii-i lăsați, Părea un mucenic în fața crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
crucii, Printre cei sfinți de pe pământ plecați. În mâna stângă ducea caldă pâine, Din când în când strângând-o lung la piept, Și după el venea încet un câine... Mergeau tăcuți, urmându-și drumul drept. Căsuța cu cerdac îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
Pentru nepoții mici în alte țări plecați, Cu dor o rugăciune strâns împletește-n ele, La piept strânge ciorapii cu lacrime udați. La geamul cu mușcate și flori micuți de gheață, Stau doi bătrâni ce-așteaptă copiii cei plecați, Împart tăcut o pâine și lacrima le-ngheață, Se cred bătrâni ca vremea și de cei dragi uitați. Pe aripa de vânt, pe fulgii ce-or să cadă, Trimite-vor în lume povești pentru nepoți, Și-n nopțile în care doar crivățul
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
Mi-e dor de chipul tatii istovit de-atâta muncă, De bucuria din ochii lui, văzându-ne citind dintr-o carte, De povața primită la plecarea la joacă în luncă, De îmbrățișarea plină de iubire dăruită de frate! Uneori plâng tăcută... ca să nu-mi fie dor... Să pot lăsa în urmă-mi trecutul cel plin de poveste, Și mă-nvăț să trăiesc în prezent... sunt actor... Într-o viață ce m-a-nvățat să mă port...omenește. Nimic nu mai este
ÎNVĂȚ SĂ NU-MI FIE DOR de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383488_a_384817]
-
toporașii, Ce-au apărut în fața casei mele, Cu ochii mei în lacrimi, ea se joacă, Când triști ei cată-n zare, rândunele. Ce trist e cerul! Pe acorduri fine, A prins să plângă cu sclipiri de gheață, Și-n aburii tăcuți ai dimineții, În suflet primăvara îmi îngheață. Se-ascunde-n mine scumpa primăvară, Și înflorește-n fiecare gând, La tâmple ghioceii se răsfață, Brândușele alintă- al meu cuvânt. S-a rătăcit în inimă-mi, sfioasa, Și mă-nverzește până la urechi, Curând în
S-A RĂTĂCIT ÎN MINE PRIMĂVARA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383507_a_384836]
-
să fii cu mine, Cuvântul Tău cel dulce mi-aducă mângâiere! Nu mă lăsa, Iisuse, să cad îngenuncheată, Mă-ngenunchează doară sub crucea Ta, în noapte. Va murmura în mine doar inima curată, Iar sufletu-mi cânta-va un psalm, tăcut, în șoapte... Mă-nvrednicește, Doamne, să-mi port cu voioșie, A vieții cruce grea, sculptată cu păcate, Și-n zilele amare să plâng cu bucurie, Căci Tu-mi sculpta-Vei crucea ce nu cunoaște moarte! Nu mă lăsa, Iisuse, să
MĂ-NVREDNICEȘTE, DOAMNE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383506_a_384835]
-
mai băgă un lemn pe foc, mestecă în crăticioară și aduse din cămăruță castraveți , ceapă , roșii. Făcu salata . Apoi tăie pita. Ea întinse măsărița și așeză farfuriile și furculițele. Apoi porționă mâncarea în cele două farfurii. Se așezară la masă. Tăcuți. Ușa deschisă larg, permite aerului rece să intre. Medi , cu lăbuțele pe prag își așteaptă porția , o primește și pleacă. La fel și cele două pisici. Mâncară și ei, mulțumiră Domnului, făcându-și cruce, ea strânse , el stinse becul din
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
rece, amară, ori rea, Să nu te încrunți, căci adesea mi-ai dat O cafea amăruie cu gust de oftat... Te-ai uitat cum cu lacrimi am sorbit-o încet, Și nu cred că vreodată ai avut vreun regret... Eu tăcută-am gustat din cafeaua ta, viață, Și în fiece cană am văzut o speranță... Azi, te invit viață, să bem o cafea! O vom bea împreună împărțind cana mea... De va fi amăruie, să îmi spui și-ți voi da
CU VIAȚA LA O CAFEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383503_a_384832]
-
al familiei. Îl botezase că pe băiețelul prietenilor ei din Cannes, aceștia fiind nașii lui. După douăzeci și patru de ore de suferință, Lucas a venit pe lume, mic, negru și foarte cuminte. În primele două zile de la naștere, Syd era foarte tăcută. În capul ei își spunea că băiețelul e ... Citește mai mult FRAGMENT / NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ de Carmen SUISSA„Déjà vu iarăși și iarăși...” Trecuseră câteva luni, cu bune și cu rele. Acum erau toți la Los Angeles. Că
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
al familiei. Îl botezase că pe băiețelul prietenilor ei din Cannes, aceștia fiind nașii lui. După douăzeci și patru de ore de suferință, Lucas a venit pe lume, mic, negru și foarte cuminte.În primele două zile de la naștere, Syd era foarte tăcută. În capul ei își spunea că băiețelul e ... IV. NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ DE CARMEN SUISSA, de Carmen Suissa, publicat în Ediția nr. 2307 din 25 aprilie 2017. FRAGMENT NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ de Carmen SUISSA Într-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383533_a_384862]
-
intrase în cort și o pipăia. Somnoroasă, a crezut în primul moment că s-a întors Giorgina și îi șopti pe jumătate adormită: - Giorgi, vezi că ai greșit sacul! Al tău e puțin mai în dreapta! Privea prin crăpăturile ochilor silueta tăcută, ce se mișca ciudat, haotic în timp ce continua să bâjbâie și deodată a izbit-o un miros grețos de alcool care a făcut-o să se trezească de-a binelea și străpungând întunecimea cu simțurile în alertă, a dat un țipăt
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
fiu cu tine Biet hoinar am fost destul Stele mi-am tras peste mine De-intuneric sunt satul Seri puștii la malul mării Cânt șoptit de un talaz S-alung jalea depărtării Să alung al tau necaz Suspendat în vremi tăcute Amintind că o să fiu Un bunic cu gânduri multe Ce renaște-n seri târziu! Citește mai mult Un bunic cu gânduri multeMa grăbeam să plec acasaColbul,gândul grizonatDe nimica nu-mi mai pasaVisul parca-i hibernatPrintre gânduri cam trecuteHibernate-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
munte: Pe el cavalerul, semeț, împietrit, Iar ea îl mângâie zglobie pe frunte Și-aleargă spre văi cu destin împlinit. Ca rod al creației divine-i născută O strânsă pereche-ntr-un calm aparent, E stânca ce-așteaptă la praguri tăcută Și apa sărutul schimbând în torent. Un munte își urcă mândria spre ceruri, Cu fruntea înaltă de steiuri ridată. Iar barba-i pădure, asprită de geruri, De chiciuri și nea e din plin pomădată. Tăria aceasta, cu oaspeți doar vânturi
REGAL DE IUBIRE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383624_a_384953]
-
zâmbet înlăcrimat de-o amintire Mângâiere, strecurată tiptil până în creștetul peniței, venită din adâncuri ca o candelă nestinsă Din ce în ce mai luminoasă, mai vioaie Să-mi vindece rănile cu o altă lumină Lumina dimprejur ! Citește mai mult DIMPREJUR...Lumina lunii cade blajinăîmpânzindu-se tăcută în odaieîntr-un auriu molaticPrăbușindu-se mai apoipeste noiPeste mine și foaia de plânsetca o târzie binecuvântareCu sfiiciune afișezun zâmbet înlăcrimatde-o amintireMângâiere, strecurată tiptilpână în creștetul peniței,venită din adâncurica o candelă nestinsăDin ce în ce mai luminoasă,mai vioaieSă-mi
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
mă doare Și ce departe astăzi mi-s! De marea ta neadormita mare De ochii tăi nepotoliți Și mă întreb de-atatea ori De ce suntem mereu grăbiți! Mai cade iată câte-o frunză Mai cade undeva în mine Alunecă încet,tăcută Încercând dorul să-mi aline! Citește mai mult TOMNATIC GÂNDMai cade iată câte-o frunzăSe mai alungă câte-un visși timpul ne-nțeles mă doareși ce departe astăzi mi-s!De marea ta neadormita mareDe ochii tăi nepotolițiși mă întreb
MIHAELA MIRCEA [Corola-blog/BlogPost/382765_a_384094]
-
nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului Rămâneți veșnic în picioare! Oricând! Când bine e, ori greu. Nu e poruncă-i, sfatul Meu Pentru voi toți și fiecare Să-și poarte peste tot mândria Și când cuvântă sau tăcut, Cinstind comorile din lut, Uită ce-nseamnă aporia! Nu-ngenuncheați decât țărânii ! Iubiți-o ca pe un fârtat, În toate binecuvântat, Eternă roditoare-a pânii! Te-am dăruit să fii mereu Stăpân a toate, blând, smerit, De toate relele ferit
EGALI LUI DUMNEZEU... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382975_a_384304]
-
Se moare encore Îngerii sunt triști, Au coborât pe pământ, Au coborât de-atâtea ori, Și-au obosit. Mona lisa este în doliu, Cu sufletu-n lacrimi ea plânge la Louvre, Gânditorul lui Rodin a plecat de pe soclu, E trist,tăcut și-abătut, Turnul Eiffel s-a aplecat, În semn de omagiu, Arcul de Triumf e pregătit de paradă, Să treacă pe sub el îngerii, Întreaga Franța e-n doliu acum. E frig peste tot si închis, Străzile-s goale și-s
LA PARIS SE MOARE ENCORE... de MIHAI MIRCEA MATEI în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382981_a_384310]
-
un nou început, o regenerare. De aceea viața și moartea apar înșirate pe firul existențial precum șnurul mărțișorului. Dar lunii noiembrie i s-a rezervat și rolul ingrat de vameș al copacilor, pregătindu-i pentru regenerare. Este un fenomen lent, tăcut, liniștit, petrecut într-o anumită perioadă de timp, accelerat uneori de intemperii, dar niciodată copacii nu se scutură de toate frunzele într-o fracțiune de secundă, catastrofele naturale fiind excepțiile care confirmă regula. Fenomenul s-ar numi lecția frunzei, ce
XARTOFUL FIERBINTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383058_a_384387]
-
vecin se auzeau acordurile unei sârbe săltărețe și chiote de veselie, sunete sprințare ce răzbăteau prin geamul de la ușa balconului. Dar, în atmosfera glacială din sufragerie, chiotele se transformau în țurțuri ascuțiți, ce se-nfigeau în timpanele celor patru femei tăcute. Poate de aceea mâinile Mariei se duseră instinctiv la urechi, să nu o atingă ascuțișul acestor țurțuri. Privirile îi căzuseră pe ecranul cenușiu al televizorului. Parcă voiau să scormonească în adâncul lui misterios o fărâmă de fericire, fie ea și
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
nopții, răsturnate pe coclaurile cerului, urmare obositoarei alergături după luna plină, care, toată noaptea le-a săgetat cu razele sale. Până la urmă, au reușit s-o alunge pe blânda lună în văile orizontului dinspre apus. În această pustie neagră și tăcută, rabla lui Mototolea zbura, fornăind pe țeava de eșapament, supărată că era biciuită cu șfichiul pedalei de accelerație. De pe bancheta din spate, Buhăianu urla ca turbatul: --Bagă Trache, bagă tare! Treci de sută că rezistă! Nimeni nu ne stă în
TRANDAFIRUL SIRENEI-13 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383065_a_384394]
-
pentru unele personaje. Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
visa. Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna. Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... Citește mai mult Se însera. Soarele cobora spre asfințit colorând cerul în tonuri de galben roșiatic.Îi plăcea să privească norii
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
pentru unele personaje.Mătușa Annie ațipise cu tâmpla sprijinită de fereastra trăsurii. Pălăriuța îi stătea într-o parte. Bolborosea ceva. Probabil, visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna.Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
visa.Alma zâmbea privind-o cu simpatie. Annie a fost pata de culoare a acelui picnic. Lady Abigail era tăcută. Încerca să-și țină pleoapele deschise. Lucru dificil din cauza trăsurii ce-i legăna.Eduard călărea alături de tatăl său. Un băiat tăcut, sigur pe el și foarte organizat. Un viitor bărbat de încredere. Beth privea fix peisajul și nu dorea să ... XIII. MY LORD (VIII), de Camelia Constantin , publicat în Ediția nr. 2151 din 20 noiembrie 2016. Lady Abigail Joseph era intrigată
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
publicat în Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Eu voi pleca desculță, Spre zorii cei albaștri; M-așteaptă primăvara Cu dalbii ghiocei! M-așteaptă câmpul verde Înveșmântat în soare, Lumina dimineții, Parfum de flori de tei. Eu voi păși tăcută, Pe drumul către stele! Am adunat corole De crini și trandafiri. Pe buza-mi tremurândă Și-a pus pecetea, vântul, Iar ochii de izvoare Vor fremăta sub ploi. Eu voi pleca în taină, Ca ziua ce se duce! Ca pasărea
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]