1,716 matches
-
se poate, vreau s-o fac constructiv. Prin urmare le ofer deruta personajelor mele, care își caută o cale rezonabilă și încrezătoare pentru a-și depăși dezorientarea. Calea lor e istorisirea. Am credința că o povestire bine spusă, fără să tăgăduiască sau să răstălmăcească deruta existențială reală, poate s-o îmblânzească. LV. Imaginezi istorii leneșe, întârziate. Procedeul tău de bază este întreruperea repetată. Această întrerupere asigură suspansul și face povestirea să pară palpitatnt de adevărată. Strivești cronologia (descoperire mai veche), dar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de contestare a lui Eminescu îl constituie numărul 265, din 1998, al revistei Dilema, în care o serie de critici literari printre care se numără Nicolae Manolescu, Ion Bogdan Lefter, Mircea Cărtărescu, alături de tineri scriitori, formulează afirmații denigrante la adresa lui Eminescu, tăgăduind valoarea operei poetului. Tendința de demitizare, specifică postmodernismului, conduce la afirmații dure la adresa cărturarilor români, începând cu Eminescu și continuând cu Iorga, Eliade și Noica, catalogați "incorecți politic" și acuzați de toate tarele nației române. Referindu-se la unul dintre
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Școală Înaltă de Inginerie Electrică, Energetică și Informatică Aplicată pe care o sărbătorim, prețuind generațiile ce o definesc prin cele trei momente semnificative: Trecutul fecund al celor 100 de ani, Prezentul definit în acest an de grație 2010 și Viitorul netăgăduit prin cei ce au intrat cu drag, studenți în anul I. Suntem ai Iașului, Școli Înalte - Facultăți, Universități și Academii, trăind prin gând și intenție într-un viitor anticipativ sustenabil, inginerește responsabil, cu tot ceea ce ne definește și generos ne
CENTENAR IEŞEAN DE ÎNALTĂ ŞCOALĂ - FACULTATEA DE ELECTROTEHNICĂ. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Anghel Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_955]
-
clase muncitoare instabile și descalificate, de condiție precară, căreia i se opune, pentru a relua analiza lui Michel Verret, o clasă muncitoare calificată, stabilă, protejată mai ales prin statuturile întreprinderilor publice. Dacă trecem la venituri, realitatea îmbogățirii muncitorilor este de netăgăduit. Puterea de cumpărare s-a dublat într-un sfert de secol (din 1950 pînă în 1976). În schimb, s-a menținut distanța dintre venitul familiei de muncitor și cel al familiei de specialist superior. Acesta era de 1 la 3
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
vreun filosof de talia lui Aristotel. Și presupunând că acest filosof ar apărea chiar în sânul Bisericii romane, cu un sistem rațional mult mai adecvat doctrinei creștine, ce-ar face în acest caz catolicismul, obligat la unilateralitatea aristotelică, decât să tăgăduiască pe noul filosof ? Precum am spus, ortodoxia nu cunoaște în dezvoltarea ci istorică fenomenul de unilateralitate. Poziția ei este un eclectism critic al elementelor din afară, necontenit subordonate doctrinei ecumenice. Și acest eclectism se explică prin aria culturală în care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nesiguranță în fața problemelor și nu bâjbâie în căutarea soluțiilor. Cercetarea noastră nu se va opri asupra chestiunilor secundare și de amănunt ale analizelor și discuțiilor estetice. Oricât de interesante ar fi asemenea chestiuni, din moment ce ele nici nu afirmă nici nu tăgăduiesc punctul de vedere teologic, nu-și au locul în această confruntare de principii. Vom lua în considerare numai aceste principii care, mai mult în parte decât în total, constituie preocupările fundamentale ale disciplinei estetice actuale și care ating raportul dintre
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Estetica modernă nu admite acest punct de vedere, iar noi, după cum am anunțat, suntem de acord cu ea, indiferent de motivele felurite ce ne duc la aceeași concluzie. A spune că arta e o imitație a naturii înseamnă a i tăgădui orice rost propriu. Teoria, care susține imitația, admite mai întâi frumusețea obiectivă a naturii, care trebuie astfel să slujească de model artei. Dar dacă frumusețea naturii există, precum există, imitația ei în artă apare ca un lucru de prisos. Căci
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
poartă în spirit însuși chipul lui Dumnezeu. După învățătura lui Ioan Damaschin, spiritul e ochiul sufletului, e fereastra duhovnicească prin care intră în omul desăvârșit lumina lui Dumnezeu. Există fără îndoială o parte irațională în noi. Doctrina ortodoxă n-o tăgăduiește, dar prin același Damaschin învață că partea irațională din noi ne pune în comunicare cu „existențele neînsuflețite”’ din această lume. „Omul însă, continuă marele teolog, se alătură prin rațiune de naturile necorporale și spirituale, deoarece el raționează, cugetă, judecă fiecare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
le transfigura în artă. În mistică, stigmatele rămân ca în trupul eroinei de roman. În artist, aceste stigmate sunt imaginative. Dar în această variată facultate de stigmatizare estetică, noi vedem semnul libertății spiritului creator, pe care direct sau indirect o tăgăduiește concepția naturalistă, despre care am vorbit. Guyau, care e totuși un pozitivist, consideră determinismul mediului și al momentului drept o primejdie de trivializare a artei. În cartea sa L’art au point de vue sociologique, el recomandă îndeosebi patru izvoare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
calculului artistic cel mai conștient cu putință. Exemplele se pot înmulți, dar e suficient pentru a vedea că stilul personal nu e imprimat în operă ca o pecetie existând aprioric în matca stilistică. Pe de altă parte, nu se poate tăgădui că orice stil individual respiră un element imponderabil, „un nu știu ce și-un nu știu cum”, propriu originalității fiecăruii artist. Tot astfel, în orice artă națională autentică există un asemenea imponderabil, pe care îl numim „specificul etnic” și care variază vizibil de la neam
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu maximă prudență și atenție arată că Inchiziția își manifesta dorința de cenzură sub orice mod, iar marea reușita a acesteia ar fi fost retractarea de către filosof a propriei sale gândiri. Statutul de simbol al acestui proces nu poate fi tăgăduit și a fost unul dintre principalele instrumente prin care imaginarul rațional încearcă să-și păstreze autoritatea asupra oricărei forme de pulsionalitate. 2.1.3. Procesul lui Galileo Galilei 11, întâlnirea celor două tipuri de imaginar rațional existențe în secolul al
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de scandal și profitori ai tulburărilor din Biserică sunt, desigur, în țară. Dar nu în lagărul nostru, ci oploșiți, din nenorocire, pe lângă înalte fețe bisericești (Vrea cineva preciziuni?). "Cuvântul" a apreciat fapte, nu oameni; și cine este cel care poate tăgădui că în paginile noastre nu au apărut și încă destul de des vorbe de respectuoasă și caldă apreciere pentru faptele de laudă ale chiriarhilor și preoților noștri? Că, alteori, aprecierea a fost defavorabilă, și asta e adevărat; dar ce putem noi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
uz de putere - este o chestiune ce ține de credință. El poate sluji țeluri naționale sau umanitare, sociale și etice sau culturale, lumești sau religioase; poate fi susținut de o credință în "progres" - indiferent în ce sens - sau, bunăoară, poate tăgădui cu răceală o asemenea credință; poate să pretindă că se pune în slujba unei "idei" sau, respingînd din principiu o atare pretenție, să vrea să se pună în slujba unor țeluri ce țin exclusiv de viața cotidiană, tăgăduind importanța ideilor
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
bunăoară, poate tăgădui cu răceală o asemenea credință; poate să pretindă că se pune în slujba unei "idei" sau, respingînd din principiu o atare pretenție, să vrea să se pună în slujba unor țeluri ce țin exclusiv de viața cotidiană, tăgăduind importanța ideilor. Oricum, o credință trebuie să fie prezentă. Altfel, chiar și succesele politice aparent cele mai mari vor sta cu adevărat - lucru perfect îndreptățit - sub blestemul nimicniciei creației". În temeiul acestui adevăr sociologul consideră necesar de a discuta "ethosul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de la asemănări, trebuie să se poată face o clasificare a operelor literare în funcție de tipul de norme pe care le întrupează. Putem ajunge, pe această cale, la teorii ale genurilor și, în sfârșit, la o teorie a literaturii în general. A tăgădui această posibilitate, așa cum fac cei care, cu oarecare temei, subliniază unicitatea fiecărei opere literare, ar însemna că împingem concepția despre individualitatea operei literare atât de departe, încât fiecare operă literară să rămână complet izolată de tradiție și să devină, în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de imaginație - care nu poate avea succes decât într-o foarte mică măsură - pentru a ne transpune în atmosfera Greciei antice cu credința ei în zei, cu scara ei de valori morale. Cu toate acestea, cu greu s-ar putea tăgădui că există o substanțială identitate de "structură" care a rămas aceeași de-a lungul veacurilor. Această structură este, totuși, dinamică; trecând prin mințile cititorilor, criticilor și oamenilor de artă, ea se schimbă în tot cursul istoriei. *17 Astfel, sistemul de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
din limba franceză și a studiat efectele lor expresive în opera diferiților poeți. Vocalele clare, de exemplu, pot exprima subțirime, rapiditate, elan, grație etc. Cu toate că studiului lui Grammont i s-ar putea reproșa că este pur subiectiv, nu se poate tăgădui că există totuși, în fiecare sistem lingvistic dat, ceva ce s-ar putea numi "fizionomia" cuvintelor, un simbolism al sunetelor mult mai răspândit decât simpla onomatopee. Nu încape îndoială că combinațiile și asociațiile sinestezice sunt foarte frecvente în toate limbile
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de versuri în stil familiar sau retoric și de obicei este inutilizabil ori de cite ori are de-a face cu versuri libere sâni cu orice tip de versuri care nu sunt izocrone. De aceea unii exponenți ai acestei teorii tăgăduiesc pur și simplu că versul liber ar fi vers. *34 În unele din lucrările lor adepții teoriei "muzicale" izbutesc să trateze forma metrică a baladei ca "dipod" și chiar ca măsuri compuse duble, *35 și să explice unele fenomene metrice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
o silabă "scurtă" poate fi, fizic, mai lungă decât o silabă "lungă" ; și nu există .nici măcar deosebiri obiective de accent, deoarece o silabă "accentuată" poate fi pronunțată de fapt cu mai mică intensitate decât o silabă neaccentuată. Cu toate că nu putem tăgădui utilitatea rezultatelor obținute de această "știință", bazele ei suit expuse unor grave obiecții care îi reduc mult valoarea pentru cercetătorii literari. Ideea că datele obținute de oscilograf sunt direct aplicabile la studiul metricii este greșită. Timpul în limbajul versurilor este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cum ar fi paralelismul; dar, după părerea noastră, el nu și-a demonstrat teza centrală, și anume forța intonației ca factor organizator al versului "melodic" *51. Ne putem îndoi de valabilitatea multor aspecte ale teoriilor formaliștilor ruși, dar nu putem tăgădui că ele au aflat o cele de ieșire pe de o parte din impasul cercetărilor de laborator, iar pe de altă parte din subiectivismul pur al metricii muzicale. Multe puncte continuă să fie obscure și controversate ; dar metrica a restabilit
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
de limbă. Desigur, trebuie să facem, de asemenea, o distincție între poezie, pe de o parte, și roman și dramă, pe de altă parte F. W. Bateson are în vedere în primul rând poezia și ne-ar fi greu să tăgăduim că, atunci când are o structură bine închegată, poezia este intim legată de sunetele și sensurile unei limbi. 232 Cauzele sunt mai mult sau mai puțin evidente. Metrul organizează caracterul sonor al limbii. El regularizează ritmul poeziei, apropiindu-1 de izocronism și
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sânt diferite de cele ale esteticii lui Croce, care de obicei e considerat a fi modelul ei. în sistemul Lui Croce, care este în totul monist, nu se poate face nici o deosebire între starea de spirit și expresia lingvistică. Croce tăgăduiește cu consecvență valabilitatea tuturor categoriilor stilistice și retorice, deosebirea dintre stil și formă, dintre formă și conținut și, în cele din urmă, dintre cuvânt și suflet, dintre expresie și intuiție. La Croce, această serie de identificări duce .la -o paralizie
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
un sens, se poate spune că în estetică întreaga luptă se dă între teoria care susține existența unei "experiențe estetice" separate, ireductibile (un domeniu autonom al artei) și teoria care consideră că artele trebuie să servească știința si societatea, care tăgăduiește existența "valorii estetice" ca un ter-tium quid, care ar reprezenta un factor intermediar între "cunoaștere" și "acțiune", între știință și filozofie, pe de o parte, și între etică și politică, pe de alta. *3 Desigur, nu trebuie să se creadă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
impune oare ca fiecare sferă de valori (asemeni națiunilor în expansiune sau persoanelor ambițioase și pline de încredere în forțele lor) să ceară mai mult decât speră să i se acorde de către vecinii și rivalii ei? Unii apologeți ai literaturii tăgăduiesc că literatura ar putea fi tratată corect, din punct de vedere estetic, ca o "artă". Alții tăgăduiesc valabilitatea unor noțiuni ca "valoare estetică" și "experiență estetică" în măsura în care ele exprimă sau implică o categorie unică. Există oare un domeniu distinct, autonom
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
încredere în forțele lor) să ceară mai mult decât speră să i se acorde de către vecinii și rivalii ei? Unii apologeți ai literaturii tăgăduiesc că literatura ar putea fi tratată corect, din punct de vedere estetic, ca o "artă". Alții tăgăduiesc valabilitatea unor noțiuni ca "valoare estetică" și "experiență estetică" în măsura în care ele exprimă sau implică o categorie unică. Există oare un domeniu distinct, autonom, al "experienței estetice" sau ai obiectelor și calităților estetice capabile, prin natura lor, să genereze o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]