1,658 matches
-
doar conductorul unei energii magice. Eram băiatul de la livrări.“ Și le mai leagă, prin fire invizibile, o boemă „cu clasă“, pierdută și recuperată, pe care rar o mai întâlnești, de exemplu, în literatura română de generație tânără. Deși precise și tăioase, fragmentele de viață cotidiană respiră candoarea implicită a unei priviri atente, dar blânde, față în față cu o realitate crudă, de care cei mai mulți nu se fac vinovați. Realitate în care personajele lui Ó Ceallaigh sunt umbre ale unui trecut și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
mai mult întunecată, chiar negru, aspru și gros, ochi de culoare mai mult sau mai puțin închisă, foarte înfundați în orbite și uscați, privire fixă și neliniștită, nas subțire, buze subțiri, dinți mijlocii sau mici, conici sau plați, cu tiberculi tăioși, de culoare cenușie sau albăstruie (foarte caracteristică), neregulat aliniați sau cu anomalii, arcadă palatină neregulată, îngustă, ascuțită în „V”. Puls lent, mic, dur și uscat. Apetit slab și capricios, digestie lentă. Urină abundentă, tulbure, cu sediment. Transpirație rară. Caractere dinamice
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
opera sa la ora actuală. Roth a demarat în forță: volumul conține șase povestiri construite în jurul unor nuclee tematice transferate, în timp, într-un complex de reprezentări ce vor crea amprenta unică a scrisului său - acel amestec de luciditate, umor tăios, anxietate a devenirii, elegie și conștiință tragică. În 1989, cu ocazia ediției aniversare de treizeci de ani, Roth a scris o prefață ce poate fi privită ca un autoportret al artistului la tinerețe: vorbind despre sine ca despre un "scriitor
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
motive, care se precipitau În a se „adapta” noilor „condiții de mediu”. Condiții care, pentru cineva care poposește Într-o altă structură socială, mult superioară celei din care a plecat, a fugit, devin tiranice, opresive, tot atâtea săbii invizibile și tăioase care Îi atârnă zi și noapte deasupra creștetului și conștiinței sale, În timp ce „el” trebuie să facă eforturi disproporționate pentru a presta servicii și o muncă la nivelul standardelor Înalte „de acolo”; mereu „zâmbind”, afectând o bună stare fizică și morală
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
monștrii sacri" ai eminescologiei, demonstrează fără putință de tăgadă că realitatea este tocmai inversă. Nici G. Călinescu nu are dreptate când înclină spre caracterizarea lui Maiorescu. Dacă e vorba de inepții ca acelea ale "psihanalistului" C. Vlad, replica e mai tăioasă. Și încă o răsturnare de percepție: nici mai mult, nici mai puțin, unii denigratori ai lui Eminescu au avut, involuntar, niște "merite" neașteptate, cum ar fi, de exemplu, sugestiile privitoare la stilul "ilogic" eminescian (Hasdeu, Petre Grădișteanu, G. Gellianu ș.a.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încercarea lui de a propune o lume paralelă cu cea a lui Dumnezeu. Este arta, și literatura, în special, în măsură să zidească aceasta lume și să rostească adevărul absolut? "Marii artiștii sunt creația absolutului", zice autorul. Într-o manieră tăioasă, cu trepidații de bisturiu pe-o operație de cord, talentul lui Theodor Codreanu așază pe-o masă corpul spiritului uman și, la lumina incandescentă a reflectoarelor măsurii și bunului simț, decelează, identifică și separă binele de răul care îmbolnăvește opera
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de la Chișinău, o copie de gradul al doilea, nu poate produce decât, cel mult, Cărtărești și Stratani, ignorând, evitând sau persiflând problematica gravă a neamului românesc. Postmodernismul afirmă răspicat Theodor Codreanu duce la disoluția literaturii. O judecată prea aspră și tăioasă (poate!), dar asta nu mă împiedică să observ că adevărurile conținute, rigoarea demonstrației în dimensiunea politică și culturală, sugestiile generoase în aura gândirii eminesciene legitimează o carte ce ar putea provoca o foarte necesară dezbatere, punând din nou problema unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
asemenea context (cu oameni "minunați" de ce-au văzut pe-afară) vine Th. Codreanu cu ultima carte Mitul Eminescu. Curajos, dar și pesimist de finețe, fără să fie ziarist în accepțiunea de astăzi a termenului, Th. Codreanu construiește un discurs tăios, bogat în informație, personalizat printr-o subiectivitate lucidă, departe de orice umbre ale mediocrității agresive. Descoperind la aproape toți contestatarii o deplasare a argumentelor spre boala lui Eminescu (spre "nebunia lui") Th. Codreanu argumentează serios o idee îndrăzneață: dubla sacrificare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a tuturor și înalta gândire, care este la îndemâna geniilor. Artiștii, și mai ales cei mediocri, nu se pot ridica până la gândirea de geniu, ei se lasă copleșiți de obicei de intuiție, sub forma sa specifică numită inspirație. Numai gândirea, rațiunea tăioasă și necruțătoare duce la adevărata cunoaștere. Gândirea e chiar condiția fericirii, afirma autorul în primul volum al lucrării. Dar, adaugă în prezentul volum, pe marginea aserțiunii lui Emerson, care spune că nu există cunoaștere care să nu fie putere: "când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reprezentat ceea ce se cheamă literatură de sertar. Într-o discuție pe care am avut-o cu autorul la vremea când se pregăteau volumele pentru editare l-am întrebat cum de îndrăznea să trăiască în casă cu manuscrise ce cuprindeau observații tăioase la adresa regimului comunisto-ceaușist, Th. Codreanu mi-a răspuns că le păstra " stăpânit de multă frică și suspiciune", mai ales că Sandu Tzigara-Samurcaș, disidentul poet de la București, primul, după Eminescu, de care autorul hușean s-a simțit sufletește legat, îi scria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de așa-numitul balast ideologic. Aflat în asemenea impas, scriitorul hușean nu ia calea disimulării prin parabolă, cum a procedat întreaga sa generație de prozatori, ci părăsește pur și simplu genul, dedicându-se aproape exclusiv criticii literare. Sub forma sa tăioasă și necruțătoare, romanul de debut, și singurul roman al lui Codreanu, va apărea târziu, în 1998, și, asemenea cărții pe care o discutăm, cu problema lui politică aflată aproape în suspensie. Fiindcă, între timp, realitățile sociale și politice ale țării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un răspuns privind relația dintre majoritari și minoritari în Transilvania, unde minoritarii și-au exercitat dictatura asupra majorității timp de 1000 de ani, și se întreabă care au fost cauzele unei asemenea situații. Comentariile profesorului Codreanu sunt deosebit de pertinente, dar tăioase, folosind exemple concludente. Considerații detaliate referitoare la Cazul minorității evreiești (Cap. IV) în spațiul românesc este o altă temă "caldă" cu privire la relația majoritari-minoritari, subiect pentru dezbateri palpitante referitoare la atitudini tolerante sau radicale, autorul conchizând că "românii s-au distins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
români și cei maghiari și austrieci. Miza disputei a fost originea, etnogeneza și continuitatea nord-dunăreană a românilor după retragerea aureliană din 271-275 e.n. S. Mitu (1997) conchide că prin luările de poziție ale Școlii Ardelene, care își găsesc încununarea în tăioasele reacții critice ale lui Petru Maior, putem vorbi despre nașterea unei adevărate "tradiții a unei literaturi polemice" (p. 27), centrată pe reluarea "la nesfârșit, obsesiv, [a unui] set restrâns de probleme istorice și lingvistice relativ obscure și controversate, legate de
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și implicit a dreptului de proprietate funciară asupra Transilvaniei, în favoarea ungurilor, Roesler susține că populația română a migrat la nord de Dunăre, trecând munții în Ardeal, doar în secolul al XIII-lea, mult după așezarea ungurilor în interiorul arcului carpatin. Contra tăioasă, venită din partea istoricilor naționaliști români, nu s-a lăsat prea mult așteptată. În 1884, A.D. Xenopol publică Teoria lui Rösler, în care își propune să demonteză piesă cu piesă eșafodajul argumentativ încropit de istoricul austriac. Starea tensională amorsată în avangarda
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așteptată. În 1884, A.D. Xenopol publică Teoria lui Rösler, în care își propune să demonteză piesă cu piesă eșafodajul argumentativ încropit de istoricul austriac. Starea tensională amorsată în avangarda istoriografică prin revigorarea în forță a tezei imigrațiunii, urmată de reacția tăioasă a românilor care au reafirmat teza permanenței neîntrerupte a românității, s-a strecurat și în ariergarda literaturii școlare. Xenopol, protagonismul contra-ofensivei românești, alocă în manualele sale de istorie destinate învățământului primar spații relativ ample dedicate problematicii spinoase a continuității. Teoria
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Istorie și mit... a lansat paradigma critică, a deconstrucției mitologiei naționale românești edificată laborios în ultimul secol și jumătate de existență statală. Interpretată de detractorii săi, cantonați în pozițiile autohtonismului tradiționalist, ca iconoclastă și ireverențioasă la adresa ființei naționale românești, analiza tăioasă și ireverențioasă întreprinsă de L. Boia nu este însă de o originalitate absolută. După cum însuși autorul este mândru să recunoască, inovativitatea abordării sale este relativă, avându-și antecedentele în istoriografia critică ancorată în paradigma junimistă. Istoricul reactualizează astfel o tradiție
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
rezultatele meritorii obținute în cinstea celor două evenimente pe care poporul român le va sărbători în acest an". De această acțiune răspundeau Filip Vasile și Țăranu Ion. Ion Țăranu critică Flacăra Iașului 101: În ceea ce privește critica, ar trebui să fie mai tăioasă, consider că din acest punct de vedere la Iași domnește viața plastică, o anume critică a lui "nici, nici", adică toate sunt foarte bune, mergeți înainte. După mine nu se spune la timp când artiștii fac erori, când bat pasul
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și rîd. Unchiul Victor, se uită și el ca un dobitoc și rîde. Mă mai și mîngîie, animalul, ca și cum și-ar lua rămas bun. Eu îl țineam strîns de mînă, era cel în care îmi puneam toată speranța. Vîntul sufla tăios și se strecura pervers pe sub bulendre, dar eu transpiram. De frică. Unul dintre animalele alea de flăcăi vine cu o propunere înspăimîntătoare. Eu zic s-o luăm fiecare pe cont propriu. Ăsta mic nu se poate ține de noi, îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înainte au alternat cu lungi stagnări. S-au produs revoluții tehnice, localizate în spațiu și timp. Timp de sute de mii de ani, strămoșii omului s-au mărginit să aleagă pietre rotunjite pe care le făceau să devină maniabile și tăioase desprinzînd așchii din ele. Odată cu ceea ce s-a numit „revoluția levalloisiană”, acum circa două sute de mii de ani, tehnica se complică. Devin necesare în jur de cincisprezece operațiuni distincte pentru a pregăti blocul de silex astfel încît să poată fi
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
consumat în amfiteatrul „Grigore Cobălcescu” unde eram înregistrați aproximativ 40 de concurenți. La prima probă chiar țin minte că s-a prezentat în fața noastră din postura de supervizor al examenului de admitere, domnul profesor Hârjoabă, care prin maniera prestației domniei sale, tăioase și radicale ne-a scurtcircuitat un pic elanul, devenind mult mai pragmatici: - Domnilor, vă rog serozitate totală, nici o mișcare care v-ar putea costa anularea examenului; gândiți-vă că din cei prezenți aici în acest amfiteatru, doar 1, cel mult
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
vede86. Din mucuri ostenite cad picurii de ceară, dar ceea ce revine obsedant este faptul că, în esență, rugăciunea creează lăcașul: Muri sfințiți de-a omenirii rugăciuni îndelungate 87. Alteori, ca-n Stigoii spre exemplu, biserica apare zugrăvită în imagini reci, tăioase, înspăimântătoare chiar: Biserica creștină, a ei catapeteasmă/ De-un fulger drept în două e ruptă și tresare;/ Din tainiță mormântul atuncea îi apare/ Și piatra de pe groapă crăpând în două sare;/ Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
e preferabil să nu le privești în ochi în timp ce mănâncă. Ochii lor capătă parcă o expresie de completă, adâncă și intensă absorbire. Seamănă leit cu expresia unui câine în fața unui cadavru: concentrat lăuntric, beat de voluptate..." Judecățile ei de valoare, tăioase, exacte, ades incomode, încheie totdeauna concluziv actul lecturii: "Aseară am citit din existențialiștii francezi: J.P. Sartre, Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major interesanți. Oameni mediocri, care se joacă printre lucruri mari..." O ființă atât de rațională a eșuat firește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se așeza, sub Toaca, nu se mai auzea decât, doar, răsuflet de om în somn. Și, astfel... ”așteptarea” primăverii, părea mai ușoară... ... Era la începutul lui martie, iarna care trecuse, încă nu se hotărâse să renunțe... cerul era posomorât, vântul tăios și rece.. Iar stratul de zăpadă, mai acoperea pădurile și câmpiile. Dar, într-o dimineața.. un vânt cald de miazăzi eliberă cerul și mână norii spre miazănoapte, aducând din câmpuri îndepărtate presimțirea primăverii. De cum se porni dezghețul, se iviră de sub
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fost prezentă și vie. Cred că geții au preferat fiara asta tocmai ca să-și exorcizeze frământările lor. Spaima abstractă de sine. Medicamenta Azi m-am lovit rău la un picior, umblând desculț pe malul mării. A fost din cauza unei cochilii tăioase. Încă sângeram când m-am întors acasă. Aia, cu un surâs ironic, s-a apucat să mă oblojească. Sigur, metodele ei sunt diferite de cele ce se folosesc la Roma. Întâi și-ntâi m-a dus în curte unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
bărbăției, proba fidelității, proba purității. Pe când eram foarte îngrijorat pentru probele viitoare, dinaintea ochilor mei s-a deschis o priveliște minunată. Pe peretele negru al muntelui prăpăstios am văzut albeața de cristal a unei cascade care strălucea, transparentă, în lumina tăioasă a soarelui de dimineață. Apa limpede cobora atât de vijelios, încât se transforma, instantaneu, într-o spumă foarte albă. Un zgomot înfricoșător ne bubuia în urechi. Era o cascadă uriașă, ce descria un arc imens în aer, prăbușindu-se într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]