3,383 matches
-
uităm ce am învățat,“ cum zici matale.... Și apoi nu trebuie să fie prea greu pentru mine atâta timp cît matale citesti -si chiar recitești-scrisorile mele în fiecare zi...uneori și de două ori pe zi.Adică ți le citește tăicuța vreau să zic...Că tot el le și scrie... Află despre noi că suntem sănătoși și suntem bine .Puțin cam singuri,căci Adriana și Luca învață amîndoi în Anglia iar casa noastră din Dresda este acum cam prea rece , cam
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
cam lăsat.... Că nu ne-ați lăsat să schimbăm mai nimic prin curtea aia...ziceai că nu-vă face trebuință.... Măicuță dragă, mata ești sănătoasă ? Mai te doare piciorul cela pe care ai căzut? Și mai ai pastile de inimă? Taica mai tușește așa rău? Vă aducem noi , de aici ,din Germania medicamente ...Numai să ne spuneți.... Prin sat ce mai e? Cîți au mai plecat? Cine a mai rămas pe acolo? Că toate lucrurile bune tot de oameni trebuie să
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
sapa....biroul...firma....sapa... prietenii....vacanțele...Roma......Veneția....cîmpul....sapa....Luca....Adriana....Londra..... mama.....tata....cîmpul.....sapa....timp....mult timp....risipire....risipire.... vînt....Nicoleta....iarași Luca.....iarași Adriana....cîmpul semanat cu grîu.... maci roșii -Sărut mâna, măicuță dragă Sărut mâna ,tăicuță drag Sunt eu, Stefan al vostru, Fănel măicuță,.... am venit pentru .... a nu mai pleca . Mă primiți acasă ? Sunt atîtea de făcut ACASĂ !!!Acasă ,mamă, ACASĂ .! iar eu sunt încă tînăr , cu putere, cu știință și românească și nemtească și
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
răsucea în mînă coronița făcută aseară, din flori de cîmp ,căutînd parcă ajutor de la bietele albăstrele ,în timp ce lacrimile alunecau pe obrazul livid. -Lucico mamă,... -Ți-a zis și tovarașa dirigintă că învăț bine, nu-i așa? -Lucico fată...poate ...dacă trăia taică-tău aveam și noi cu ce te ține pe la oraș, pe la școli... -Și cu goegrafia mea cum rămine? Știi ca-mi place !? -De !... mamă, de! Ți-o fi plăcînd ! -O sa muncesc la fermă, în vacanțe ...și o sa merg și
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
Maria lu Culea, o stii... -Lucico, Lucico.... -Poate ne ajută si nenea Ion...mai incercă timid fata... -Ooofff, maică...... -Da ,de ce să rămîn cu 8 clase, mamă ? Știi că eu vreau să fiu profesoară! -Of, săraca de tine !... Dacă trăia taică-tău ,Lucico....dacă trăia.... ............................................................................................... Tristețea îi cobora capul în pămînt și sufletul se zvîrcolea ca un pește pe uscat.Piciorele îi erau grele și parcă tot trupul i se făcuse mic .Simțea cum descrește și se topește ,ca ceara unei
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
se topește ,ca ceara unei lumînări aprinse. Era a doua oară cînd nedreptatea își înfigea colții in felia ei de viață!Și mușcătura doare și ustură pînă la lacrimi. Nici aer parcă nu mai avea.... Și -ca la moartea lu taică-su -frînturi de gînduri, resturi de cuvinte, zgomote ciudate i se încurcau printre sughițuri , de-a valma ... Ca într-un desen ciopîrțit, vedea doar imagini fără sens, alăturate în mintea ei atinsă de durere :....lîngă fîntîna din răscruce apărea tabla
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
așez, fără să fiu invitat. Maistrul, plin de sictir îi face semn lui băiețică să-mi... Și, rumegîndu-și probabil ofuri vechi și picîndu-i numai bine ochelarii mei (de intelectual, nu?) începe să turuie: că eu am vrut să-nvăț, dar taică-miu mi-a dat peste plisc, da, că am vrut să fiu și eu domn, dar taică-miu... Și dă-i și dă-i, și-mi tot fulgeră ochelarii cu rîca lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
rumegîndu-și probabil ofuri vechi și picîndu-i numai bine ochelarii mei (de intelectual, nu?) începe să turuie: că eu am vrut să-nvăț, dar taică-miu mi-a dat peste plisc, da, că am vrut să fiu și eu domn, dar taică-miu... Și dă-i și dă-i, și-mi tot fulgeră ochelarii cu rîca lui neostoită, că eu... dar uite... bat cuie, de-mi sar plombele. Nu mai pot răbda. Dar cineva trebuie să facă și asta, zic. Mi-ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
sordide dintr-un Iași al anilor de avînt și..., spelunci înghețate, mirosind otrăvitor a landîș. Frizerița mea? O Mahalia Jackson încă tînără, agilă și expeditivă, cu o verbozitate năucitoare. În surdină, evident, doar pentru urechile mele, hapsîne de noutăți mundane. Taică-su, fostul activist bugetar, se lăsa pe mîna fiică-sii: atît, mă iei scurt pe la tîmple, îmi întărești șanțurile între sprîncene, vreau să le frec șurubul celor de la Nicolina, să mă țină minte, tu-le... Sau: azi, îl sărbătorim pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Augustus Hamilton putea pretinde în continuare pensie alimentară. (Până când li s-au cuvenit acei bani, i-au primit cu maximă regularitate.) Păi, să începem cu cei trei frați mai mari: despre Gusti nu se mai știe nimic și nici chiar taică-său n-a putut da informații despre el în fața instanței. Nici măcar în interesul său. (După unele zvonuri, ar fi emigrat peste ocean, după altele ar fi murit într-o bătaie dintr-o speluncă 6.) Bebe a fugit de copil de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
Octav: Direct în groapă... Matei: Nu, frate, mă gîndeam la un cavou..., nu ți-am spus?! Octav: Da eu nu-s chiar atât de pretențios... Matei: O ții una și bună... Uite, am vorbit și cu maică-ta, și cu taică-tu... deci, m-am gîndit să pornim o afacere... oleacă de comerț acolo... Octav: Da, matale, după cîte știu eu, ai deja un magazinuț... Chiar cum de-ai făcut rost de spațiu? Că doar nu ești nici fost persecutat politic
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
descurcat... Și-am dat de mîncare copiilor. Asta-i! Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și acum îți dau și ție... Octav: Bravo, Nea Matei, bravo...! Matei: Și dacă nu te superi, îi dau și lui maică-ta și lui taică-tu... Octav: Mulțumim, Nea Matei. (puțin cîntat) Mulțumim, Nea Matei, că ne ții pe toți trei... Hai că merge! Groparule, facem un duet. Groparul: Eu mai am puțin de dormit... Marieta: (aparte) Halal ce viață mai duce și ăsta... Matei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
duse singur în apartamentul ei. Henrietta, pusă mai moartă în patul său, deschise ochii după un leșin de două ceasuri. Văzu lângă dânsa pe tatăl său plângând, dîndu-i ajutor și așteptând în obide să-și vie în simțiri. - Iartă-mă, taică, iartă-mă, am făcut o nebunie, dar încă sânt vrednică de dumneata. Contele Serrei, fără a o întreba nimic asupra purtării ei, nici asupra pricinilor ce au adus-o să facă acea nebunie, îi zise: - Regele Engliterei mă cheamă înapoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Bun d-a-l pune domn”, oștenii îl cer părinților, dar mama se opune : „Noi nicicum l-om da,/ Că e mititel,/ Că e tinerel/ Și cam prosticel”. Oștenii promit însă că „cei bătrâni” îl vor iniția : Dă-ni-l, taică, dă-ni-l, Dă-ni-l, maică, dă-ni-l, Că în oastea noastră Sunt ostași bătrâni ; Pe el l-o-nvăța Cal de-a-ncălica, Cizme d-a-ncălța, Săbioar-a-ncinge, Cel în frâu d-a strânge, Grele oști d-a-nfrânge
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de purtat. La fel de important cu al vostru. O să vă rog să-mi permiteți să iau una din navetele echipate pentru saltul hiperspațial. - Unde vrei să mergi? țipă isteric Bella. - E mai bine să nu știți. - Vrei să te duci la taică-meu. Am înțeles. Vrei să te ascunzi în continuare! Nu am nici o navetă. Nu-ți dau... - Sire, se auzi un glas gros și Bella se întoarse cu mirare către Heyyn Tars. Noi credem că Maestrului nostru trebuie să i se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
loc în care să poată să servească și celorlalți. - Ești nebun! se dădu Arrus câțiva pași înapoi. În trecutul fiecăruia dintre noi există... lucruri care nu pot fi dezvăluite. Cum te-ai simți dacă ai putea vedea momentul în care taică-tău gîfaia deasupra maică-ti? Arrus se opri brusc înțelegînd enormitatea spuselor sale. Pentru o clipă, veșmântul i se învolbură, semn că ciuperca din mantie percepuse o teamă imensă de violență fizică. - O, dar asta ar fi interesant, răspunse însă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
bunicul. Bunicul meu a plecat În 1891 la New York și a muncit trei ani la New York ca să-și poată cumpăra apoi o casă În CÎmpulung. A muncit din greu la New York. A venit Înapoi și atunci s-a născut și taică-meu și celelalte fete. Ăsta-i tata, ăsta-i fratele tatălui meu cu soția, asta este mătușa care a fost omorîtă În Transnistria În 1944, fiica ei, care a fost omorîtă În 1942 cu fetița ei și tatăl ei care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Nu te superi, nu-i așa, scumpa mea? — Ăă... nu, zic uimită. Sigur că nu. N-avea nimic de făcut și ne-am gîndit că poate pe urmă mergem la Liberty să ne uităm la niște materiale pentru camera copilului. Taică-tu a zugrăvit-o În galben, dar Încă nu ne-am hotărît cu perdelele... Se uită la pîntecul meu. — Ai cumva idee dacă-i fată sau băiat? Mintea Îmi zboară la trusa de determinare a sexului copilului, Încă ascunsă În
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Hait. Stai că iar Începe. Înainte de facultate, Suze a studiat actoria un trimestru și e convinsă că știe meserie, cel puțin cam cît Judi Dench. (Și nici măcar nu era o școală serioasă de actorie, ca RADA. Ci una privată, unde taică-tu plătește și după-masa ai și cursuri de gătit. Dar despre asta nu vorbim niciodată.) — Ridică-te, Își intră ea imediat În rol. Fă niște exerciții de relaxare... Își răsucește capul În toate direcțiile și-și scutură brațele. Fără prea
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un astfel de joc de manipulare intitulat „o să te spun eu!”, exempul oferit de către Cardon este edificator: un copil e foarte neastâmpărat și mama, epuizată de problemele pe care acesta i le ridică, îl amenință: „O să vezi tu când vine taică-tău acasă ce primești...”. Într-adevăr, în momentul venirii tatălui, mama îi relatează comportamentul indezirabil al copilului în cursul zilei; tatălui i se cere să facă ceva în acest sens. Fără să aibă toate informațiile, tatăl intră în rolul de
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
cu un copil genial care se naște într-o familie "de cartier" din zilele noastre. Este considerat handicapat, i se născocește și o poreclă, iar când oamenii de știință îi recunosc valoarea (la 11 ani își dă doctoratul în matematică), "taică-său câștigă bani buni pariind pe inteligența lui cu inși racolați în special de prin cârciumi". Povestirea este un Luceafărul rescris în registru comic, autorul exploatând cu vervă pitorescul unui stil de viață zgomotos și vulgar, pe care îl recunoaștem
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
și înviat prin apa vie. își obține chiar și inima, implantată în piept de „păsăruică”. Finalul este ca în orice poveste: voinicul taie capul „bălaurului” (aliat suprafiresc al mamei rele și chiar partener de dans) cu o sabie rămasă de la taică-său, se însoară cu fata din grădina unde erau merele de aur, călugărul le este nun, iar mama cea cu gânduri negre - văduva, un Negativ cu multe disponibilități - este redusă la tăcere: „mă-sa nu mai cuteză să zică nicio
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Călin, București, 1908; Din valurile vieții, București, 1909; Românii din Ardeal, București, 1910; Puișorii, București, [1910]; Popa Tanda, Sibiu, 1914; Politica națională română, București, 1915; Din două lumi, București, 1921; Povești, I-II, București, 1921-1923; Închisorile mele, București, 1921; Budulea taichii, București, [1923]; Cel din urmă Armaș, București, 1923; Amintiri, București, 1924; Lumea prin care am trecut, București, 1930; Opere alese, îngr. J. Popper, București, 1949; Teatru, îngr. și pref. Ion Dodu Bălan, București, 1963; Amintiri, îngr. și pref. George Sanda
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
generalizat, dar care nu se poate sustrage gândirii sociale dominante. Un alt caz: un foarte bine cotat arhitect, a cărui evoluție este marcată de un accident biografic („Tatăl meu a fost închis, dar nu vreau să vă povestesc despre asta”, „taică-meu era băgat prin beciurile primăriei fiindcă nu-și putea preda sau plăti cotele de cereale. Nu mi-a fost ușor”). Nu se poate înscrie în mod normal la liceu din cauza originii sociale „nesănătoase”, e nevoit să facă atunci liceul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de raport despre starea speciei umane, un autoreglaj verbal. Comunitatea rurală sau de mahala reînvia, spectral, sub forma colectiviza(n)tă a cozii comuniste de la oraș. La București stăteam mai rar la coadă, stăteau, în schimb, ai mei, mai ales taică-meu, care, ca lector universitar, avea un program mai lejer. Eu veneam mai ales la sfârșit, când „se băga” ceva, pentru că aveam școală, meditații, aveam de învățat. În vacanțe mergeam la doi unchi în vârstă, care-mi țineau loc de
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]