8,025 matches
-
mirositor al țigărilor lui proaste. De data aceasta nu-l mai îmbiase pe inspector să se servească din pachetul lui. Lângă el se adunase o grămăjoară de chiștoace stinse, inspectorul numărase deja douăsprezece țigări fumate de bătrân. Toma își ținea tălpile apăsate pe pământ, așteptând febril să simtă tremurul ușor care preceda ieșirea bestiei din bârlog. În fiecare seară va trebui să venim aici? întrebase Cristian la un moment dat. Numai dacă vrem să ținem vâlva sub control, îi răspun sese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fenomen, el fiind specific numai spațiului carpatic. Nu verificase niciodată acest lucru, îl luase ca pe o curiozitate, o informație interesantă și atât. Acum își dorea din suflet ca omul să nu-l fi păcălit. Era ud din creștet până în tălpi și aștepta cu nerăbdare să simtă cum ploaia se domolește. Din păcate nici drumul nu se mai vedea ca lumea. Panglica albicioasă dispăruse, apa îi schimbase culoarea, făcând-o aproape invizibilă în noapte. Fulgerele se răriseră, acum abia mai licărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
iar fi spus cineva cu numai o zi în urmă cât va fi de bucuros la auzul orăcăitului unor broscuțe, nu l-ar fi crezut în ruptul capului. Își simțea picioarele amorțite și făcu câțiva pași ca să-și revină. Zgomotul tălpilor pe prundișul de pe drum îl făcu să tresară. Se opri imediat gândindu-se că nu trebuie să se îndepărteze de locul unde se afla. Își șterse fruntea de apa care i se scurgea din păr și privi în sus. Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătând spre roșu, de parcă soarele s-ar fi aflat la asfințit. Se opri locului și își aruncă privirile în sus. Deși senin, cerul era plumburiu. Cu capul în continuare ridicat, se învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu fie cuprins de un acces violent de tuse. Dintr-un imbold instinctiv, o luă la fugă. Nici el nu știa încotro, oriunde, numai să poată trage în piept o gură de aer curat. După primii doi pași, simți cum tălpile îi alunecă pe pietrele de pe jos și căzu la pământ. Cu un huruit surd, grohotișul mărunt se pusese în mișcare. Întregul versant o luase la vale, târându-l și pe Cristian odată cu el. Deși știa că nu face bine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintre crengile stejarului în care era urcat. Se holba la bărbatul din fața sa, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Bătrânul se plimba încet de-a lungul peretelui. Boris privea la iarba peste care acesta pășea și care, rămânea neatinsă sub tălpile sale. Calistrat plutea la câteva palme deasupra solului. La un moment dat, moșul își ridică privirile în sus spre un punct situat la vreo câțiva metri deasupra capului. Nu era adevărat, fără îndoială că era victima unei iluzii, era obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ușor de-a lungul firului. Ridică capul bătrânului din poziția nefirească în care se afla, petrecând lațul peste acesta. Se asigură că nodul se află la ceafă, după care trase de frânghie cu putere, până ce trupul lui Calistrat ajunse cu tălpile la două palme de pământ. Legă bine frânghia de tulpină, trăgând apoi de aceasta ca să se asigure că nu se desface. Făcu doi pași în spate, privind la tabloul macabru din fața sa. Verifica dacă nu îi scăpase vreun detaliu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fum. Ni se zbătea inima în piept de frică dar tot ne-am aventurat în explorare. Deh, eram copii neștiutori... Bătrânul mai trase un fum, după care, ca și cum s-ar fi îngrețoșat brusc, aruncă pe jos țigara, strivind-o sub talpă. Nu-ți poți închipui ce bătaie am luat de la taică-meu într-o seară, când m-am întors acasă. Nu știu cum aflase de isprava noastră. Eu nu-i spusesem nimic iar ceilalți băieți s-au jurat că nici ei nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se cățărase pe îndoitura trunchiului copacului, fără frânghii de alpinism este imposibil să urcăm prin altă parte. Uită-te cu atenție la mine și fă și tu la fel! Simion se așezase între ulmul bătrân și versantul râpei, punându-și tălpile pe peretele de stâncă. Încet, începu să se ridice ca și cum ar fi pășit pe peretele vertical. În timp ce punea un picior în fața celuilalt, se rezema cu spatele în copac. Apoi, cu o mișcare bruscă își sălta și restul corpului. În câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
abia apoi urma să hotărască pe cine mai implica în toată această afacere. Scuipă cu ciudă pe jos și trase un foc în peșteră. Șuierul prelung al ricoșeului din pereții de calcar răzbătu puternic până la el, amplificat de ecou. Sub tălpi, simți un tremur ușor, pe care la început nici nu-l băgă în seamă. Pământul pe care călca prinsese să vibreze slab. Se pregătea să plece când muntele gemu sinistru. Înțelese pe loc ce se întâmplă, bestia nu plecase nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dunei de nisip. Petru se urcă pe movilă, Își Înălță brațele la cer și Începu să murmure o rugăciune. Cu ochii Închiși, cu capul gol ușor Înclinat, dădea impresia că ar auzi voci Îndepărtate. VÎntul de peste zi ștersese deja urmele tălpilor și crepidelor de pe nisipul mișcător. După trei zile, Într-o vineri, mormîntul urma să fie dezgropat. Acum se adunase mult mai multă lume decît la Îngropare, căci vestea despre făcătorul de minuni, fachirul, magul, se răspîndise pînă departe. Sofia, Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Lili Marlen) va fi folosit ca un prilej de a evoca atmosfera de familie din căminul unui geometru concediat În timpul ocupației (postul micului dejun cu cicoare și pesmet) ca și prezentarea „modei“ din anii 1943-1944, cînd se purtau pantofi cu tălpi de lemn, apărători pentru urechi și paltoane făcute din pături cazone. Și faptul că odată tata ne-a adus, sub poala paltonului, cu mare risc, niște melasă de la fabrica lui Milisić, unde lucra ca zilier, avea pentru Enciclopedia morților o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-o Îngîna Întruna În sinea sa, abia mișcîndu-și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s-ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încît toți s-ar fi prăvălit În adîncurile neguroase pe deasupra cărora bîjbîiau acum purtătorii săi cu tălpile goale În grota jilavă, luminată de scînteieri vîscoase; glasul său -, deșteptarea sa -, i-ar fi tras pe toți În bezna hăului pe deasupra cărora Îl purtau ei pe umeri, tot mai pieziș și mai sus, așa că toți ar fi pierit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
curățiseră locul; acum pe stînca grotei ardeau făclii, izul văpăii se strecurase printre crăpături, bolta era Încărcată cu flori și cununi de laur, cu icoane Înrămate În aur, iar pe jos era Întins un covor de flori pe care călcau tălpile goale ale purtătorilor săi, iar mulțimea cînta psalmi și șoptea rugăciuni. Orbii și ologii, fojgăind precum viermii, mișunau printre picioarele lor, le sărutau trupurile și Îi implorau cu vorbe tînguitoare și jalnice, Îi implorau cu dragoste și credință, cu soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe un ton voit ambiguu - Împărțind cu ea ceea ce credeam eu că ne aparține, doar mie, doar lui, precum jus primae noctis, m-a scos din minți, mi-a pus la Încercare stăpînirea de sine. Dintr-odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s-a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca-ntr-un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvîrșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
la data de 25 mai 1801, de către un boier rămas neidentificat, „ Își zice că din gios, unde au fost satul și biserica au pus stâlp, unde și astăzi se numește La Stâlp.” Stâlpul care marchează vatra satului este identic cu „talpa” satului care marchează actul de atestare, de întemeiere a satului, norma juridică în virtutea căreia se exercită dreptul comunității răzășești asupra întregii moșii. în lungile procese dintre răzeșii din Fruntești și boierii Rosetti, răzeșii din Fruntești n-au putut arăta „talpa
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
talpa” satului care marchează actul de atestare, de întemeiere a satului, norma juridică în virtutea căreia se exercită dreptul comunității răzășești asupra întregii moșii. în lungile procese dintre răzeșii din Fruntești și boierii Rosetti, răzeșii din Fruntești n-au putut arăta „talpa Frunteștilor”, drept pentru care stăpânirile lor asupra moșiei puteau fi și au fost contestate. în legătură cu vatra satului Lunca, părerile oamenilor bătrâni, care au aflat din alți bătrâni, asupra vetrei satului converg spre părerea că vatra satului, de când își aduc ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a putut face și datorită faptului că răzeșii, având stăpânire devălmașă, nu aveau act de proprietate de la domnii vechi ai Moldovei. Din această cauză și din altele, printre care și aceea că ei nu au putut dovedi prin „uricul satului” „Talpa” Frunteștilor, actul care să le arate începutul și hotarele, au ajuns ca în „Condica liuzilor” (un recensământ al birnicilor) din 1803, Frunteștii să fie înscris ca sat al banului Ștefan Roset, sat de clăcași, așa cum se arată și în harta
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
curților, la curtea Virginiei Lambrino sau la locul numit „Moara lui Ciulei”, în gura tiubienei. Recolta era vândută direct unor negustori din Bacău sau era dusă cu carele până la Galați. Porumbul era păstrat în coșare împletite din nuiele, așezate pe tălpi de lemn și pe temelie de piatră. Țăranii își depozitau recoltele în podul caselor și erau dese cazurile în care porumbul nu ajungea pânăă la anul următor, și, așa cum s-a arătat (vezi: supra), țăranul se împrumuta de la boier, angajându
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bejenarilor bucovineni în lunca Dunavățului, fiecare și-a făcut „casa” așa cum s-a priceput și din ce a avut: lemn de salcie și coaja pentru acoperiș. Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda pentru cioplitul grinzilor, căpriorilor, furcilor, amânarilor, leațurilor etc. Scândurile necesare erau obținute prin despicarea butucilor cu o pânăză mare
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cucu, Vasile Bârgăoanu și Ilie Știrbu. Când industria de pielărie a luat un avânt deosebit, ciubotarii s-au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22 de lei și din fiecare opincă ieșea o pereche de pingele. Croitori și croitorese Despre aceste meserii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au limitat la reparat încălțămintea: puneau petice, aplicau pingele, coseau, băteau placheuri. Într-un timp, după 1950 pânăă prin 1955-1956 nu se găsea talpă de bovină pentru pusă pingele, dar la cooperativă se aduceau opinci din piele tăbăcită, groasă ca talpa. Îmi amintescă că opincile costau 22 de lei și din fiecare opincă ieșea o pereche de pingele. Croitori și croitorese Despre aceste meserii se poate vorbi numai după primul război mondial, când apar pe piață în cantitate mai mare stofe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după ce satul Filipeni ca sat răzășescă nu mai exista, satul și moșia trecând pe seama familiei boierești Rosetti. În schimb, satul Fruntești, despre care nu avem un act clar de întemeiere, adică, după cum spune un document de hotarnică, nu se cunoaște „talpa Frunteștilor”, deși știm că la vărsarea Dunaviciorului (Pârâul Roșu) în Dunavăț, a existat un sat, Siliștea lui Dobromir, este mai bine cunoscut după preoții care au slujit la biserica din sat. Putem presupune că cele două sate apropiate, Filipeni și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era gata, pe vârful acoperișului, la îmbinarea căpriorilor așezați pe costoroabe, se punea o cruce de lemn cu buchete de busuioc. Era încheiată o primă etapă în construcția casei. În fiecare încăpere se punea „năsipeala”, pământ de umplutură, până la nivelul tălpilor, se bătea bine și se lăsa să se usuce. În interior casa din bârne era lutuită, mai întâi erau astupate golurile dintre bârnele clădite unele peste altele, se aplica un rând de nuiele de 4-5 cm în diametru pe pereți
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]