1,544 matches
-
la pândă, tăcut. E un tâmplar bun. A meșterit șifoniere, mese și scaune. -Hai, dragul meu acasă. Te așteaptă o mămăligă mare, aburindă. Îmi vine să râd-soarele seamănă cu o mămăligă uriașă. -Hai, dragul meu. Măturătoarea doarme la umbra unei tarabe. Trecem pe lângă ea dar nu ne aude. Nu mai pot Îndura iubirea tatii. Sunt un bărbat de patruzeci și șapte de ani. Ce mult te iubim! Ce nefericiți am fi fost dacă nu te aveam. Ce păr bogat ai! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se aude de la un aparat de radio pus la maximum. Am patruzeci și șapte de ani. Astăzi e luni și am ocolit piața Amzei de opt ori. Am Înghițit multe musculițe lipicioase și aer fierbinte de vară. Grăsana aia de la taraba cu mere vinde scump. Și țiganul ăla obraznic vinde scump. Puținii oamenii se Învârt și se hotărăsc greu ce să cumpere. Am obosit. Mă duc acasă. Mi-e foame. Simt sângele cum se mișcă În mine ca lichidul Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nimeni în seamă <victor37>: sunt însurați, cu copii <maya>: da, dar nu conteaza <victor37>: nu contează? <maya>: nu. Și ei visează, ca și noi. Aici este un loc în care facem schimb de vise <victor37>: un tirg de vise. O tarabă cu vise, într-un tirg de vise... <maya>: frumos. Așa o să-i spun de azi <victor37>: eu am venit aici să comunic, nu să visez <victor37>: nici să fur cuiva visele <maya>: de ce îți spui ‘victor37’? <maya>: nici nu știi
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
de master în anglia <vic47>: mă bucur. Desigur, te ajut <seba>: acum nu mai îmi trebuie. Trebuie să mă gîndesc <seba>: oh, vick, de ce m-ai mințit!? <vic47>: nu te-am mințit. Te-ai mințit singură <vic47>: ai văzut pe tarabă de vise un dovleac <vic47>: și ai vrut să fie pepene <seba>: m-ai lăsat să cred că e pepene <seba>: de ce? <vic47>: pentru că la tarabă mea s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vic47>: nu te-am mințit. Te-ai mințit singură <vic47>: ai văzut pe tarabă de vise un dovleac <vic47>: și ai vrut să fie pepene <seba>: m-ai lăsat să cred că e pepene <seba>: de ce? <vic47>: pentru că la tarabă mea s-a oprit o fată frumoasă, putin bilbiita <vic47>: cu care puteam să stau de vorbă <vic47>: Piața era goală, doar ciinii se strecurau pe sub tejghele <vic47>: îmi era urit și rece <vic47>: daca mi-ai fi oferit bani
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
au mai multă dreptate decât cel ce doarme, beat mort, cu capul pe masă, indiferent la gălăgie, râsete și trompeta? Dacă și-ar spune fiecare povestea, am află o infinitate de povești. Nu este o singură piața, cu o singură tarabă. Tot ce pot spune că eu sunt într-o anumită piața, în spatele propriei mele tejghele. Și că, din păcate, se pare că ea e în cu totul altă piața... Pentru acest adevăr al meu sunt gata să plătesc - și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
visa. Și acela cu o prispa pe care să stăm la bătrânețe, și acela în care ea îmi dădea mâncare în gură, cănd ajungeam neputincios. Mai ales acela în care și ea mă iubea! Totul era să nu îmi scot tarabă cu vise în piețe străine. Să o conving pe ea că visele mele sunt adevărate. Toate activitățile pe care le-am căutat ulterior să îmi umplu viața s-au dovedit să fie tot niște vise, pe o tarabă prăfuita într-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
îmi scot tarabă cu vise în piețe străine. Să o conving pe ea că visele mele sunt adevărate. Toate activitățile pe care le-am căutat ulterior să îmi umplu viața s-au dovedit să fie tot niște vise, pe o tarabă prăfuita într-o piața murdară. Și ce este viața asta a noastră, decât o tarabă pe care etalam vise frumoase, în speranța că, la un moment dat, cineva se va opri să culeagă unul din ele? Plătind cu visuri-bani, sau
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mele sunt adevărate. Toate activitățile pe care le-am căutat ulterior să îmi umplu viața s-au dovedit să fie tot niște vise, pe o tarabă prăfuita într-o piața murdară. Și ce este viața asta a noastră, decât o tarabă pe care etalam vise frumoase, în speranța că, la un moment dat, cineva se va opri să culeagă unul din ele? Plătind cu visuri-bani, sau făcând troc cu un alt vis... Rând pe rând, visele mele s-au spart, ca
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în veci. Și am cerut Domnului să mă ajute să nu termin cartea, dacă, scriind-o, îmi pierd sufletul. A fost un alt vis, poate ultimul vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vis. Poate pierderea dorinței de viață este un răspuns. Am obosit. Au pierit visurile. Tarabă mea e goală acum. Privesc nepăsător la ea. Nu mai aștept nici mușteriii. Mircul a murit de mult, e timpul poate să moară și acesta tarabă goală de vise... Apă e caldă. Lumină argintie a lunii umple cerul. Încotro o iau acum? Spre larg, ca Martin Eden? Spre mal, căutând în slipii ce imi atârnă pe cap bisturiul? Nici nu as simți tăietura peste vene. Apă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
continui drumul spre Ceriale, Albenga și apoi Alassio. La Ceriale, zona pentru turiști este de o frumusețe rară. La Albenga mă așez pe o bordură la marginea unei piețe cu fructe și legume și devorez un pepene galben, în spatele unei tarabe unde se vând flori, dar vânzătorul își vede de ale sale și nu mă ia în seamă. Cât de gustoase sunt fructele când ți-e foame și sete! Cred că mulți dintre noi suntem ghiftuiți cu de toate și nu
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
trecem prin București, ca să ieșim pe bariera Podului Târgului de Afară, astăzi Calea Moșilor. Intrând pe barieră și venind pe pod până la Sf. Ioan, jur că nu am văzut suflet de om decât un cerșetor olog, ce sta pe o tarabă în Podu Mogoșoaiei [Calea Victoriei], în fața podului de lângă Sf. Vasile. Iar la toate curțile boierești erau porțile închise, ferestrele caselor deschise și în mijlocul curților se ridica fum gros și întunecos de la gunoaiele grajdurilor, cărora li se dăduseră foc, după ordin. La
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
pe amândoi la spital, cu ordin de a nu se mișca de acolo până nu vor aduce spitalul în desăvârșită curățenie. Au șezut trei zile acolo arestați, până au adus spitalul în curățenia cerută; i-am găsit mâncând pe o tarabă a cârciumei de peste drum de spital cârnați de băcănie; noaptea dormeau în cârciumă. Cu asemenea strășnicie se ocârmuia oștirea pe atunci! Stăpânitorul răsplătea meritul cu mâna deschisă și pedepsea viciul cu mâna de fer". " Cîteodată mă strecuram noaptea printre cordon
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
puțin de treizeci de arginți, ca alde Tismăneanu, Vlad Georgescu, Virgil Ierunca, Monica Lovinescu, Emil Hurezeanu și alte cozi de topor. Dar după ce praful stârnit de buntul acesta s-a mai așezat, au observat că nu pot deschide pe loc taraba și trece direct la vânzarea cu grămada a avuției românești fiindcă cineva a lansat o lozincă de bun simț: „Nu ne vindem țara”. Acest strigăt cred că a fost ultima pâlpâire a demnității naționale fiindcă imediat corul lătrătorilor a sărit
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
congenitale a cărturarilor noștri, a fost premiat și răspremiat. A fost beneficiarul premiilor pe 2008: de la România literară, Observator cultural și Academia Română (???) pentru cartea sa: Eminescu - Negocierea unei imagini, apărute la Cartea Românească. De parcă Eminescu ar putea fi pus la tarabă și negociat, mai dă tu, mai las eu și la urmă să vedem ce iese și poate batem palma. Simt că datorită firii mele vulcanice încep să-mi ies „din țâțâni” vorba lui nea Iancu Caragiale și încep să mă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o femeie lângă dumneavoastră? Parcă ar sta scris pe el, pe freza lui, pe mâinile eritrematoase că suferă de problema asta dintr-o altă existență. Până să-mi vină ideea cum s-o abordez pe fata care vindea, la două tarabe mai încolo, țigări și alte delicatesuri, am privit-o probabil vreo jumătate de oră ca un câine bătut cum se vântura, mărunțică, în pantalonii verzi de trening și saboții pe care una-două trebuia să și-i scoată pentru a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
decât ora liniștită a libației. Îi și place, vorba maică-sii, să se chinuie singur, să spună că nu prea i-au mai rămas pentru viața prezentă cine știe ce bucurii care să merite renunțarea la doză. Învia pentru scurtă vreme, în jurul tarabelor de la Universitate, parcă mai promiscue vara cu oferta eclectică de cărți vechi, Sfântul Augustin, Spinoza, Diderot, Noica, imprimându-și ca într-o matriță mulajul în asfaltul prost al Bucureștilor. T. zăbovește aici de parcă ar fi avut de ales o lectură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cei douăzeci de mii pentru un pateu și o bere. În iarna rusească, pe care am început să o așteptăm ca niște tipi etern contra timpului și mai ales masochiști, întârziam seara în drum spre casă până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe Calea Victoriei, în Pasagiu, sub coloanele anoste de la Romarta. Pentru expoziția asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de birou, unde însemnările mele ar fi trebuit să se lepede de intimism. Sau de politizare. Când încercam să mă deplasez prin oraș per pedes, să-mi scot din haine mirosul de serviciu al BT-urilor domnului V., rămâneam printre tarabele de cărți de pe bulevard și Calea Victoriei, într-un adevărat Babilon, nu numai din cauza culorilor nelimitate ale lumii, dar mai ales din cauza impresiei de prozelitism islamic (acasă, Zina și ceilalți și așa mă suspectează de rasism... ) Încărcat de „lecturi inteligente“, câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai întâlnit-o pe fetișoara oacheșă (pot să-i zic Anca, deși acolo nu i-am dat nume, dar parcă așa o strigase o dată băiatul de la toneta vecină) a fost în iarna de după moartea tatei, când am găsit-o la taraba ei dând foc la frunze într-un tomberon. Cu cizmele desfăcute și o broboadă peste părul care credeam că nu suportă nici un acoperământ, cu buzele vopsite corai și fața îmbujorată de focul peste care sta aplecată - nu mai știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Mă trezesc când umbra mă aruncă în brațele trecutului, simplu, copilăresc, crud, verde, chinuit, greu, alunecos în apă și în glod, în viața lipsită de toate și bogată în nevoi. Dar zic și scot din îndepărtatul tumult apoi așez pe tarabă în fața viitorimii care astăzi nu este în stare să meargă câțiva pași, să admire natura, să iubească simplitatea și frumosul. Tristețea nu mă ocolea, neliniștea de ce va urma și dorința de a scăpa de acele greutăți mă urmăreau și deloc
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de fețe posace și asurzit de foșniri de haine primul semn bun este o pisică zglobie care seamănă cu un început la capătul bulevardului se poate ghici deja un parc de distracții cu lumini colorate învârtite, unde se vinde, la tarabe, vată de tine pe seară se face foarte cald, înfloresc brusc teii, ajung la tine și încerc timidă să dau într-o parte zăvorul paradisului meu. șase în primul loc: drumul se umezește în fața ta, colbul se amestecă, încet, încet
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
facem nici o reflexie, după cum vedem atâtea apusuri de soare, și nu le observăm. (Bineînțeles, sunt unii care observă toate apusurile și alții care freamătă la fiecare mort, iar amintirea lor continuă apoi să-i tulbure.) Facem doar o socoteală de tarabă: "s-ar putea să mai trăim, deoarece sunt oameni mai bătrâni ca noi". Și ne punem din nou la micile noastre treburi zilnice. Amânăm cu ușurință pe anul viitor un plan mai neobișnuit, fără de nici o grabă ne sorbim cafeaua și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deci, să se liniștească și să nu mai plângă, viața merge înainte. Când am ajuns pe strada cu cimitirul, am văzut că pe ambele părți ale trotuarului erau parcate mașini, poarta din fier forjat negru era larg deschisă, înăuntru, în jurul tarabei cu flori și a capelei, era foarte multă lume, toți aveau buchete de flori, buchete de flori și coroane cu panglici tricolore și negre și roșii, atunci am întrebat-o pe mama că noi de ce n-am adus flori, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]