4,350 matches
-
avea brațele scurte și umflate de mușchi atârnându-i încovoiate fără să se atingă de trup, picioarele-i semănau cu doi cârnați făcuți în grabă părând că vor să-i iasă din pantalonii prea strâmți, capul lui mare ca de taur, aproape disproporționat, era acoperit cu păr scurt și țepos, ochii îi erau injectați și aspri, și gura mai mereu întredeschisă de mușchii faciali foarte bine conturați. Scrâșnea din dinți și urla: Băh, voi n-auziți ce vă spun? Toată lumea sus
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul. Eram relaxat și fața amorțită mi se scutura de parcă eram legat la o priză
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
acolo o învălmășeală ce prevestea un mare atac, ostașii lui Ferdinand pregătindu-se în mod evident să pornească la cea din urmă luptă, sau mai curând să doboare orașul încolțit, tot așa cum în arenele Granadei era dată lovitura de grație taurului sfâșiat din toate părțile de o haită de câini. Chiar în seara zilei de 1 ianuarie a anului 1492, vizirul, care rămăsese alături de ostateci, o porni din nou spre Granada, însoțit de data asta de mai mulți ofițeri creștini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
poată întoarce în patria sa. Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei, se amețiseră cu băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius luă cupa pe care i-o oferea Tarosh. — Știi... — Da... — L-am văzut în vârful parului, lângă albia torentului. Am văzut și sângele. Coiful e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Hispania până la Roma... Galba era magnific, cu mantia de general și un pumnal atârnat la gât. Totuși, prevestiri funeste l-au însoțit în drumul lui. În timpul marșului spre Roma, Galba a sacrificat victime ca să intre în grațiile zeilor. Însă un taur înjunghiat a reușit să se ridice, a venit repede spre Galba și, ridicându-se pe picioarele dinapoi, l-a stropit cu sânge... A fost un semn sigur că la Roma avea să-l aștepte ce-i mai rău. — Deocamdată pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dincolo de grătarul acela, în camera săpată sub templu. Liniște. Miros de pământ reavăn. Frig. Prin orificiile măștii, Errius putea privi doar în față. Înălță capul să privească bolta albastră a templului, pe care străluceau constelațiile. O recunoscu pe aceea a Taurului. Alți pași se auzeau pe scări, alți adepți mascați, înveșmântați în alb se așezară pe bănci pentru a asista la rit. Antonius Primus veni ultimul. Purta o paenula groasă de lână, de culoarea purpurei. Capul îi era acoperit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
întinsă deasupra bazinului. Îl înfipse de mai multe ori; chipul îi era scăldat în lacrimi. Timpanul amuți. Se auzi zgomotul lamei ce pătrundea în carne, urmat de un muget sfâșietor. Stropi de sânge pătară pânza. Doi oficianți se ridicară. Un taur alb, însângerat, își făcu apariția, mugind de durere. Și Antonius striga de durere, căci i se părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot a lui, era partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
părea că lama pumnalului pătrundea în propriul său trup. Durerea victimei sacrificate era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot a lui, era partea sa cea mai profundă. Continuă să lovească, strigând și plângând, victimă și ucigaș totodată, om și taur contopiți în desfășurarea ritualului. În cele din urmă, se prăbușiră amândoi. Taurul zăcea în propriul sânge. Antonius nu mai simțea nimic. Fu ridicat și condus în mijlocul încăperii, apoi fu pus în lanțuri și dus în camera subterană. Acolo fu lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era durerea lui, iar carnea sfâșiată era tot a lui, era partea sa cea mai profundă. Continuă să lovească, strigând și plângând, victimă și ucigaș totodată, om și taur contopiți în desfășurarea ritualului. În cele din urmă, se prăbușiră amândoi. Taurul zăcea în propriul sânge. Antonius nu mai simțea nimic. Fu ridicat și condus în mijlocul încăperii, apoi fu pus în lanțuri și dus în camera subterană. Acolo fu lăsat pe podea, să se contemple pe sine și moartea sa rituală. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
propriul sânge. Antonius nu mai simțea nimic. Fu ridicat și condus în mijlocul încăperii, apoi fu pus în lanțuri și dus în camera subterană. Acolo fu lăsat pe podea, să se contemple pe sine și moartea sa rituală. Din altar, sângele taurului se scurgea în încăperea subterană, stropindu-l. Rămase mult timp în întuneric, simțind căldura sângelui ce părea să-i fermenteze în piele și să-i transforme conștiința. Nu avea cum să știe că afară se iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să știe că afară se iveau zorii. Oficiantul dădu semnalul. Se auzi sunetul dulce al anciei. Antonius stătea în genunchi, cu privirea pierdută. Fu ridicat de patru oficianți și condus din nou în templu. Acum, bazinul în care fusese sacrificat taurul era plin cu apă. Oficianții îl cufundară pe Antonius în apă și îl spălară. Parfumat, înveșmântat cu o mantie albă de lână, fu însoțit de-a lungul scării ce urca din templu până la o terasă. Pe câmpia învăluită încă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse Julius. — Omorâți-mă - Valerius refuză cupa. Omoară-mă. Acum, pe loc. — La noi nu se obișnuiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așteptau în ploaie, nemișcați și tăcuți. — Mai trebuie să vă amintesc că sunteți secutores și că trebuie să alergați? Trebuie să alergați la adăpostul scutului, trebuie să-l prindeți pe rețiar, care aleargă în fața voastră ca un dansator cretan în fața taurului. Rețiarul vă va lovi cu tridentul din alergare, iar voi veți fi complet neputincioși și veți cădea în plasa lui. — Retiarius și secutor, zise Marcus privindu-l pe Valerius. Dușmani. Formează o pereche infernală, ți-o spun eu, o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și bivoli, bivoli și elefanți, elefanți și rinoceri - și despre cele dintre animale și gladiatorii înarmați cu tăciuni aprinși și sulițe de vânătoare, care puteau ucide ursul cu o lovitură de pumn, fugeau din fața tigrilor sărind cu prăjina și ațâțau taurii fluturându-le prin față bucăți de pânză roșie. Povesti despre banchetul oferit gladiatorilor în seara dinaintea jocurilor. Mulți se îndopau cu mâncare - care, măcar de data asta, era bună. — Eu nu fac așa, zise Marcus ridicându-se. Nu mănânc aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru trupe, pe deasupra capului său au trecut în zbor o mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors spatele? Iar când a săvârșit sacrificiul în cinstea zeilor, taurul a ieșit din altar și a fost ucis în timp ce fugea. E un semn nafast, după cum bine știți. Rămase tăcut, apoi se așeză, fixându-i pe cei doi ambasadori, care îl priveau muți. — Deci? întrebă după câteva clipe. De ce-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Lapis Niger: literal, „Piatră Neagră“. Astfel se numeau tăblițele din piatră neagră pe care au fost gravate primele legi romane. Legitimi: gladiatorii legitimi, sau morituri, luptau cu pieptul dezgolit, pentru ca rănile, asemenea așa-numitelor banderillas înfipte de picadori în corpul taurului în coridele spaniole, să altereze starea psihică a luptătorului și să suscite compasiunea și empatia publicului. Cetățenii liberi, dimpotrivă, erau obligați să-și protejeze pieptul. Limes (pl. limites): granițele formale ale Imperiului Roman. Lorica (pl. loricae): din latinescul loreus, „fâșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nemurirea sufletului și viața eternă. Inițierea în cult avea loc prin intermediul a șapte grade, care culminau cu cel de pater. În timpul banchetului sacru, adepții își dădeau unul altuia semnul păcii, se mânca pâine și se bea vin în amintirea sacrificiului taurului ucis de zeu. În secolele următoare, cultul zeului, foarte răspândit, s-a confruntat dur cu lumea creștină. Sanctuarul unde aveau loc ceremoniile sacre ale lui Mithra era mithraeum-ul, care era săpat sub pământ, deoarece zeul se născuse într-o peșteră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-și torsurile în bar, dând astfel viață idealurilor de grație masculină - gorila cu mustăți. E băutură câtă vrei și bani de aruncat, grămezi. Refamiliarizați cu propriile trupuri, încălziți, gresați, îngrijiți, au cu toții o culoare senzuală: i se spune sănătate de taur. Așadar, această revărsare, această nevinovată catastrofă evoluționistă - ei, eu, și Holly sau Golly sau Lolly, vioaia mea amică cu rochia ei umflată de vânt - am pășit prin căldura turbată, îndreptându-ne spre fabrica de zgomot care stătea încordată pe buci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
elemente critice - lista cu remarcabilele lor calități, pe care Martin o întrețesuse în textul scenariului. Așa ceva nu le puteam oferi, dar le puteam da altceva. De fapt, mi-am amintit că Martin însuși mi-a recomandat formula. Așa că al luat taurul de coarne, spunând: — Uite, Spunk. De ce n-am încerca o altă abordare a lungului tău monolog despre Lorne? După care: uite, Lorne. Ce-ai zice de o repetiție a lungului monolog despre Spunk? Unul din staruri își debita rolul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
plutind prin aer către Virgil, care gâfâia, iar zgomotul impactului păru mai slab decât ar fi trebuit să fie. Virgil îndoi genunchii, rămase fără glas, și căzu la podea. Vultur-în-Zbor încă mai stătea neclintit. O’Toole se întoarse ca un taur înspre al doilea matador. — N-ai de gând să-ți ajuți prietenul, măi, ăsta, cum-te-cheamă? zise el, vorbind în continuare la volum maxim. Vultur-în-Zbor își simți capul clătinându-se dintr-o parte în alta: — Nu. O’Toole râse. — Virgil nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cu șefii săi pe aproape, prezența lor amintindu-i ce ar fi putut pierde dacă le-aș fi spus ce știam. Ar trebui numai să fiu atentă pentru că era lume în jur. Aveam sentimentul că James era reacționa ca un taur furios când este enervat și nu aș exclude să vrea să mă arunce peste bord fără vesta de salvare. —Draga mea. Niște mâini m-au încercuit pe la spate. Am tresărit, chiar dacă i-am recunoscut vocea lui Sebastian. Ce este? mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
perplexitatea pe chip, fiindcă s-a grăbit să adauge: — Nu vreau să spun tată biologic, fiindcă mă veți fi văzînd voi cam pricăjit, Însă, mulțumesc lui Dumnezeu, providența a binevoit să mă Înzestreze cu potența și forța virilă a unui taur de Miura. Mă refer la un alt fel de tată. Un tată cumsecade, știi dumneata. — Un tată cumsecade? — Da. Ca al dumitale. Un bărbat cu cap, cu inimă și cu suflet. Un om În stare să asculte, să călăuzească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înțeles că suferă mult de prostată de cînd a Înghițit un sîmbure de moșmoană, iar acum nu mai poate urina decît dacă i se fredonează Internaționala, zise Fermín. — Propagandă fascistă, lămuri taximetristul, mai devotat ca oricînd. Tovarășul urinează ca un taur. Ar vrea Volga să aibă un debit așa de mare. Dezbaterea de politică pe picior mare ne-a Însoțit de-a lungul Întregii traversade pe Vía Augusta Înspre partea de sus a orașului. Ziua strălucea și o briză răcoroasă Înveșmînta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pentru restul zilei? — Nimic În mod special. Dar cu cocuța aceea, care-i treaba? Ce cocuță? — Moțochina. Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dacă stau sub claustrare. Poate că, dacă și dumneata ai prefera să faci la fel, ai economisi o țîră din penicilină și ai sta mai bine cu burta. Fumero slobozi un rîs ticăloșit de mînie. — Așa Îmi placi. Coaie de taur. Cum spuneam. Dacă toți borfașii ar fi ca tine, munca mea ar fi o chermeză. Ia zi, cum Îți mai spui acuma, ticăloșelule? Gary Cooper? Haide, povestește-mi ce tot faci vîrÎndu-ți năsetul ăla al tău În azilul Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]