1,731 matches
-
echivalentul a cel puțin șase cărămizi noi în Piața San Marco. M-am dus în biblioteca lui Muffy, zugrăvită în roșu-bordo, ca mai toate bibliotecile din Upper East Side, și m-am alăturat unui grup de fete. Fiecare avea un teanc de invitații în fața ei. Nici una nu semna nici o invitație și nu lipea nici un plic. Erau prea multe de pus la cale. —Vai, oftă Cynthia Kirk. Toată tevatura asta cu comitetele și actele de caritate! Cynthia e o tânără prințesă bogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Lara. Dar putem să vedem ecranizarea dacă nu avem timp să citim rezumatul cărții? Ν — Ți-a spus cineva vreodată că arăți de parcă ai face parte din Cercul poeților dispăruți? întrebă Julie. Era încântătoare așa, cum stătea cocoțată pe un teanc de cărți din biroul lui Henry B. Hartnett, un tânăr asistent la catedra de literatură engleză a NYU. La câteva zile după inaugurarea restaurantului chinezesc, Julie a făcut o vizită la catedra de limbă engleză a NYU, în căutarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ascuțite încât un marinar ar fi putut să-și taie beregata cu unul. Fetele s-au așezat în cerc, mai curând, într-un oval. Henry stătea într-un fotoliu mare, la unul din capetele lui. Își tot aranja înfrigurat un teanc de cărți și notițe pe genunchi, sorbind neliniștit din pahar. Sincer, cred că s-ar fi simțit mai confortabil într-un scaun electric. Julie și cu mine ne-am așezat comod pe canapea. Ar fi bine să lăsăm totul deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trăiesc de parcă-ar fi la Hotel Bellagio din Las Vegas sau ceva de genul ăsta. În celălalt capăt al camerei era un pian cu coadă acoperit cu vechi fotografii de familie alb-negru și un birou din lemn de nuc cu teancuri de hârtii pe el. În harababura aia am zărit un telefon negru, demodat. M-am apropiat și am ridicat receptorul. În timp ce formam numărul de acasă, privirea mi-a fost atrasă de o cutiuță de medicamente ovală, aurită. Pe capacul emailat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la dosarele presărate peste tot cu o expresie de dezgust. Sinceră să fiu, nu am cel mai bibil birou din lume. Adevărul e că... e un dezastru. Dar am intenția să fac ordine cât de curând, și să sortez toate teancurile de contracte vechi, pe podea. Imediat ce-o să am timp. — Întâlnirea e în zece minute, zice, uitându-se la ceas. Vreau să ai gata documentația legată de partea financiară. — Categoric, răspund, încercând să rămân calmă. Însă propria lui prezență e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha. Glasul lui Ketterman e sarcastic ca un tăiș, iar ochii îi sunt total lipsiți de umor. — Măcar am totul la îndemână ! Încerc să mă scot râzând, însă Ketterman mă fixează împietrit. Îmi trag scaunul roșie la față, și un teanc de scrisori de care uitasem se revarsă pe podea. — Știi, înainte aveam regula ca la ora șase seara să se facă curat pe toate birourile. Vocea lui Ketterman era inflexibilă ca oțelul. Poate că ar trebui să o reintroducem. — Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
duc la dulap, pur și simplu ca să fac ceva. Deschid câteva sertare la întâmplare, apoi le închid la loc. După care, în clipa în care mă răsucesc iar spre birou, îl văd ticsit de hârtii și de dosare, și de teancul uriaș de cărți de lângă monitorul computerului. Ketterman are dreptate. E foarte mare dezordine. Nu prea arată a birou de partener. O să fac curat. E cel mai bun mod în care pot petrece o oră. 12.06-1.06. Administrarea biroului. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la încheierea unei tranzacții importante. Și... o, Doamne, jumătate de baton de Snickers pe care se vede treaba că n-am apucat să-l termin cine știe când. Îl arunc la coș și mă întorc, cu un oftat, la alt teanc de hârtii. N-ar trebui să ne dea birouri așa de mari. Nu-mi vine să cred câte chestii sunt aici. Partener ! îmi vine întruna în minte, ca un joc de artificii. PARTENER ! Încetează, îmi spun serioasă. Concentrează-te pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc de hârtii în mână. — Afacere horticolă de perspectivă, îmi citește cu voce tare. Patru acri de teren, cu posibilitatea de a fi extinși cu încă zece, preț negociabil. Trei mii de metri pătrați de sere. Fermă cu patru dormitoare, necesită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu mai am. Nu pot face asta. Nu-mi pot petrece viața în săli de ședință. Nu pot fi obsedată de fiecare secundă a vieții mele. Nu pot rata și mai mult decât am ratat deja. Cum stau așa, cu teancul de contracte în poală, simt o tensiune tot mai mare în piept. Am făcut o greșeală. Am făcut o greșeală uriașă. N-ar trebui să fiu aici. Nu asta e ce-mi doresc de la viață. Nu asta vreau să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei, marele vizir stă așezat, chiar prăvălit. Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se Înclină. — Mi-am ținut făgăduiala, raportul e aici. S-a Întors către secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde teancul de hârtie. Sabbah Începe să citească. Primele pagini nu sunt, conform tradiției, decât mulțumiri, adresări pioase, citate savante, pagini elocvente bine Întoarse din condei, dar auditoriul așteaptă mai mult. Hasan ajunge acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Să luăm, de pildă, orașul Nishapur, patria lui Omar Khayyam, aici de față. Am putea ști cât au raportat vistieriei acest oraș și provincia sa? — Numaidecât, răspunde Hasan, care caută să iasă din Încurcătură. Cu o mână expertă, a desfăcut teancul, a vrut să scoată de acolo pagina treizeci și patru, unde știa că a trecut tot ce privește orașul Nishapur. Zadarnic. — Pagina nu e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se pare că nu. L-ar fi căutat, dacă ar fi auzit vorbindu-se de el, și, după ce l-ar fi răsfoit, l-ar fi salvat? Nu se știe. Ceea ce se povestește este că el s-a oprit În fața unui teanc de lucrări consacrate științelor oculte și că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pe bulevardul Haussmann! Tocmai se logodiseră, trebuia să se căsătorească peste un an, războiul le nășise fericirea. „De la sosirea mea la Paris, Își amintea tata, luasem obiceiul să mă duc dimineața la Café Riche, pe Boulevard des Italiens. Cu un teanc de ziare În față, Le Temps, Le Gaulois, Le Figaro, La Presse, mă instalam la masă, citind fiecare rând, notând discret, Într-un carnețel, cuvintele pe care nu reușeam să le Înțeleg, de pildă «ghetre»1 sau «mobili»2, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
greu poate să fie? Mă dau un pas înapoi de lângă patul pe care toate sunt claie peste grămadă și închid ochii, sperând cumva că, dacă îmi doresc asta suficient de tare, hainele o să mi se aranjeze ca prin minune în teancuri frumos împăturite. Ca în articolele alea despre cum să‑ți faci bagajul de prin reviste; afli cum poți să pleci în concediu cu un sarong ieftin și să‑l transformi cu inteligență în șase ținute vestimentare diferite. (Ceea ce mie întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
dormitor și deschizând larg ușa. Uită‑te și tu un pic. Suze mă urmează cu o privire nesigură și rămânem amândouă cu ochii țintă la patul meu. Valiza mea mare, verde țipător, e plină ochi. Lângă ea se află alt teanc de haine. Și încă nici n‑am ajuns la cosmetice și tot restul. — Suze, nu sunt în stare, mă vait. Ce‑o să mă fac? — Să‑l suni pe Luke și să‑i spui? propune Suze. Și să‑i spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mai mult. — Mai vrei din ăștia? zice Luke, aplecându‑se și culegând un pachet aproape gol de Maltesers din care am ronțăit tot drumul (Trebuie să mănânc în mașină, altfel îmi vine rău.) Și ce‑i cu revistele astea? Ridică teancul de reviste cu coperte lucioase care se aflaseră la picioarele mele și încearcă să le prindă în clipa în care acestea încep să îi alunece din mână. — Doar n‑am venit să citesc reviste, zic cu uimire. Suntem la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
le mulgi vacile? — N‑am zis că eu o să mulg vacile, zic demnă. Am zis că o să mă uit la vaci. Și, oricum, poate nici nu mă duc la nici o fermă, poate mă duc să vizitez atracțiile locului. Iau un teanc de broșuri de pe măsuța de toaletă. Cum ar fi... expoziția de tractoare. Sau... Mânăstirea St. Winifred, cu faimosul ei Triptic Bevington. — O mânăstire, mă îngână Luke, după o pauză. — Da, o mânăstire! îl sfredelesc cu privirea. De ce să nu vizitez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Luke, normal. — Păi vezi! — Ai dreptate, zic, mult mai bine dispusă. Ai dreptate! Ar trebui pur și simplu să am încredere în Luke, nu? N‑ar trebui să plec urechea la bârfe și zvonuri. — Exact. Suze se întinde după un teanc de plicuri. Uite‑ți scrisorile, apropo. Și mesajele. — A, mersi! Iau maldărul de scrisori cu o zvâcnire de speranță. Pentru că nu știi niciodată, nu‑i așa, ce se poate întâmpla în timp ce ești plecat. Poate unul din plicurile astea conține o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și tu. Zi, cine era David Barrow? — Am uitat să plătesc o prostie de factură, zic. Ce tupeu pe capul lui! Auzi, să mă sune acasă! — Aa, că mi‑ai amintit. Stai așa... Dispare un moment și reapare, cu un teanc de plicuri în mână. — Le‑am găsit sub pat când am făcut curat și astealalte erau la mine pe masă... Probabil le‑ai uitat în camera mea. Are o grimasă. Cred că și astea sunt tot facturi. — Mersi, zic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
delicios, nu? — Orice o fi, zice bărbatul cu șandvișurile, io n‑am să vă dau. Po’ să vă dau brânză cu roșii ș’un pachet dă Hula Hoops. — Bine, zic fără chef și îmi iau poșeta, moment în care un teanc de plicuri pe care le‑am luat azi‑dimineață de la cutie îmi cade din sacoșă pe podea. Rahat. Îmi adun grăbită corespondența și o îndes repede în sacoșa de la Conran Shop, sperând că nimeni n‑a apucat să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]