1,451 matches
-
la tot pasul. Hai să îți aduc un pahar cu apă. În cameră, doar eu și corpul ăsta mic de femeie, făcut dintr-un singur rid și un suflet. Întinde unghiile de domnișoară gata să zgârie un spate tânăr spre telecomandă. Diego tace și, în locul lui, vocea grea îmi spune nu mai pot. La urechea mea, paharul de apă clipocește a nerăbdare. Ce o mai minți? Nimic, bunico, nici nu poate să vorbească bine. — Ei, nu poate, se preface. Și tic
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
fiule. Insch Îi oferi un șervețel polițistului stropit. — Direct În nas! Se opri și rânjetul i se lăți și mai tare. O să fie diseară la știri! O să Înregistrez faza și de fiecare dată când vreau să râd... Mimă cum Îndreaptă telecomanda și apasă cu degetul un buton imaginar. — BANG! Drept În nas, zise și oftă fericit. În zile ca asta Îmi amintesc de ce am intrat În poliție. Cum suportă inspector Steel situația? Întrebă Logan. — Hmm? Oh... Zâmbetul lui Insch păli. Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
sala de curs, băncile erau aranjate circular, astfel încât să ne putem privi cu ușurință unii pe alții. În afară de profesor și studenți, fiecare cu laptopul sau carnetul de notițe în față, se aflau acolo o cameră de filmat manevrată printr-o telecomandă și două mari ecrane TV. Unul dintre ele ne înfățișa pe noi, cei din sală, așa cum eram prinși de camera de filmat. Celălalt transmitea în direct imagini și sunet dintr-o clasă ce urma simultan același curs, la University of
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Obiceiurile și tradițiile au întotdeauna o utilitate - concretă sau simbolică. Atunci când ea dispare, obiceiul rămâne o coajă fără semnificație, un ritual exotic, căruia îi spunem „autentic“. Căci tradiția rămâne „autentică“ și fără costume populare ori folclor pur. Autentic. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Senzațional: i-am dezbrăcat laptopul lui Valentin Stan până la ultimul bit! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Emil BRUMARU Tristețea... Tristețea... Nu mai știi cum se rostogolește boaba cristalină pe frunza lată de brustur, cum strălucește pe gardurile vechi, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
TEXTUL ESTE SCRIS CU CERNEALĂ SIMPATICĂ ȘI VA DISPĂREA PESTE UN TIMP. EXPLICAȚIA ERA FALSĂ. INSTRUCȚIUNILE NU ERAU SCRISE CU CERNEALĂ SIMPATICĂ. ERAU IMPRIMATE ELECTRONIC PE O SUBSTANȚĂ CARE SEMĂNA CU HÂRTIA. MODELUL ELECTRONIC DE PE FIECARE FOAIE ERA DISTRUS PRIN TELECOMANDĂ. APOI UN ALT MESAJ ERA ACTIVAT PENTRU SCURT TIMP, DAR ERA LA RÂNDUL LUI ANULAT DEFINITIV. ORICE ÎNCERCARE ULTERIOARĂ DE A RECONSTITUI TEXTELE ORIGINALE AVEA DREPT REZULTAT O ÎMBINARE CONFUZĂ DE PARAGRAFE SEPARATE, LIPSITE DE SENS. METODA REPREZENTA O INVENȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
bucuram de complicitatea care ne ieșise iarăși: îl păcălisem! Mult mai târziu mi-am dat seama că eu eram cel păcălit, iar întâmplarea îmi tot provoacă exerciții de perspectivă pe axa: un scriitor se măsoară în cărțile sale. La loc TELEcomanda Alex SAVITESCU Un succes de Box-Ospiciu Regele broscoi iese din scenă. Căpcăunul îi urmează la tron, deși nu se aștepta la chestia asta nici în veci. Fără voia sa, trebuie să-și ia în primire supușii. Dar el nu are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
de la intrare. A băut din al doilea pahar cu Chardonnay și a recitit un articol de ziar despre o cabană de schi pe care nu avea nici cea mai vagă dorință s-o viziteze. Iubito ? i-a strigat Mike, lăsând telecomanda din mână. Bărbatul era deja în hol, cu mâna pe clanță, când Irene a dat ușa de perete. Unde e ? Irene a dat buzna în încăpere. Rochia roșie cu care era îmbrăcată, când nu i se mula pe formele îmbunătățite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
schimbe numele dat de Biserică. Iar în lumina celor petrecute în ianuarie, nu văd altul mai potrivit ca Universitatea „La Stupidità“. S-ar păstra modelul și s-ar sublinia și înnoirea adusă de noii profeți ai intoleranței stângiste. LA LOC teleCOMANDA Chiri-Chiri Alex SAVITESCU Marți după-masă, vreme mohorâtă, nori, coafura rezistă. Marți după-masă, una dintre-acele marți pe care nu vrei să le uiți pentru că nici pisica neagră nu ți-a tăiat calea, nici nu ai rămas blocat, ca-n „Ziua Cârtiței
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
lume n-a s-o știe, Căci va fi sub pălărie Ș-apoi cine treabă are? Ce vreau să zic cu asta - de fapt ce voiau să dea de înțeles liderii maghiari - o să încerc să explic săptămâna viitoare. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Hijos de manel Cântarea României reînvie miraculos. Prime-time-ul știrilor de televiziune este acaparat de subiecte extrem de „cantabile“. Asistăm la zile și nopți de dezbateri aprinse și reportaje „cu inima-n gât“. Discuțiile sunt mai pasionale decât cele din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
Să-i trimită pe toți înapoi acasă. În drum spre ușă, comisarul Scarpetti aruncă totuși o privire spre bărbatul încercănat de pe scaun. Privirile celor doi se întâlniră o clipă. Italianul și-o coborî pe-a lui, apoi ieși. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Disection Channel Ultimul trend în materie de televiziune este recursul la morbid. România televizuală s-a transformat, pe alocuri, într-o morgă electronică. Ziariști, presupuși investigatori și justițiari de casa scării se așază la masa de disecție și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
de deputat, iată ce vreau: nimic altceva! Nimic! Nimic!“. Asta zicea Cațavencu, asta zic și politicienii maghiari - și tot asta zic, în alte contexte, și politicienii români. Iar noi, fără deosebire de naționalitate, îi mai credem patru ani. LA LOC teleCOMANDA Alex SAVITESCU Două cazuri de „brichetare“ a realității Edilii Bucureștiului s-au apucat să ia de coadă toate potăile europene de pe „traseul NATO“. Câinii au fost strânși în padocuri de a căror lipsă se plângeau până mai ieri. Drumurile trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
acasă pe la 9 seara. Nu am stat să mă joc cu cățeii, deși mă așteaptă, în fiecare seară, măcar să le dau de mâncare, dacă nu o mângâiere. Am intrat direct în casă, arn aprins toate luminile din living, am luat telecomanda, mi-am dat haina jos, chinuindu-mă îngrozitor să nu o scap, de parcă n-ar fi fost mai ușor să o las o secundă jos, sau chiar să dau drumul la televizor dacă tot pusesem mâna pe ea. M-am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sau poate o fac și picioarele nu mă ascultă, iar atunci prefer să cred că pot să o fac când vreau eu, numai că pentru moment nu vreau. Nu vreau nici măcar să dau drumul la televizor, deoarece am înțepenit cu telecomanda în mână. Nu vreau nici să o las din mână pentru că poate mai ttrziu o să am chef să-i dau drumul. De fapt, nici nu știu ce vreau. Știu doar că pot să vreau orice, dar pentru moment nu vreau nimic. Nu
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
uit dacă o mai am, dar nu vreau pentru că nu mă interesează. Sau nu pot să îmi controlez capul și să cobor ochii până la nivelul mâinii. De fapt nici nu trebuie să fac asta pentru că atunci când am simțit ultima dată telecomanda aveam un deget pe on. Dacă o mai am în mână, nu trebuie decât să apăs cu degetul și atunci televizorul va porni. Nici măcar nu trebuie să îmi cobor privirea, pentru că, odată pornit, televizorul va începe să cânte sigur muzică
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să le dau de mâncare. Pot să o fac când vreau, dar acum vreau să stau așa, nemișcat, și nu vreau nici să apăs cu degetul, pe care nu mai sânt sigur că pot să-l mișc, pe butonul de la telecomandă, pentru că sigur va țâșni la maximum o muzică populară care mie nici nu îmi place. E drept că aș mai putea să apăs repede pe un alt buton, să schimb canalul sau să îl dau mai încet, dar nu sânt
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
sau nu, ca să mă mișc de pe canapea spre baie. Curent în casă am, tocmai ți-am spus că am aprins lumina în living. Sau poate că stau pe întuneric și am doar senzația că stau pe lumină, pe canapea, cu telecomanda în mână, gata să mă uit la televizor sau nu, gata să mă duc La duș. Deci mă pregăteam să intru în baie, când am auzit acel zgomot pe care nu pot să îl identific din prima. E un zgomot
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
îl aud. De data asta a venit la țanc pentru că nu știam dacă să mă ridic de pe canapea și să mă duc la baie. Am 48 de ani și sânt singur. GATA. A venit curentul. Cobor privirea, în timp ce apăs pe telecomandă și cu dexteritate dau sonorul mai încet, dar tot mai prind două acorduri din Dolănescu. Mâna cealaltă a și desfăcut șireturile, piciorul drept executind o descălțare rapidă, ca de armată. Pantoful celălalt l-am aruncat la intrarea în baie și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cum ar fi să fii cu cineva, cum ar fi să faci un copil și cum ar fi să nu mai fii singur. Dar nu acum, poate altă dată. Acum mă gândesc dacă să apăs sau nu pe butonul de la telecomandă ca să deschid televizorul în fața căruia eram, trântit de pe la ora 9, când am ajuns acasă, tți mai aduci aminte, se întîmpla acum câteva pagini, te-ai prins că la asta meditam când, fără curent, paralizat, stăteam pe canapea, cu ochii la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
așteptam de când am aflat că Pământul e rotund s-a întîmplat, și este în direct și pe TVR, și pe CNN, și pe Rai Uno, și doi, și trei, și chiar și pe Al Jazeera, ce mai, să butonez pe telecomandă și să apară aceeași imagine pe toate posturile din lume. Omenirea s-a întîlnit cu civilizația extraterestră care ne vizitează de sute de ani cu farfurioarele sale zburătăcitoare. Breaking news pentru toată planeta. Să se termine cu tot ce era
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
a trecut? — Poftim? — De când a dispărut. Cât timp? — Un an și ceva. Cel mai mare clișeu al tuturor timpurilor. Țigara de după. Și conversația despre el, în cazul lor. — Vrei o cafea? — Nu, mulțumesc. Se ridică într-un cot, bâjbâind după telecomandă. Tăcerile pe muzică sunt mai puțin personale. — David? — Da? — Vrei să ieșim puțin? Pescuitul tricoului de pe calorifer. Găsitul șosetei lipsă. Primii ochi dați peste cap („Tu nu fumezi?“ „Nu. Nu-mi plac cearceafurile îmbâcsite.“). Pasărea din colivie. Cheia de pe frigider
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
teribil, fusese un succes total. 33 Trăgând fermoarele, Gosseyn își scoase hainele cu care era îmbrăcat. Se temea ca nu cumva în țesătură sau în tivuri să fie disimulate aparate electronice, unele dintre acestea permițând chiar paralizarea celui îmbrăcat, prin telecomandă. Odată dezbrăcat se simți deja mai în largul său, dar pregătit ppntru următoarea acțiune nu fu gata decât după ce-și trase în grabă costumul lui Prescott. Deschise ușa ascensorului și aruncă o privite în coridorul necunoscut în care aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
a dorit ceva mai mult... Nu pot să-i urez decât ca Ziditorul să-i împlinească toate aspirațiile de care n-a avut parte alături de cei pe care îi părăsește. Și s-a instalat comod în fotoliul din fața televizorului cu telecomanda la îndemână. * * * Vai Cătălin iubitule! Tu mă copleșești pur și simplu cu suita de surprize și gingășii pe care le savurez cu toți porii ființei mele și pentru care îți dăruiesc în schimb întreaga mea iubire. Niciun sacrificiu nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai e descheiat la pantaloni. Ești un mare bou. Ai uitat s-o-ntrebi cum o cheamă. Ezită, apoi degetul lui apasă pe o tastă. O să te cheme A. Deocamdată. Așa-ți trebuie. Așa-mi trebuie. Zece seara. Cavanosa ține telecomanda în mâna dreaptă și respiră greu. Își aude respirația. Aude o mie de voci mici care îi hârâie în gât. Apasă butonul. Capul prezentatorului de știri își țuguie buzele ca să rostească un cuvânt ce începe cu litera o, apoi dispare
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în pumnul lui. Îl strânge în mână. Mâna lui urcă încet. Colțul se termină. Cavanosa își pune buricul degetului mare pe crenelurile ascuțite și apasă ușor. O să mă înțep. O să curgă sânge. Hipopotamul începe să închidă gura și dispare. Butonul telecomenzii e din cauciuc moale, așa că nu curge nici un sânge. Pe ecran apare un bărbat cu chelia studiată. Craniul bărbatului lucește puternic în lu mina reflectoarelor, dar șuvițe lungi și albe îi atârnă artis tic pe ceafă și pe tâmple. Cavanosa
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
pe Sophia, pentru că vocile simt la nivel metafizic valul de căl dură care inundă țesuturile moi ale pieptului lui Cavanosa. Sophia iese din nemișcare și intră în living. Se apropie de canapeaua pe care zace Cavanosa. Mâna lui Cavanosa abandonează telecomanda și se întinde încet spre mâna Sophiei. Degetele celor două mâini se ating. Degetele fine cu unghii îngrijite ating venele proeminente care încă pompează sânge pe sub pie lea zbârcită de vreme. Prima experiență erotică trăită cu un partener este esențială
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]