2,288 matches
-
alegerilor prezidențiale americane din 1972, stîrnește interes față de perspectiva unei astfel de măsuri, la nivelul cel mai înalt. După Mendelssohn și O'Keefe, în 1972, 25% dintre electori au declarat că decizia lor de vot a fost influențată de spoturile televizate. Însă pentru Patterson și McClure, aproximativ 3% dintre electori au fost influențați în acest fel, în amintita competiție, care s-a soldat cu migrarea voturilor în proporție de 23% în favoarea lui Nixon față de McGovern. Această afirmație ar putea slăbi ipoteza
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
deja că americanii obțineau informații privind pozițiile ocupate de candidați în funcție de mize, mai curînd datorită spoturilor publicitate, decît emisiunilor de știri (news), în proporție de unu la patru. Care este explicația acestor efecte? Mai întîi, remarcăm faptul că în ceea ce privește publicitatea televizată, mai ales cea difuzată masiv și repetitiv, ea elimină expunerea selectivă a indivizilor la imaginea actanților politici preferați, iar cea mai bună evaluare a expunerii la spoturi rezidă în intensitatea consumului de televiziune. Apoi, formatul foarte scurt și conținutul redus
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai redusă implicare a unui alegător, asociată cu o puternică indecizie în cadrul unei campanii puțin definite unde, de exemplu, apar candidați noi sporește probabilitatea rezultatelor directe ale publicității politice. Totuși, pare tot mai incorectă izolarea rezultatelor obținute direct prin publicitatea televizată, fără a se lua în calcul întregul mediu comunicațional în care publicitatea a fost concepută, difuzată și acceptată. În schimb, ipoteza rezultatelor indirecte ar părea mai rodnică. Aceasta constă în a demonstra că, prin comunicarea lor publicitară, candidații caută să
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
înclinați să utilizeze în acțiunile lor și mijloacele de informare ca pe niște vectori specifici strategiilor lor. Nu doar tratarea informației este gratuită pentru candidat, ci i se asigură și accesul la o audiență largă prin intermediul jurnalelor scrise, radiodifuzate sau televizate. În plus, acoperirea jurnalistică a campaniei de către organele de informare nu vehiculează întotdeauna o propagandă particulară, iar prin această particularitate ea este mai mult o strategie. Cercetările psihosociologice 60 au demonstrat, mai ales de la Festinger, că rezistența la persuasiune este
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
constrîngere foarte puternică în privința declarațiilor de intenție: este greu să promiți că vei face, dacă vei fi reales, ceva cu totul diferit de ceea ce tocmai ai făcut sau de ceea ce ești gata să faci." Astfel, analizele "activităților comerciale", ale spoturilor televizate pregătite de candidații americani pentru alegerile prezidențiale, începînd cu anii 1952, relevă regularități în opțiunile strategice. Cîștigătorii alegerilor subliniază competențele cerute de funcția prezidențială, exploatează puterea legitimării conținute de aceasta și valorizează realizările de pe parcursul mandatului lor. Candidații la funcția
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
acesteia chiar dacă precizează cînd, unde și, mai ales, ce trebuie spus are și un caracter strategic. Dincolo de intervențiile sale rituale, motivate de urările din 31 decembrie și de sărbătoarea națională de la 14 iulie, președintele Mitterrand are un ritm de apariții televizate foarte neregulat. Discreției din primele luni de stare de grație cu opinia publică, îi succede o perioadă de comunicare intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
intensă, pentru a frîna pierderile de popularitate din anii 1983 1984. Apoi, președintele apare tot mai rar, pînă la alegerile legislative din 1986, anticipînd ascunzișul prezidențial al coabitării. În sfîrșit, între 1986 și 1988, el își sporește ocaziile de vizualizare televizată, pentru a compensa simbolic îngustarea cîmpului său real de acțiune. Totuși, impactul acestor conduite nu ar trebui să crească, ele întemeindu-se doar pe atitudini de eschivare de la audiență. În Statele Unite, de exemplu, unde alegerea programelor TV are o mare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
În Statele Unite, de exemplu, unde alegerea programelor TV are o mare importanță, mai ales datorită televiziunii prin cablu, se constată un declin al audienței emisiunilor prezidențiale, fapt atestat și de tabelul în care sînt redate conferințele de presă și discursurile televizate ale președinților care s-au succedat între 1969 și 1986. Președinte Audiență /discursuri Audiență /conferințe Audiență totală Nixon 75% (n = 22) 75 ( 7 ) 76 ( 29 ) Ford 81% (n = 10) 76 ( 12 ) 78 ( 22 ) Carter 74% (n = 12) 67 ( 35 ) 69
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Carter 74% (n = 12) 67 ( 35 ) 69 ( 47 ) Reagan 62% (n = 28) 61 (32 ) 62 ( 60 ) Vizualizarea nu este comandată doar de accesul direct, ci și de acoperirea mediatică a acțiunii prezidențiale în cadrul programelor de informare, mai ales în jurnalele televizate. Astăzi, președinția americană este de departe instituția cu cea mai mare vizualizare în mediile de informare scrisă și audiovizuală. S-a stabilit că, în perioada 1969-1983, mai mult de jumătate din articolele sau subiectele de natură instituțională vizau președinția. Rezultă
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
personal inițiativa de a promova anumite mize. În ambele cazuri, el poate conta pe o asociere între mize și rezolvarea acestora cu ajutorul funcției prezidențiale. În administrarea crizei din Golf, de exemplu, președintele și-a sporit aparițiile în presă și intervențiile televizate, unsprezece în total, plasîndu-se, astfel, în centrul informării naționale. Dacă însă toate informațiile despre criză contribuie la dramatizarea situației, ele funcționează și ca un apel la preocuparea pe care trebuie să o manifeste autoritatea prezidențială. De altfel, constatăm că, în
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
studiu al cercetărilor empirice credibile. Lucrînd pe intervale mari de timp, s-a constatat, de exemplu, că în societatea americană schimbările pe termen scurt manifestate în preferințele opiniei sondate asupra problemelor de politici publice, pot fi cauzate de conținutul informațiilor televizate 78. Mai ales punctul de vedere al jurnaliștilor (prezentatori, comentatori) și al experților solicitați de mijloacele media are un impact superior asupra schimbării opiniei, față de cel al președintelui și al partidelor politice. De asemenea, sensibilitatea publicului față de informațiile oferite de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
la televiziune, proporția indivizilor care se uită zilnic la televizor a sărit de la 65% la 73%. Durata medie de vizionare se mărește, trecînd de la 16 ore pe săptămînă, în 1981, la mai mult de 20 de ore, în 1989. Informația televizată cotidiană beneficiază de o foarte largă audiență. Între septembrie 1989 și 1990 și în afara vacanțelor, un număr de 17 pînă la 20 milioane de indivizi cu vîrste mai mari de 15 ani, urmăresc jurnalele televizate difuzate la ore de mare
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de ore, în 1989. Informația televizată cotidiană beneficiază de o foarte largă audiență. Între septembrie 1989 și 1990 și în afara vacanțelor, un număr de 17 pînă la 20 milioane de indivizi cu vîrste mai mari de 15 ani, urmăresc jurnalele televizate difuzate la ore de mare audiență de posturi precum TF1, A2, FR3, și TV Cinq. Însă informația politică este amestecată cu informațiile economice, sociale, culturale, sportive și generale. În aceeași măsură, magazinele televizate constituie emisiuni politice mai reprezentative privind cercetarea
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai mari de 15 ani, urmăresc jurnalele televizate difuzate la ore de mare audiență de posturi precum TF1, A2, FR3, și TV Cinq. Însă informația politică este amestecată cu informațiile economice, sociale, culturale, sportive și generale. În aceeași măsură, magazinele televizate constituie emisiuni politice mai reprezentative privind cercetarea informației concepute ca o participare politică autonomă. Marile emisiuni politice regulate, de tipul "L'Heure de la Vérité", "7 sur 7", "Questions à domicile" (dispărută în 1989), au o audiență care fluctuează, între 1985
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
și 1981. Pe de altă parte, apariția canalelor private de televiziune, nesupuse obligației de a difuza emisiuni oficiale, i-a permis publicului să se sustragă acestei forme de comunicare electorală. Ultimul punct de reper cantitativ este audiența a trei dezbateri televizate, care au fost difuzate în cursul ultimelor campanii prezidențiale. În 1974, dezbaterea Giscard d'Estaing Mitterrand a fost urmărită de mai mult de 23 milioane de persoane, ceea ce reprezintă 71% dintre telespectatori. În 1981, aceiași protagoniști atrag aceeași populație care
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
practici au un caracter mai mult spectacular, ce corespunde în bună măsură exigențelor de fabricare a informațiilor, de exemplu, prin imagini. O "manifestație" va fi întotdeauna vizibilă și dramatică și deci "un subiect", ce va "trece"mai bine la jurnalul televizat decît o negociere într-un minister ori primirea unui șef de stat pe peronul de la Elysée. După cum scria Etzioni despre Statele Unite: " Numărul manifestațiilor care au avut loc în deceniul precedent televiziunii de masă (1948 1958) era mult mai scăzut decît
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé () [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
cu zi crește probabilitatea agresivității atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Printre modelele agresive pe care copilul le urmărește și care preocupă cel mai mult opinia publică sunt cele mediatizate de către televiziune (Huesmann și Reynolds, 2001). Imaginile televizate violente descriu intențiile comportamentale ale unor indivizi care vor să fac rău altora. Individul poate fi o persoană reală, un personaj din benzile desenate sau unul din jocurile video (Anderson și Bushmann, 2001). Rezultatele unor studii experimentale au scos la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
indivizi care vor să fac rău altora. Individul poate fi o persoană reală, un personaj din benzile desenate sau unul din jocurile video (Anderson și Bushmann, 2001). Rezultatele unor studii experimentale au scos la iveală caracterul nociv al unor programe televizate. Cercetătorii au vrut să afle dacă urmărirea unor emisiuni violente la televizor îi poate face pe indivizi agresivi în viața reală, așa cum s-a observat că se poate întâmpla în laboratorul de cercetare. Se crede că copii sunt tentați să
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
vrut să afle dacă urmărirea unor emisiuni violente la televizor îi poate face pe indivizi agresivi în viața reală, așa cum s-a observat că se poate întâmpla în laboratorul de cercetare. Se crede că copii sunt tentați să imite agresivitatea televizată, chiar dacă aceasta ar fi sau nu justificată. Subiecții care au participat la studiul realizat de Meyer (1972) au fost insultați de către complicele experimentatorului. Apoi au urmărit o situație de agresiune la televizor. Într-un caz, agresivitatea era justificată pentru că un
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
violente asupra declanșării agresivității, chiar și în cazul jocurilor video. Copiii telespectatori privilegiați. Dacă copii sunt în stare să imite comportamentul agresiv al unui adult împotriva unei păpuși gonflabile, care ar putea fi efectul violenței văzute în filmele și emisiunile televizate? Studiile longitudinale au arătat că acei indivizi care au urmărit în copilărie mai multe emisiuni cu violență, manifestă mai des la maturitate comportamente agresive (Eron, 1982 citat de Eron, 1994; Turner, Hesse și Paterson-Lewis, 1986). Procedura generală a studiilor constă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
cu atât mai puternic cu cât copilul este în mod obișnuit mai agresiv, ceea ce ne face să credem că filmul violent îi declanșează copilului expresia propriei sale agresivități. Thomas, Horton, Lippincott și Drabman (1977) au verificat ipoteza conform căreia violența televizată îi face pe oameni indiferenți la violența cotidiană. Autorii au împărțit un grup de copii cu vârste între 8 și 10 în două. O jumătate de grup a fost lăsată să urmărească un extras dintr-un film polițist cu multe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
lor agresiv măsurat în trei rânduri (la 8, 18 și 30 de ani). Rezultatele indică o corelație între violența urmărită la televizor și auto-evaluarea agresivității la vârsta de 30 de ani. În opinia autorilor acestui studiu, confruntarea precoce cu agresivitatea televizată stimulează agresivitatea în general, provocând manifestarea diferitelor sale forme la vârsta maturității. Raportul studiului longitudinal sugerează că variabilitatea comportamentului criminal poate fi explicat, cel puțin la 10 % dintre subiecți, prin faptul de a fi urmărit acte de violență la televizor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
personajele de la televizor cred în realitatea mediatizată, iar cei care imaginează diverse fantasme agresive, nefiind populari și având performanțe școlare scăzute, riscă și mai mult să învețe scenarii, atitudini și comportamente agresive atunci când sunt lăsați față în față cu violența televizată. Fixarea reușită a acestor achiziții va garanta în mod inevitabil stabilizarea comportamentului agresiv și continuitatea sa în plan longitudinal. * Violența mediatizată și frica Dincolo de efectul desensibilizării emoționale, violența mediatizată îl poate face pe individ să-și creeze o imagine irealistă
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
din urmă caz (transmis pe toate posturile de televiziune la ore de maximă audiență) a obligat conducerea Ministerului de Justiție să-l demită pe directorul penitenciarului, deși acesta fusese inițial absolvit de orice răspundere de către Direcția Generală a Penitenciarelor. Dezbaterile televizate care au avut loc în urma acestui incident au adus în atenția publicului situația penitenciarelor, încremenite într-o viziune a pedepsei specifică societăților socialiste și totalitare, care produce efecte negative atît deținuților, cît și familiilor acestora și societății. Deși autoritățile au
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
Cacioppo și Patrick: aceea de a împărtăși trăirile altora. Când o prietenă pune pe Facebook primele fotografii cu copilul său ori scrie pe Twitter „Maria a făcut azi primii pași“, când o personalitate recunoaște cu vocea tremurândă, într-un interviu televizat, că are probleme în căsnicie sau când Julia Roberts mulțumește, pe scena Oscarurilor, familiei, prietenilor, soțului, garderobierei și lumii întregi, suntem (măcar unii dintre noi) mișcați, emoționați, atinși. Creierul nostru răspunde în mod involuntar și automat la semnalele transmise de
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]