12,390 matches
-
vârf, se spune că este un loc unde poți să-i privești pe zei în ochi. Tu spui că asta mi s-a întâmplat mie acolo sus? întrebă el după un timp. Nu am văzut nimic acolo. Nu era nici un templu, nici un altar și nici nimic altceva, iar ființe supranaturale nici atât. Ți-am mai spus că acolo poți să-i privești pe zei în ochi, spuse ea absentă. Numai că și ei, la rândul lor se uită la tine și, privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mulțumi numai să-i strângă ușor palma pe care încă o ținea în mâna ei. Deci, tu ești un fel de preoteasă... Numai dacă tu vrei să-mi spui așa. Nu știu de ce, dar eu îmi imaginam preotesele din vechile temple ca pe niște femei în vârstă, cu fața ridată și părul coliliu. De unde știi că nu așa arăt și eu? Pentru că mă uit la tine și văd că nu-i așa. Ești tu amabil. Nu, chiar acesta este adevărul. Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s-ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cîntau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele cavernei, printre găvane adînci cu temple din spumă de cristal, prin galerii Înguste cu arcada joasă. Dar de unde, oare, atîta siguranță În pașii lor, de unde acea liniște solemnă În care se deplasau printre atîtea obstacole, purtîndu-și povara cu atîta sprinteneală și Îndemînare, deși abia de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
recunoască, În care să-și prindă uitătura, starea de veghe. Dacă ar fi putut măcar să Înhațe privirea vreunui copil, al unuia dintre Îngerașii În straie albe, pe care-i zărise pe de lături ori În logia de cristal ca un templu; zadarnic Însă. Abia i se păru că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
propriile înfrângeri suferite în fața galilor lui Brennus, Roma își asigură o puternică armată de uscat. în curând, cetatea controlează întreaga Europă Occidentală, nordul Africii și Mediterana, extinzându-se înspre Europa de Nord și Balcani. în 170 î.e.n., Antioh al IV-lea jefuiește templul din Ierusalim; în 125 î.e.n., partea de sud a Galiei devine provincie romană. Pax romana este la apogeu atunci când, în anul 44 î.e.n., generalul Iulius Cezar, întors triumfător din nordul Galiei, îngenunchează Senatul Republicii, include în el reprezentanți ai popoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
În aparență anonim. O citi pentru a nu știu câta oară. Încredeți-vă În lucrarea noastră, o Credincioși ai Iubirii, și primiți-i din cele patru zări pe cei ce vin să Îndeplinească planul. Mai Întâi va fi ridicat noul Templu, apoi porțile sale magnifice. Ultima va sosi corabia, care aduce măsura cea de necrezut. Acolo se află cheia comorii lui Frederic, care deschide poarta Împărăției Luminii. Un pergament sigilat, fără indicarea destinatarului. Semn că acesta știa că va veni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un buzunar interior. Era o foaie Împăturită, cu câteva semne trasate pe ea. Recunoscu un octogon, schițat În grabă cu pana, cu niște cruciulițe pe unele din vârfuri. Iar alături cuvintele: „Templum lucis, haec arca thesauri Federici”. „Acesta este templul luminii, sipetul comorii lui Frederic”. Iar mai apoi o frază scurtă În limba populară: „Aici se va deschide poarta Împărăției tenebrelor”. Iarăși acele cuvinte, aceleași din mesaj. Un fulger străbătu mintea lui Dante. Examină din nou hainele mortului, și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se țeseau relații indecente, se pervertea trupul pe care Natura și-l ridicase ca templu al său. - Mda, se pare că numele orașului nostru e tot mai cunoscut În lume și pentru asta, nu doar pentru calitatea țesăturilor. - Dar nu sunt toți florentini, dimpotrivă, replică Menico. La Ceccherino, majoritatea sunt străini și continuă să sosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îmbraci, că ești un literat, ca mine. - Aristotel nu spune nimic de felul ăsta. Și cu atât mai puțin În De anima, afirmă poetul, Încercând din nou să surprindă cuvintele celor patru. I se păruse că auzise ceva despre un templu... - Aha, atunci o fi altcineva, pufni interlocutorul său, mângâindu-i din nou grumazul. Dante se retrase din instinct, Îndepărtându-i mâna cu un gest furios. Probabil că Îl lovise cu putere, fiindcă acesta urlă, adresându-se celorlalți comeseni și cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi ducea să treacă pe sub Coroana de Piatră, cum se numea În popor castelul acela misterios, un octogon perfect, Înconjurat de tot atâtea turnuri cu aceeași formă. Un triumf al geometriei, despre care se credea că repeta Întocmai schema străvechiului Templu al lui Solomon. Iar Guido Bigarelli fusese cel care Îl proiectase. - Eu... eu l-am văzut, murmură iar bătrânul. - L-ai văzut pe Bigarelli scriind pe aceste hârtii? Ești sigur? - Arhitectul a Întocmit proiectul. Însă ideea Îi venise de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
priorule. Glasul lui Monerre sunase calm, distant. Dar exista o căldură tainică În vorbele lui. - Și nu numai al lor! Îl Încolți poetul. - Vino cu noi! repetă celălalt. Să-l răzbunăm pe ultimul Împărat, acvila asasinată. - Cu voi? Cu Ordinul Templului? șuieră priorul. Monerre se Îndreptă din șale. Apoi Încuviință Încet. - Cum ai descoperit? Nu era dezamăgire În glasul său, ci doar surprindere. Stânjeneala unui copil surprins În timpul unui joc interzis. - Am fost sigur atunci când ți-am auzit cuvintele. Povestirea călătoriilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mântui Țara Sfântă, zise el pe un ton Înghețat. - Nu, messer Durante. Am trădat numai deșartele ambiții ale unor oameni mărunți, pentru ceva cu mult mai Înalt. Un imperiu cu adevărat universal. Certitudinile poetului Începeau să se clatine. Poate că Templul și Republica Venețiană, care apărea Îndărătul urzelii, aveau cu adevărat un plan mai vast decât acela de a jefui orașul sfânt. - Acest mare proiect s-a frânt, reluă Monerre. Sfărâmat ca și vâna familiei imperiale. Dar acum e cu putință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ucideți? Francezul rămăsese mut, În timp ce dădea Înapoi. - Vino cu noi, zise el Încă o dată. Încă mai e vreme! După ce omul se făcu nevăzut după colțul Baptisteriului, Dante se așeză pe unul din sarcofagele care zăceau lângă poarta de miazăzi a templului. Piatra Își mai păstrase ceva din căldura soarelui. Încerca să găsească un sens celor auzite cu o clipă mai Înainte. Monerre Îi păruse sincer atunci când Îi schițase planul și când și când căutase să-l facă și pe el complice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de frunze de laur care o Înconjura În partea de sus, peste patru acvile imperiale cu aripile larg deschise. O lucrătură de preț, demnă cu adevărat de buzele unui Împărat. Cele opt fețe ale pocalului aminteau de forma perfectă a templului din Ierusalim. Dar și de fortăreața neterminată a lui Frederic, și de construcția care arsese pe pământurile familiei Cavalcanti. Sub acvile erau Încrustate niște caractere grecești. Cizelată În Răsărit, așadar, probabil la Constantinopol. Însă cineva o stricase, zgâriind grosolan trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din spatele lor. - Ca Toma necredinciosul, vrei să cauți adevărul În sânge, murmură astrologul cu glasul schimbat de ciudă. Sângele acela va stinge focul infernal al mândriei dumitale, Îți va domoli obrăznicia. Nu mă tem de provocarea dumitale. Așadar, intră În templu, dacă Îndrăznești să-l profanezi cu știința dumitale zăludă. - Pe poarta dinspre miazănoapte. În Baptisteriu se fac ultimele lucrări la mozaicul cel mare de pe cupolă și o lasă deschisă ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-audă ruga cum o dai, I-ai mulțumit pentru «glorioasele câștiguri», i-ai reproșat pentru «Cathay». De ce nu izbutea să compună mai mult de un distih o dată? Acum Îi trebuia o rimă pentru... L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Traducere din limba japoneză și note de Mihaela Butnariu — Știi de ce șia tăiat Van Gogh urechea? Vagabondul s-a apropiat de mine vorbindu-mi În japoneză. Eram În centrul New York-ului, În Bowery, vizavi de faimosul club CBGB, pe vremuri templul muzicii punk și new wave. Lucram ca asistent Într-o echipă de filmări și ședințe foto și mă aflam acolo pentru a realiza afișele de prezentare pentru lansarea unei vedete din noul val de muzică, genul artistic, unul din noii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
excursie la Sanya și Îmi amintesc că am văzut un fel de poartă În formă de arcadă prin care se intra În cartierele de mahala. De asemenea, am citit Într-o carte că mahalalele din Bombay se Întindeau În jurul unui templu și erau separate de restul lumii printr-un grilaj de fier. Unii au scris chiar că mahalalele reprezintă un teritoriu tenebros indispensabil oricărei metropole. Bowery nu este chiar o mahala, ci mai degrabă o zonă specială În care se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de băut pentru noi. Nu știu dumneata cum te simți, dar mie cu siguranță mi-ar prinde bine un păhărel. Îmi indică un imens secretaire Biedermeier, a cărui parte de sus, decorată cu coloane ionice din bronz, părea un antic templu grecesc în miniatură, și zise: — E acolo o sticlă de gin. Nu-ți pot oferi decât niște suc de lămâie ca să pui în el. E singurul lucru pe care-l beau vreodată. Era un pic cam devreme pentru mine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
am luat după el. În fața adăpostului în stil maur pentru Antilope, tânărul se opri puțin lângă un grup de centauri din bronz aflat acolo, iar eu, lăsând impresia cuiva care s-a adâncit în ghidul turistic, am mers drept la Templul Chinezesc unde, ascuns privirii de câțiva oameni, m-am oprit și l-am urmărit cu coada ochiului. O luă iar din loc și am bănuit că vrea să o ia spre Acvariu și spre ieșirea din partea de sud. Peștii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cirenaicilor. Pentru că aceștia, numeroși totuși, descind în aceeași măsură din filosofia presocratică ca și sofiștii sau materialismul abderitan: contemporani ai lui Socrate, formând o școală, o sensibilitate coerentă, ei ar putea figura alături de filosofii certificați de doctori și de păzitorii templului ca fiind în regulă. în loc de asta, mici socratici, ei mucegăiesc în subsolul istoriei ideilor, unde trebuie să-i căutăm și să-i găsim pentru a-i scoate la lumină. Ansamblul anecdotelor referitoare la Aristip din Cirene are aceeași semnificație: ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
suportăm efectele zi de zi își păstrează incredibila eficacitate... -7- Sfințenia zeilor nepăsători. în mod obișnuit, ateismul definește simpla negare a zeilor - ori a lui Dumnezeu - sau chiar afirmarea inexistenței lor. în cazul lui Epicur, contrar celor susținute de păzitorii templului universitar, am putea vorbi de un ateism liniștit. Expresia este luată din Pericle și Verdi de Gilles Deleuze și caracterizează o gândire în care chestiunea zeilor îa lui Dumnezeu) a încetat să mai fie o problemă. Spre deosebire de ateismul neliniștit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
prefăcută de a găsi trimiteri la figuri alegorice ale Antichității și ale momentului. Faptul că Lucrețiu o evocă pe Venus nu dovedește că ar crede în ea și că i-ar închina un cult asemenea unui credincios în drum spre templu, atras de fumigațiile credincioșilor și de incantațiile preotului. Filosoful recurge la o alegorie cu atât mai legitimă cu cât registrul poetic o pemite fără subînțeles. Faptul că Cezar își explică succesele prin Venus Genitrix și descendența lui în linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Bisericii care, în numele unui obscur și ipotetic răstignit născut la Nazaret - un sat a cărui existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Îți vei purta tristețea, încet, pe Drumul Sacru. Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor. Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngîndurată Iar sfânta ta durere va trece legănată În ritmuri largi și grave, de corul sferelor. Pe Calichor, în templul încins de roci calcare, Acolo te așteaptă, cucernic, dorul meu; Acolo vei ajunge în Marea Noapte, greu De gânduri, de neliniști, de-adîncă-nduioșare. Mă vei urma... Cuvântul va depăna domol Povestea fără nume a Nunții Subterane Uimit, îți vei cuprinde supremele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]