2,111 matches
-
român, profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București, membru al Academiei Române și al mai multor academii straine, doctor "honoris causa" al Universității din Varșovia. Este tatăl fizicianului Șerban Țițeica. Concepte ca: Problema piesei de cinci lei (Teorema lui Țițeica), suprafață Țițeica sau curbă Țițeica îi poartă numele. A urmat școala primară în orașul natal, iar liceul la Craiova, unde a început să se remarce pentru interesul acordat matematicii. De asemenea, la examenul de bacalaureat de la 1 septembrie
Gheorghe Țițeica () [Corola-website/Science/300717_a_302046]
-
logici implicite și de natură specifică, rezultatul fiind edificarea unei forme finite a comunicării. Fie și la un mod extrem de simplist, putem privi prin această prismă a limbajului utilizat cele mai diverse item-uri ale comunicării din diferite domenii, de la Teorema lui Pitagora la Teoria relativității, de la formele simple ale algebrei la sofisticatele limbaje de programare din lumea computerelor, de la picturile rupestre din peștera Altamira la "Gioconda" lui Leonardo da Vinci, de la o casă din Muzeul Satului la palatul Versailles sau
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
ce plutește mereu pe ape, iar cutremurele de pământ sunt provocate de valurile apei în vreme de furtună. În domeniul matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt și dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești. Thales a demonstrat că: Atribuirea primelor patru teoreme ale lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
furtună. În domeniul matematicii, Thales a adus geometria în Grecia, familiarizându-se cu ea în timpul călătoriilor sale în Egipt și dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești. Thales a demonstrat că: Atribuirea primelor patru teoreme ale lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila, din secolul I. Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanței dintre
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
dezvoltând-o ulterior. Teoremele geometrice elaborate de el au constituit temelia matematicii grecești. Thales a demonstrat că: Atribuirea primelor patru teoreme ale lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila, din secolul I. Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanței dintre vasele de pe mare. Hieronymus din Rhodos ne povestește cum a măsurat Thales piramidele din Egipt, folosind umbrele (a determinat momentul
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
temelia matematicii grecești. Thales a demonstrat că: Atribuirea primelor patru teoreme ale lui Thales provine de la Proclos, care se baza pe o afirmație a lui Eudemos. Cea de-a cincea teoremă este citată din Diogenes din Pamphila, din secolul I. Teorema patru este asociată cu realizarea practică a măsurării distanței dintre vasele de pe mare. Hieronymus din Rhodos ne povestește cum a măsurat Thales piramidele din Egipt, folosind umbrele (a determinat momentul zilei în care umbra noastră este egală cu înălțimea). Diogenius
Thales din Milet () [Corola-website/Science/298546_a_299875]
-
este o celebră teoremă de teoria numerelor. Ea a fost enunțată de Pierre de Fermat în anul 1637, iar demonstrația completă a fost găsită de-abia 357 de ani mai târziu de către matematicianul englez Andrew Wiles. Enunțul este simplu: Ecuația formula 1 nu are soluții
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
n>2 este număr natural, iar x,y,z sunt numere întregi nenule. Pentru "n=2", ecuația formula 1 are soluții. Există triplete de numere naturale (x,y,z) cu care se pot forma laturile unui triunghi dreptunghic; de aici, conform teoremei lui Pitagora, avem formula 3. De exemplu (3,4,5) sau (5,12,13). Există chiar o infinitate de astfel de triplete, forma lor generală fiind "x"=2uv,"y"=u-v, "z"=u+v, unde u și v sunt numere naturale
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
idee mai veche a lui Sophie Germain. După câțiva ani, este finalizată demonstrația pentru n=7,de către francezul Gabriel Lamé. La mijlocul secolului XIX, Academia Franceză instituie un premiu de 3000 franci (o sumă enormă atunci) pentru o demonstrație completă a teoremei. Demonstrații pentru numere prime mai mici ca 100 au fost date aproximativ în aceeași perioadă, de către matematicianul german Ernst Kummer. În 1908, magnatul german Paul Wolfskehl alocă uriașa sumă de 100.000 de mărci celui ce va demonstra teorema ('oferta
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
a teoremei. Demonstrații pentru numere prime mai mici ca 100 au fost date aproximativ în aceeași perioadă, de către matematicianul german Ernst Kummer. În 1908, magnatul german Paul Wolfskehl alocă uriașa sumă de 100.000 de mărci celui ce va demonstra teorema ('oferta' fiind valabilă până în 2007). După apariția calculatoarelor electronice, au fost abordate cazuri particulare pentru valori tot mai mari ale lui n; prin anii 1980,erau elucidate toate cazurile în care n<4.000.000. În ultimii ani de dinaintea găsirii
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
demonstrației complete pentru orice n>2, matematicienii erau convinși că prin metode elementare nu se mai poate aduce nimic nou. În anul 1983, matematicianul german Gerd Faltings a demonstrat că există cel mult o mulțime finită de contra-exemple la marea teoremă a lui Fermat. În septembrie 1994, matematicianul englez Andrew Wiles a dat demonstrația completă a teoremei, după ce, în 1993, propusese o altă demonstrație, care se dovedise a fi greșită.
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
poate aduce nimic nou. În anul 1983, matematicianul german Gerd Faltings a demonstrat că există cel mult o mulțime finită de contra-exemple la marea teoremă a lui Fermat. În septembrie 1994, matematicianul englez Andrew Wiles a dat demonstrația completă a teoremei, după ce, în 1993, propusese o altă demonstrație, care se dovedise a fi greșită.
Marea teoremă a lui Fermat () [Corola-website/Science/299616_a_300945]
-
investiții următoarea relație a multiplicatorului: formula 29 <br> Dacă se ia în considerare ultima formulă și se reflectează ce se întâmplă atunci când rata impozitului formula 30, care poate lua valori între 0 și 1, crește (se derivează formula 31 în funcție de formula 30), se obține teorema Haavelmo. O valoare mare a lui formula 30 conduce la un venit de echilibru formula 31 mai mare. Multiplicatorul cheltuielilor guvernamentale și multiplicatorul impozitelor și taxelor pot fi folosite în opoziție: o creștere a cheltuielilor guvernamentale formula 35, asociate cu o finanțare din
Multiplicator (economie) () [Corola-website/Science/299647_a_300976]
-
larg al activităților umane... Piață -- Teoria echilibrului general -- Echilibrul pieței --Cerere și ofertă -- Preț -- Elasticitatea prețului cererii -- Funcție de utilitate -- Factor de producție -- Funcție de producție -- Echilibru Nash Economia dezvoltării -- Finanțe publice -- Bunuri publice și efectele externe -- Efecte de rețea -- Regularizarea statului -- Teorema petei de ulei Piața muncii -- Economia familiei -- Economie financiară -- Economia sănătății -- Economie industrială -- Economia dreptului -- Economie regională -- Economia transporturilor -- Economia mediului -- Economia inovațiilor -- Economia criminalității -- Economia religiei Consumul unei economii --Produsul intern brut -- Investițiile unei economii --Modelul IS-LM -- Politică fiscală
Economie generală () [Corola-website/Science/299126_a_300455]
-
negre M15 și G1, dar care nu se află în Calea Lactee. Aprilie 2006 NASA simulează contopirea a două găuri negre. Steve Allen, prin studiile efectuate de NASA cu Chandra, demonstrează că putem folosi găurile negre și sub formă de combustibil. Teorema unicității găurilor negre afirmă că, odată ce devine stabilă, după formare, o gaură neagră este caracterizată de doar trei parametri fizici independenți: masă, sarcina electrică și momentul cinetic. Oricare două găuri negre ce au aceleași valori pentru acești trei parametrii, nu
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
negre Schwarzschild, după fizicianul german Karl Schwarzschild, care a descoperit soluția ecuațiilor de câmp ale lui Einstein din 1915. Aceasta a fost prima soluție exactă în teoria relativității generale din domeniul ecuațiilor lui Einstein care a fost descoperită, și în conformitate cu teorema relativității a lui Birkhoff numai soluția vacuum prezintă o simetrie sferică a spațiului-timp. Acest lucru înseamnă că nu există nicio diferență observabilă între câmpul gravitațional al unei astfel de găuri negre și oricare alt obiect sferic de masă asemănătoare. Noțiunea
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
fost remarcat foarte repede de Büttner și Martin Bartels, aceștia continuând să îi fie profesori și în gimnaziu. După ce a primit o aprobare de la ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium Carolinum în 1792, unde descoperă legea lui Bode, teorema binomială și teorema numerelor prime și ii studiază aprofundat pe Newton, Euler și Lagrange. La 10 ani, deja cunoștea probleme de analiză superioară, precum și limbile clasice (latină, greacă) și cele moderne (engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă). În 1795 Gauss a
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
repede de Büttner și Martin Bartels, aceștia continuând să îi fie profesori și în gimnaziu. După ce a primit o aprobare de la ducele de Braunschweig, Gauss a intrat la Colegium Carolinum în 1792, unde descoperă legea lui Bode, teorema binomială și teorema numerelor prime și ii studiază aprofundat pe Newton, Euler și Lagrange. La 10 ani, deja cunoștea probleme de analiză superioară, precum și limbile clasice (latină, greacă) și cele moderne (engleză, franceză, italiană, spaniolă, rusă). În 1795 Gauss a părăsit orașul Braunschweig
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
Emmy Noether, cercetările fiind continuate de Dirichlet. În 1825 a redactat prima demonstrație completă și riguroasă a celebrei "Theorema aureum", adică legea reciprocității resturilor pătratice, ceea ce ulterior va fi cunoscută sub numele de lema lui Gauss. Aceasta este legată de teorema congruențelor și fusese remarcată de Euler încă din 1772. În ceea ce privește algebra, în teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei, enunțată încă din 1629 de Albert Girard și demonstrată incomplet de D'Alembert și Euler. În 1801 a
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
aureum", adică legea reciprocității resturilor pătratice, ceea ce ulterior va fi cunoscută sub numele de lema lui Gauss. Aceasta este legată de teorema congruențelor și fusese remarcată de Euler încă din 1772. În ceea ce privește algebra, în teza sa de doctorat a demonstrat teorema fundamentală a algebrei, enunțată încă din 1629 de Albert Girard și demonstrată incomplet de D'Alembert și Euler. În 1801 a creat determinanții, iar în 1812 a introdus seria hipergeometrică. În teoria geometrie diferențiale, a obținut formulele fundamentale ale suprafețelor
Carl Friedrich Gauss () [Corola-website/Science/299817_a_301146]
-
fi extinse la toate argumentele, pozitive și negative. Există o serie de alte relații între elementele (laturi, unghiuri) triunghiurilor oarecare, relații care, folosind funcții trigonometrice, permit calculul unui element necunoscut atunci când se cunosc altele. Astfel de relații sunt de exemplu teorema sinusurilor și teorema cosinusului. formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9 formula 10 formula 11 formula 12 formula 13 formula 14 Dacă laturile unui triunghi oarecare sunt "a", "b" și "c" și unghiurile opuse acestor laturi sunt "A", "B" și "C", atunci teorema sinusurilor enunță: formula 15
Trigonometrie () [Corola-website/Science/299853_a_301182]
-
toate argumentele, pozitive și negative. Există o serie de alte relații între elementele (laturi, unghiuri) triunghiurilor oarecare, relații care, folosind funcții trigonometrice, permit calculul unui element necunoscut atunci când se cunosc altele. Astfel de relații sunt de exemplu teorema sinusurilor și teorema cosinusului. formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9 formula 10 formula 11 formula 12 formula 13 formula 14 Dacă laturile unui triunghi oarecare sunt "a", "b" și "c" și unghiurile opuse acestor laturi sunt "A", "B" și "C", atunci teorema sinusurilor enunță: formula 15 echivalentă cu: formula 16
Trigonometrie () [Corola-website/Science/299853_a_301182]
-
sunt de exemplu teorema sinusurilor și teorema cosinusului. formula 4 formula 5 formula 6 formula 7 formula 8 formula 9 formula 10 formula 11 formula 12 formula 13 formula 14 Dacă laturile unui triunghi oarecare sunt "a", "b" și "c" și unghiurile opuse acestor laturi sunt "A", "B" și "C", atunci teorema sinusurilor enunță: formula 15 echivalentă cu: formula 16 unde "R" este raza cercului circumscris triunghiului. formula 17 formula 18
Trigonometrie () [Corola-website/Science/299853_a_301182]
-
este adevărată: de exemplu limbajul costând din toate șirurile care au același număr de "a"-uri și "b"-uri este independent de context dar nu este regulat. Pentru a demonstra că un astfel de limbaj nu este regulat, se utilizează teorema Myhill-Nerode sau lema de pompare. Există două abordări pur algebrice în definirea limbajelor regulate. Dacă Σ este un alfabet finit și Σ* este monoidul liber peste Σ constând din toate șirurile peste Σ, "f" : Σ* → "M" este un omomorfism de
Limbaj regulat () [Corola-website/Science/299929_a_301258]
-
formula 28 care este echivalent cu: formula 29. Determinăm multiplicatorii necunoscuți "λ" din restricțiile noastre și obținem astfel un punct de extrem pentru "h" întărind restricțiile ( "g=0"), ceea ce înseamnă că "f" a fost extremizat. Metoda multiplicatorilor Lagrange a fost generalizată prin teorema Kuhn-Tucker. Presupunem că vrem să aflăm distribuția probabilistică discretă, cu entropie informațională maximă. Atunci: formula 30. Desigur, suma acestor probabilități este egală cu 1, deci restricția noastră este: formula 31. Putem folosi multiplicatorii Lagrange pentru a găsi punctul entropiei maxime (depinzând de
Multiplicatorul Lagrange () [Corola-website/Science/299314_a_300643]