1,900 matches
-
ținut arma îndreptată spre femeie. Secundele se scurgeau una câte una. Încordarea atinse paroxismul, iar șeful jandarmilor asculta ce-i spunea federalul, devenind din ce în ce mai palid. În cele din urmă lăsă receptorul să cadă și își plecă arma. — Du-te acasă, ticălosule! Afară din orașul meu! Afară din țara mea! Mi-am băgat arma în toc și m-am strecurat afară din cabină. Femeia țipă. Vasquez se retrase și le făcu semn oamenilor lui să se îndepărteze. M-am urcat în mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o vendeta? — E mai mult decât atât. — Prietenul meu are o vorbă: cică polițiștii care își pun munca la suflet dau de bucluc. Am strivit un gândac care mi se urcase pe pantof. — Nu vreau decât să-l prind pe ticălos. — Nu-i nevoie să țipi. Sunt orb, nu surd. Și n-am fost orb la micile defecte ale lui Beth. — Ce vrei să spui? Tommy pipăi bastonul de lângă fotoliu. — Păi, n-o să insist asupra acestui detaliu, dar Beth era într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut s-o ucidă. Toți au fost acasă și la slujbele lor de pe 12 până vineri, pe 17 ianuarie. Nici unul dintre ei n-ar fi putut s-o omoare și nici eu n-aș fi mușamalizat chestia dacă vreunul dintre ticăloși ar fi măcelărit-o. Am declarațiile lor aici și o să ți le arăt. Am deschis ochii. Meeks învârtea încuietoarea unui seif din perete. — Cu cât te-a plătit Loew ca să-ți ții gura? l-am întrebat. — Un miar, scăpă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Nenorocitu’ dracului! Avea trei ani! — Îmi pare rău, fu singurul lucru care Îi veni lui Logan să spună. — Îți pare rău? Îți pare rău? Domnul Reid Începu să se Învârtă În jurul lui, cu fața purpurie. Dacă voi, o grămadă de ticăloși neisprăviți, nu v-ați mai fi scobit În cur aiurea și l-ați fi găsit atunci când a dispărut, nu ar fi mort acum! Trei luni! Consiliera pe probleme de familie Începu să facă fluture din mâini, Îndemnând la calm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
neacoperit cu cadavre, dar plin cu un mâl galben și gros. Muștele moarte pocneau sub picioare. Undeva, pe la grajdul numărul doi, Logan se răzgândise: Insch nu era cineva care Îl pedepsise pe bețivul de Steve ca la carte, ci un ticălos fără milă. Deschiseră și verificară fiecare clădire, iar stomacul lui Logan tremură de fiecare dată când agentul Steve reușea să deschidă o ușă. După ce ceea ce păruse o săptămână de greață și Înjurături, se opriră afară, sprijiniți de un zid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să știe dacă au de a face cu o pistă reală sau nu.. — Deci, știu că micul David Reid a fost strangulat, continuă Miller, dar acest lucru Îl știa toată lumea. Știu că a fost violat. Iarăși nimic nou. Știu că ticălosul ăla bolnav i-a tăiat puța cu o foarfecă. Logan sări ca ars. — De unde dracu’ știi... — Mai știu că i-a Înfipt ceva În fund. Probabil n-a putut să și-o bage, așa că a trebuit să folosească.... — Cine ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Întrebări, bine? Doamna Erskine făcu semn că da și trase o nouă gură de nicotină și alcool. — Este vorba despre tatăl lui Richard. Femeia rămase nemișcată, ca și cum cineva ar fi trecut prin ea o mie de volți. — Nu are tată! — Ticălosul n-a vrut să se Însoare cu ea, spuse vecina cu o ușurare evidentă. Nu era tocmai vestea pe care o așteptase cu atâta nerăbdare, dar dezgroparea trecutului dureros era un substitut decent. — A urcat-o În pat când ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ia sus pe gratis.“ Logan luă de pe masă carnețelul acoperit cu mâzgăleli și examină tabloul cel vesel. Nu știam că ai Înclinații artistice, Gary. Gary rânji. — Sandy Alunecosul: cineva a aruncat pe el o găleată cu sânge. I-a zis „ticălos iubitor de violatori“ și a tăiat-o. — Ce să spun, mă doare sufletul. — Apropo, ai niște mesaje: un domn Lumley. A sunat cam de șase ori În ultimele două ore. Voia să știe dacă i-am găsit fiul. Bietul tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
al nost’! P-aicilea altu’ fel lucrăm! Ține-o tot așa și ți-om face-o! Mârâi. — Mda, nu mă plac, dar mă publică, nu? Am avut parte de mai multe pagini Întâi de când am venit decât au avut cei mai mulți dintre ticăloșii ăștia toată viața! Logan zâmbi. Atinsese un punct sensibil. — Așa, zise Miller, scuturând ultima bucată de croasant și curățându-și firimiturile de pe degete, ai de gând să Îmi zici cum ai găsit copilul dispărut sau nu? — În nici un caz! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Încă i se adresa cu „domnule“ McLeod. Simon McLeod moștenise trăsăturile aspre ale tatălui său. Urechii sale stângi Îi lipsea o bucată, grație unui rotweiller pe nume Killer, al cărui cap orna acum biroul din spate. — Deci ce vreți voi, ticăloșilor? Întrebă el, punându-și mâinile mari pe tejghea. Logan scoase o fotografie color a lui Geordie și o ținu În fața sa. — Îl recunoști pe omul ăsta? — Du-te dracului. Nici măcar nu se uitase la poză. — Drăguță ofertă, dar trebuie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Sau poate că-l Înconjura Încă un miros de Hoitar, chiar dacă mersese cu geamurile mașinii deschise tot drumul de Întoarcere? „Oh, cum persistă duhoarea ta...“. Indiferent despre ce era vorba, Își petrecu cea mai mare parte a timpului vorbind cu ticălosul de Simon Rennie și o altă agentă pe care Logan nu o recunoscu. Nimeni nu fu nepoliticos cu el, dar nu se poate spune că se dăduseră peste cap să-l facă să se simtă bine-venit. Trebuia să fie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe scenă ca un idiot, În timp ce eroul poliției, Logan McRae, Îl căutase pe micuțul Richard Erksine“. Și restul articolului o ținea tot așa. Miller Îl desființase pe inspectorul Insch. Îl făcuse pe un ofițer superior de poliție să pară un ticălos fără inimă. Ba chiar era un citat din spusele comandantului, care declara că „era o problemă gravă, care va fi investigată În amănunt“. — O, Doamne. „ANGAJAT AL PRIMĂRIEI ATACAT DE PĂRINȚII PREOCUPAȚI“ abia reușise să prindă pagina doi. Insch era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fața În palmele lui mari. Doamne, va trebui să-i zic lui Annie că nu pot să mă duc diseară. Îmi pare rău, domnule. Insch Încercă un zâmbet curajos. — N-ai de ce, Logan. Nu e vina ta. De vină e ticălosul ăla de Colin Miller. Zâmbetul forțat se transformă Într-o grimasă. — Data viitoare când Îl vezi, spune-i că-i rup nenorocitul de cap și mă cac În gâtul lui. Morga era tăcută, doar zumzetul sistemului de aer condiționat tulbura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-i așa, domnule Philips? Nu-mi zici cine e sau când ai omorât-o. Ce chestie amuzantă că acum avem de-a face cu două fetițe moarte, nu? Ba chiar mai amuzant e că avem de-a face cu un ticălos bolnav care omoară băieței și le vâră chestii-n fund. Le taie puțele. Logan se Încruntă. Pe David Reid Îl găsiseră mort și mutilat Într-un șanț din cealaltă parte a orașului. Hoitarului Îi plăcea să păstreze mortăciuni. N-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care să-l lege de David Reid și de Peter Lumley. Vreau să pui o duzină de agenți să Întrebe pe toată lumea din locurile În care au fost văzuți copiii ultima dată. Aduceți-mi un martor. Nu-l lăsăm pe ticălos să ne scape Încă o dată. În noaptea aceea, visele lui Logan fură pline de copii putrezind. Alergau prin apartament, voind să se joace. Unul ședea pe podeaua sufrageriei, cu bucățele de piele căzându-i pe podelele lustruite, făcându-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
la mâna stângă, o barbă căruntă și un dinte de aur, mormăi un bună dimineața În timp ce desfăcea plasticul. — Isuse, zise el, luând un ziar din teanc și ținându-l astfel Încât Logan să poată vedea prima pagină. L-au avut pe ticălos și i-au dat drumul! Îți vine să crezi așa ceva? Erau patru fotografii, trântite hodoronc-tronc pe mijlocul paginii: David Reid, Peter Lumley, inspectorul Insch și Bernard Duncan Philips. Hoitarul nu era atent, fiind aplecat deaasupra unei lopeți pline de iepuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
FATĂ MOARTĂ GĂSITĂ ÎN MORMANUL DE ANIMALE PUTREZITE!“ și dedesubt: „UCIGAȘUL FUSESE ELIBERAT DIN CUSTODIA POLIȚIEI DOAR CU CÂTEVA ORE ÎNAINTE“. Colin Miller lovise din nou. — Adunătură de clovni afurisiți: exact asta sunt. Îți zic eu: cinci minute singur cu ticălosul ăla bolnav. Mi-ar ajunge. Am nepoți de vârsta aia. Logan plăti ziarul și plecă fără să zică un cuvânt. Începuse din nou să ningă. Fulgi mari cădeau din cerul Întunecat, iar norii erau luminați În portocaliu murdar, reflectând luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar avea impresia că fusese ticălosul de Simon Rennie. — Steve! zise Rennie, luându-și avânt să-i mai ardă una. Ce s-a Întâmplat? Ochii polițistului Steve erau sălbatici, ațintiți asupra adăpostului și a mâinii sale Însângerate. — Un șobolan! Cineva Își scoase cureaua de sub salopetă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai ardă una. Ce s-a Întâmplat? Ochii polițistului Steve erau sălbatici, ațintiți asupra adăpostului și a mâinii sale Însângerate. — Un șobolan! Cineva Își scoase cureaua de sub salopetă și o prinse În jurul Încheieturii lui Steve, strângând bine. — Isuse, Steve, zise ticălosul de Simon Rennie, uitându-se la rana din palma prietenului său. Trebuie să fi fost un ditamai șobolanul. Era cât un rotweiller, nenorocitul! Ah, la naiba, ce doare! Umplură o pungă de plastic cu zăpadă și băgară mâna lui Steve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cutii. — Știe? Că am găsit-o? Insch se Încruntă și băgă la loc În buzunar punga de dulciuri neatinsă. — Nu Încă. Acolo mă duc acum. Să-i zic că a lăsat-o pe fiică-sa să fie prinsă de un ticălos bolnav. Că a omorât-o În bătaie și i-a băgat trupul Într-un morman de carcase de animale. Bun venit În iad. — O iau pe agenta Watson cu mine, spuse Insch. Vrei să vii? Cuvintele Îi erau glumețe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fi avut parte de cine știe ce priveliște, ci doar de cealaltă parte a aleii Înalte, cu granitul cenușiu ud și plicticos din pricina ploii reci ca gheața. — Așa, zise Miller, Împungând o boabă de mazăre. Ați reușit deja să-l faceți pe ticălos să mărturisească? Logan mesteca o Înghițitură zdravănă de carne de vită și aluat crocant, dorindu-și să fi luat și o halbă de bere cu care s-o ude și care să Îndepărteze ultimul rest de mahmureală. Dar a bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de parcă ar fi fost deșeuri radioactive. Dacă țin În mod deosebit la degetele mele. Și la picioare. — Și-ai renunțat? Normal că da! Miller Își goli jumătate de pahar de vin dintr-o singură Înghițitură. Nu-mi taie mie nici un ticălos degetele cu un cuțit de măcelărie. Se cutremură. — Malk Cuțitul a dat sfoară-n țară și-n secunda doi m-am trezit fără slujbă. Nici un ziar central nu pune mâna pe mine, nici cu acatiste. Oftă. — Așa că, iată-mă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era frig. Despre faptul că Îi era foame. Despre faptul că Îl ustura vezica din cauza vremii. Logan Încercă să nu ofteze. Dacă Nicholson n-avea să apară curând, avea să fie altă crimă În ziarele de a doua zi. „UN TICĂLOS DE POLIȚIST PLÂNGĂCIOS SUGRUMAT CU PROPRIILE-I ORGANE GENITALE ÎN MAȘINA PARCATĂ!“. Tocmai Încerca să-și dea seama dacă va primi titlul de Ofițer al Imperiului Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pentru a vedea o femeie gravidă, Îmbrăcată Într-o haină de piele neagră și ducând un morman de pungi de cumpărături, care privea neîncrezătoare mulțimea de polițiști care-i umplea casa. — Unde-i Duncan? Ce-ați făcut cu soțul meu, ticăloșilor? 25 Veștile veniră prin stație la ora trei, chiar În timp ce Logan se Întorcea la sediul poliției. Procesul lui Gerald Cleaver ajunsese În cele din urmă la momentul verdictului, după patru săptâmîni În atenția presei. — Nevinovat? Cum mama naibii au putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]