1,581 matches
-
Camionul se tîra ca un gîndac uriaș pe costișa golașă, cu iarba arsă de secetă și de căldura lunii cuptor. În urmă lăsa o dîră de praf cam fără chef de poluat văzduhul, căci se lăsa iute la loc, în tihna drumului de țară. Camionul era lăsat într-o parte nu din cauza costișei, ci din pricină că pe acea parte era mai beteag pe la arcuri și șuruburi. Prin praful ridicat în trecere, pufăia un nor de fum care ieșea printr-o țeavă neagră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și mie să mor. Un brad, prea încărcat cu zăpada aurie, se scutură, provocînd un imens rug de pulbere auriu-argintie. O jivină sare la baza copacului, face cîteva salturi, se oprește și-l privește cu interes pe cel care tulbură tihna aceea de veșnicie. Ochii ei sclipesc a sălbăticiune și fiori reci îl trec pe John prin șira spinării. Un gînd îl străbate, mai întîi ca o glumă. Doar n-or fi mai mulți! Se uită înapoi. Drumul tăiase un îngust
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe timpuri, dar profesorul era captat în întregime fie de cafeaua aburindă, fie de o păsărică ce se apropia de noi pe terasa din umbrar, în general cam pustie. Vorbele noastre ieșeau cu dificultate și abordam, de regulă, referiri la tihna în care ne delectam cu o cafeluță făcută meșteșugit la ibric de către Stela, soția mea. Într-una din zile profesorul mă sună la telefon, lucru destul de rar, și îmi vorbește ciudat de exaltat. Costică aș vrea să mergi cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are ceva de făcut. Doi tineri arabi apar ca prin farmec, se apropie, zîmbesc și cască gura la noi. Vă rugăm, zic eu, vrem puțină intimitate. Băieții zîmbesc în continuare și nu se clintesc din loc. Vă rog, vrem puțină tihnă, țip puțin la ei. Lasă-i dragă, spune Victor, nu mă deranjează. Totuși este jenant să stea aici cu ochii holbați la noi. Stau și ei săracii. O să le dăm ceva de mîncare. Dar mi-ai spus că-i pustiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
protector. Îmi pun laptele în pahar, mai iau o banană și mă duc în living. Acolo aleg un fotoliu așezat în lumina clar-obscură. Aveam o mare plăcere să văd totul, dar eu să nu mă văd în decor. Prelungeam această tihnă și mă gîndeam cu grijă ca la plecare să închid, totuși, grilajul de la bucătărie. Mă simțeam liniștit și savuram acele clipe în singurătatea nopții. Tocmai doream să pun capăt meditației profunde care m-a cuprins și care, totuși, îmi readuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în ziua aceea Soarele coboară cam obosit de atîta pîrjoleală. Cu ultimele puteri arunca o lumină caldă, blîndă, ca un regret de om bătrîn. Fotoliul din bambus era comod și ochii lacomi de atîta frumusețe oboseau. Berea era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă. Un uragan înspăimîntător se joacă sadic cu o coajă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
refaci, să savurezi răgazul, lipsa oricărui program, șansa de a nu trebui să faci nimic, în loc să ieși din viteză, intri într-o maladivă neodihnă organizatorică: faci bagaje, angajezi călătorii costisitoare, te ocupi de bilete și de hoteluri, pe scurt, dai tihna din mână pe promisiunea incertă a „distracției“ de pe gard. La sfârșit recunoști, dacă ești sincer, că vacanța te-a lăsat lat. Și fizic, și sufletește, și financiar. În fiecare an, am sentimentul că sărbătorile, în loc să suspende timpul, tind, din ce în ce mai apăsat
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
seară lungă, intens și divers utilizabilă. Poți citi, poți face conversație, poți întâlni prieteni, poți să te plimbi, să reflectezi pe cont propriu, să ieși în oraș, să-i redescoperi pe cei apropiați. Poți, de asemenea, să te plictisești în tihnă, să nu faci nimic. Dar una e să nu faci nimic privind fix spre cutia cu imagini din fața ta, și alta e să nu faci nimic dinaintea propriei tale singurătăți. Nimicul fără televiziune e abisal, policrom, monumental, în vreme ce nimicul trăit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
votat automat, tocmai iese din scenă. Colac peste pupăză, bietul alegător nu mai poate privi „barometrul“ care sunt alegerile locale. Mimetismul - paradoxal - al puternicului se cheamă grija față de banul public, chipurile economisit, ori grija de confortul alegătorului, lăsat astfel În tihnă de sărbători... Câtă generozitate care continuă, scutind alegătorul de Încă un tur de scrutin, iar bugetul de o nouă cheltuială, dar alegând un primar chiar doar cu voturile propriului clan, à propos de reprezentativitate. Aha! Cred că știu ce e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
primar specialist gastroenterologie și hepatologie în cadrul Spitalului Municipal de Urgență Pașcani. E ceva în relația mea cu doamna doctor ce ține de profunzimea realismului nostru pragmatic. Poate de aceea am învățat să accept provocările vieții și mi-am educat în tihnă trăirile, așteptările, speranțele. Uneori am impresia că vibrațiile noastre interne comunică în același registru emoțional. Poate și pentru că amândouă suntem brăilence, ne-am născut și-am trăit în același mediu concitadin, însă viața a făcut să ne întâlnim aici, la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
cea mai mare,fala și nădejdea sa, Cea cu care craiul încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca o undă cristalină dintr-un limpede izvor Însă, dup-al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât... Împăratul CARP copiii lângă sine și i-a strâns Și cu lacrimi de
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de iarbă înghețată și unde iarna i se părea cea mai blândă și cea mai scurtă. Așa se face că odată coborât din munte, nu se oprea în vatra satului să aibă și el o țâră de haznă și de tihnă lângă boreasa lui, decât o zi, două, ca după aceea s-o țină dirept înainte. Depășea trecătorile cele mai accesibile și-o ținea ață, fie prin valea Oltului, fie prin pasul Buzăului până către malurile Dunării, ba uneori găsea chiar
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
n-ai venit bine din excursie și trebuie să pleci în România străbătând o distanță, ai văzut cât de mare. Cu regrete, fără regrete am acceptat situația, am cinat și ne-am culcat după o porție de aer respirat în tihnă pe balcon. Scurta ședere în acest colț de lume lua sfârșit A doua zi ne-am trezit de dimineață ca să folosim tot timpul pentru plajă, ceea ce cam neglijasem. Am stat până la prânz. Ne cam prinsese soarele bine. Ne-am dus
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
cu puterile infinite ale subconștientului 68. S-ar putea spune, ducând lucrurile în absurd, că Eminescu s-a născut la Ipotești, înainte de a se naște la Botoșani, din moment ce în memoria sa ancestrală se vede pe sine, copil mic, dormind în tihnă și pace în pură atmosferă și armonie specific ipoteșteană: Că mama ție ți-a face,/ Sub cel tei bătut de vânt,/ Pătișorul la pământ 69 atunci când (se putea altfel?) [...] luna va străbate/ Dulcea ta singutătate 70. Ar fi aberant însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
hăt târziu, după anii '60, se mai dirija circulația? Cine să creadă, în anno Domini 2009, că am fost pasageri ai trenurilor mixte, adică, și de marfă, și de călători; în fiecare gărișoară mai de Doamne-ajută, locomotiva se apuca în tihnă de manevră, scoțând vagoane cu piatră, adăugând vagoane cu bușteni, cu o negrabă învăluită în abur de poveste. După care, tranca-tranca, hai la drum, până când mașina trebuia să-și potrivească tenderul sub ulucul adăpătoarei, iar fochistul turna în apa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Să iei casa-n care, maică, Ți-a fost drag să vii pe lume. Când și când, în miez de vară Sau de Paști, să vadă satul, Cum îmi vine, ca-n toți anii, La căsuța mea, băiatul... Și-având tihnă și odihnă, La venire sau plecare, S-aprinzi și la groapa maichii Câte-un pui de lumânare...” A tăcut apoi bătrâna, Și-a plâns mult cu lacrimi grele, Ce curgându-i râu în poală Se-mpleteau cu ale mele... După
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
sunetul goarnei de pace și poate să se reîntoarcă în sătucul său la cei dragi, în mijlocul familiei sale, ori ușurarea pe care o simte vulturul închis într-o cușcă, care simte mereu chemarea libertății și înălțimile cerului și n-are tihnă și odihnă, până când nu sfarmă gratiile cu ghearele și cu clonțul, să poată ieși iarăși spre înaltul bolții, sub mângâierea soarelui...! Atunci, scrie! Am ieșit din odăița Măriei Sale Ștefan cel Mare al slovei românești, cu răspunsul ca un boț de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lui Moise, legionarii l-au condamnat, au adunat și incendiat în piața unor târguri, cărțile sale. Și azi, Casa Sadoveanu, îngrijită și liniștită, parcă îl așteaptă să revină pe acest picior de plai, ce i-a fost odinioară loc de tihnă și de rodnic rai.. ... În ultimul an al vieții sale, înainte de a pleca, de a se strămuta în casa de lut a moșilor și strămoșilor săi, Sadoveanu știu și au văzut mulți dintre fălticenenii contemporani cu dânsul Măria Sa a revenit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
tot completează, nuanțează și aprofundează mereu. E vorba de orașul Fălticeni și împrejurimile sale. E un loc în care, de când a venit l-a socotit și supranumit el însuși "locul copilăriei", pentru că aici a trăit și găsit cei mai mulți ani de tihnă și de visare. Dar, de jure, el s-a născut în sudul Basarabiei, de unde-a venit, împreună cu părinții la Fălticeni, când avea 12 ani. Acest nou volum, Un album al viselor frumoase (Editura "George Tofan", Suceava, 2009, 470 pagini) cuprinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai ales de la câmpie, cu praf și cu zăpușeală, își doreau și găseau zile liniștite, de odihnă. Vara, în lunile iulie și august, ba chiar și în septembrie puteai petrece aici câteva zile bune de concediu. Găseai un loc de tihnă. Făceai o cură de aer curat, ozonat, cum în puține locuri găseai. Puteai face și o cură cu afine, lapte, brânză proaspete. Sau găseai prilej să urci pe poteci umbroase și răcoroase pe muntele Rarău. Ori plecai pe Valea Bistriței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Sunt sigur că lui Îi place și-i priește aici. Noaptea părințelul stăpânește de unul singur peste vastitatea acestui dormitor amintind de o sală de clasă amenajată pentru Îngrijirea răniților pe timp de război, În care el se oblojește În tihnă cu hârțoagele și sticlele lui de rom și votcă, risipite câteva pe sub masă, dar cele mai multe rătăcindu-se și prăfuindu-se printre fiarele din hangar. După ora unu n-am mai fi putut să stăm afară pe zăpușeală nici la umbră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mă duc dincolo cu ea pe dormeză. — Ia-ți-o. Și chiar mă gândeam că dacă asta l-ar mai liniști, să-și petreacă noaptea cu ea În cealaltă cameră, aș mai avea și eu parte de un pic de tihnă până ar da Andrei de Pepino ori i s-ar face ăluia să se-ntoarcă acasă. Și ia-o ușor, vere, c-a adormit. Și ai grijă să n-o defectezi. — Ei, chiar ești culmea... — Ți-am spus. Dacă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
făcură să-i lucească ochii vameșului, care se Întorsese cam abătut de dincolo. De atâta grabă, o fi uitat să i se mai scoale, dar de mâine i-o eliberăm În sfârșit pe Steluța și poate s-o deguste În tihnă și pe Îndelete. De când sunteți aici? Nu așa demult, se Înfoaie părințelul. Nu-i dă mâna să intre În detalii, după ce ăsta și-a dat În petic joia trecută cu hotelul și bordelul și miliția, dar uite că vameșul insistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
în mormane de moloz și ruine...” Vestea, pentru noi... a fost năucitoare. Și sătenii din spirit de solidaritate umană, sufereau alături de noi, și asta se vedea cum durerea li se așternuse pe chip. Luna Cireșarului venise, parcă, să ne frângă tihna. Seara, în dormitor cu lumina stinsă, doborâți de durere și tristețe, nu mai povesteam ca în alte seri amintiri și întâmplări fel de fel, până când ultimul cădea doborât de somn. Le ascultam răsufletul și-mi erau dragi cum dormeau, amintindu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
reculegere, de revenire în drumul civilizației, de zâmbet și mulțumire în fața micilor satisfacții pe care le oferă viața. Oamenii... încet-încet se dezmorțeau, parcă, s-ar fi trezit dintr-un somn adânc... otrăvit. Iașul era pe cale să revină la vechea lui tihnă. Pe bătrânul Continent era Pace... Dar, abia după ce americanii au aruncat cele două bombe atomice în Japonia, și au pus capăt celei mai mari conflagrații mondiale... pe întreg Globul s-a sărbătorit Victoria... La Postdam se instituie noua ordine a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]