1,739 matches
-
putut să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară... Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
să-i răpească din frumusețe, din farmecul inegalabil și care este asociată cu aceeași lume a sacralității: „Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus. Din zori și până-n seară; Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus în portu-i de la țară... Căta la noi așa de blând, Senină și tăcută; Doar suspina din când în când La amintirea
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
frig, Împreunându-și mai Întâi degețelele pentru rugăciune, rosteau un Tatăl Nostru, apoi Încet-Încet Învățau să deslușească buchiile și să scrie, adunând literele În cuvinte. Mai târziu, peste ani, când flăcăii mergeau la oaste și fetele rămâneau acasă să-și toarcă fuiorul și să-și coase altițe la cămăși, ei știau să le scrie răvașe fierbinți de dragoste, iar ele le puteau citi singure, nu mai erau nevoite să meargă În sat la popa să le citească. Așa era pe atunci
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
copil Petru căsătorit cu Dina venită aici din Toplița (era fata Soficăi din Gura Zăpozii). Această Dina a avut o fată, Aurelia, și un băiat, Viorel. Aici la ea, fiindcă era văduvă, se adunau zăpozencele cu furca de tors și torceau până noaptea târziu, iarna când nopțile sunt lungi. Aici se pregăteau să Învețe a juca, adică pentru horă. Învârtita mai mergea, dar ștraiele erau mai grele. Pentru a juca bine, să nu calci flăcăul pe picioare, trebuia să te inițiezi
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nu se zburlea vremea. Melițele se auzeau În tot satul. Inul și cânepa treceau fuior cu fuior prin tăișul de lemn al meliței și apoi prin dinții de fier ai pieptenilor și ai ragelei pentru ca fuiorul rezultat să poată fi tors. După aceea n-avea decât să vină iarna. Și toate aceste fuioare trebuiau să treacă prin mâna femeilor. Începând de la treisprezece-paisprezece ani fetele deprindeau această muncă. Pregătirea lânii pentru tors era treaba femeilor mai În vârstă. Tunsul oilor se făcea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
mângâieri obositoare, fără prea multe Îmbrățișări obositoare, femeia de la țară și mai ales cea din satele de munte nu poate fi suspectată de lipsă de afecțiune. De obicei În vreme de iarnă femeile aveau mai mult de lucru. Să-ți torci fuiorul, să-ți Împodobești cămașa de sărbători cu altițe, să țeși și să-ți crești În același timp și pruncii presupune eforturi și sacrificii de care orășencele nar fi acum În stare și, la drept vorbind, nici femeile de la țară
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
lâna. Începând cu secolul douăzeci sumanele au fost Înlocuite cu așa zisele căputuri care imitau parțial moda nemțească. Pentru toate acestea responsabilitatea revenea femeii, și nu era ușoară. Nevestele tinere cu piciorul legănau pruncul aflat În leagăn iar cu mâinile torceau. Un caier era dat gata Într-o zi și până noaptea la ore târzii. Fetele tinere mergeau cu furca. Ce Însemna aceasta? Un caier de in sau de cânepă se Învelea În furca de tors și de acolo cu mâna
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
scotea de pe fus care avea forma puțin conică. După ce era legat ca să nu se destrame el primea numele de gălușcă, deși era mult mai mare decât o sarmală. Seara se adunau mai multe fete la câte o casă și acolo torceau până În miez de noapte. Caierul trebuia să se termine. Dacă terminau cât Își propuseseră să toarcă În acea seară, fetele se mai dădeau la joc. Veneau uneori și flăcăi tineri și câte un ceteraș, dacă era pe aproape. Se spuneau
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
primea numele de gălușcă, deși era mult mai mare decât o sarmală. Seara se adunau mai multe fete la câte o casă și acolo torceau până În miez de noapte. Caierul trebuia să se termine. Dacă terminau cât Își propuseseră să toarcă În acea seară, fetele se mai dădeau la joc. Veneau uneori și flăcăi tineri și câte un ceteraș, dacă era pe aproape. Se spuneau glume, povești, snoave și chiar ghicitori. Dar În acest timp fusul nu trebuia să stea. Cam
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
omul drag. Printre perdele, o rază de lumină se furișase În odaie parcă pentru a mângâia cele cinci suflete căzute pradă somnului adânc. Motanul se ridică din culcușu-i de după sobă și se cuibări la picioarele celor doi băieți Începând să toarcă voios parcă de prezența Întregii familii. De pe canapeaua de sub fereastră, ceasul Începu să sune de zor de parcă nu vroia să se mai oprească. Hoo! ostoiește-te că te-am auzit, bolborosi bărbatul care știa că alarma este pentru el. N-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Constantin. Peste câteva sute de metri drumurile lor se Întâlniră. Noroc, Toadere! Te-ai putu scula, măi? D-apoi cum? Nu vezi? Cred și eu, nevastă-ta n-o umblat la tors până la miezul nopții. Păi nu, că a mea toarce acasă. Ileana zice că atunci când toarce singură Îi vine somnul. Dar tu ce faci? Nu-i ții de urât? I-aș ține eu de toate dar ea zice că e Postul Crăciunului și că e păcat. Deh! A nins binișor
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
drumurile lor se Întâlniră. Noroc, Toadere! Te-ai putu scula, măi? D-apoi cum? Nu vezi? Cred și eu, nevastă-ta n-o umblat la tors până la miezul nopții. Păi nu, că a mea toarce acasă. Ileana zice că atunci când toarce singură Îi vine somnul. Dar tu ce faci? Nu-i ții de urât? I-aș ține eu de toate dar ea zice că e Postul Crăciunului și că e păcat. Deh! A nins binișor astă-noapte și alunecă bine sanceul. Hai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Decât codaș în oraș, Mai bine-n satul tău fruntaș” mentalitate păguboasă ce subliniază autosuficiența, văzută ca stare de bine, ideea că fiecare om poate să-și aleagă locul și norocul; r. 12 13 : „Mama însă era în stare să toarcă-n furcă, și să învăț mai departe” sacrificiile enorme de care este capabil un părinte pentru educația copiilor lui; 67 p. 161, r. 18 19 : „Lucrul rău nu piere cu una, cu două” de obicei necazul și răul sunt greu
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mult dorit; p. 178, r. 14 15 : „Și cum uitam ciuda, fuga iar la moș Chiorpec după curele” rușinea prin care a trecut omul fiind uitată, se revine la insistență, chiar dacă se conștientizează riscul iminent; r. 34 35 : „la Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații”treburile gospodărești nu au o delimitare strictă în ceea ce privește repartiția pe sexe, nu ca dovadă de slăbiciune, ci ca dovadă de hărnicie; p. 180, r. 15 : „Au tunat și i-au adunat” apropierea
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
în versul 2, s-a tăiat cuvîntul realist "stîncă" în favoarea cuvîntului "munte" care este mai potrivit cu dimensiunile grandioase ale peisajului așa cum apar ele, începînd cu Rousseau și Chateaubriand. La fel se întîmplă și în versul 5, unde " Aici fluviul își toarce apele sale line" este în final înlocuit cu " Aici urlă fluviul cu apele sale învolburate". 3. M. Foucault, 1966; Cl. Abastado, 1977; G. Delfau, A. Roche, 1977; J. Dubois, 1978; A. Viala, 1985. 4. "Romanul este forma literară care reflectă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
este evident tehnică și specializată conform obiectivelor didactice ale textului. Textul B: "Am constat deci că Clarimonde ocupă cu adevărat tot etajul. Ea are trei ferestre, dar întotdeauna stă doar la una din ele, cea din fața mea. Stă acolo și toarce cu un fus vechi și demodat. Bunica mea avea unul la fel; îl moștenise de la o stră-mătușă. Nu știam că se mai folosesc în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mea avea unul la fel; îl moștenise de la o stră-mătușă. Nu știam că se mai folosesc în ziua de azi asemenea fusuri. Cel al lui Clarimonde este totuși o bijuterie fină, albă, probabil din fildeș. Și firul pe care-l toarce pare a fi foarte fin. Cît e ziua de lungă lucrează fără răgaz în spatele acelor perdele. Nu se oprește din lucru decît la căderea nopții. Iar noaptea vine repede în acest anotimp cețos și pe stradă aceasta atît de îngustă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu motive de culoare violet) și plecînd de la aceasta, se aduce o explicație posibilă, dar nu sigură pentru deznodămîntul întîmplării. a) Aspectualizarea și tematizarea sînt derivate direct din analiza temei-titlu Clarimonde. Sinecdocele (PART.): rochie neagră, mănuși negre și verbul a toarce pot fi lecturate prin cele două izotopii: cea a umanului (Clarimonde) și cea a animalului (păianjen). b) Aceasta duce la sublinierea importanței asimilării nuanțate explicit: Ai spune că sînt niște piciorușe subțiri de insecte... c) Alegerea lexicală contrastează foarte mult
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
mioritic al „maicii bătrîne” din amintita variantă a Caloianului se resimte mult mai stabil în forma baladescă: Iar dacă-i zări, Dacă-i întîlni Cea maică bătrînă Cu iia de lînă, Cu brîul de sîrmă, Din ochi lăcrămînd, Din caier torcînd, Pe toți întrebînd... Este o schiță de vestimentație sobră, de pelerin pus la grea încercare. Podoabele sunt drastic structurate, însemne ale călătorului bătut de soartă și de nenoroc; nici o formă decorativă care să aducă aminte de viața liberă și exuberantă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cel ce aleargă pe necuprinsuri. În corpus-ul mioritic, ciudatul portret apare esențializat la cîteva linii, cu intenții de șablonizare, adaptat discursului epic: Și tu de-i zări Și te-i întîlni Cu-o babă bătrînă, Cu furca săină, Ea torcînd la lînă, Cu doi dinți în gură.... Sau: Mama-l aștepta, Dar el nu venea. Ea mult se-ngrijea, După el pleca, Cu smoatec de lînă, Cu brău de cămilă, Din drugă-ndrugînd, Din gură strigînd. Alecsandri reduce șablonul la distihul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean ca să frece ușorul casei. Jupâneasa Marica, torcând la lumina puțină a lumânărilor sau mai degrabă a vetrei cu jeratic, că deși ziua crescuse era tot frig și ea și fetele și mai ales soacră-sa Stanca nu se lăsau duse la culcare decât când toropeala le înmuia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe Manda, cu cafele ca odinioară, doar că atunci maica mare le comanda tuturor, acum mama îi luase locul. Maica mare spune că nu mai vede să bage ața în ac, stă în jilț, cu măsuța cu cafele lângă ea, toarce fuior de in și povestește despre cum se pregătea zestrea pentru fetele postelnicului Cantacuzino, bunicul lui taica. De dimineață au fost brașovenii cu podoabe de aur și argint. Maria, jucându-i ochii în cap, deschisese sipețel după sipețel să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
În gene-ți strălucește... O, spune, muma tânăra! Ce cuget te răpește? Când ochii mei îl căuta, Eu cerc durere-amara, Gândind ca-n cursul anilor Va fi rob el in tară! Martie de Lucian Blaga Din caier încâlcit de nouri toarce vântul fire lungi de ploaie. Flușturatici fulgi de nea s-ar așeza-n noroi, dar cum li-e silase ridica iar si zboară să-și găsească cuib de ramuri. Vânt si i frigiar mugurii prea lacomi de lumina își zgulesc
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
de George Coșbuc În vaduri ape repezi curg Si vuiet dau in cale Iar plopi in umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Cărări ce duc la moaraAcolo, mama, te zăresc Pe tine-ntr-o căscioara. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre amestecând Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme: Clipește-abia din când în când Cu stingerea-n bătaie, Lumini cu umbre amestecând Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete stau Si torc in rând cu tine; Sunt încă mici si tata n-au, Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Începe-acum o fata, Tu taci s-asculți povestea ei Si stai îngândurata. Si firul tău se rupe
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]