1,605 matches
-
presărat cu mici zone de terase provenite din tasarea stratului de loess. Fruntea terasei de 3-5 m, este pusă bine în evidență în zona de est, având unele zone care au fost afectate de prăbușiri de teren, în acest sens toponimul de "Viroaga" fiind concludent. În restul localității se află o zonă mai joasă, reprezentată de "Valea Mozolea" care se deversează în Dunăre. Această vale este uscată o mare perioadă a anului. Localitatea Giuvărăști se încadrează în climatul temperat cu slabe
Giuvărăști, Olt () [Corola-website/Science/301979_a_303308]
-
Poieni-Solca (în germană Pojeni) este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Satul este o creație a secolului al XVIII-lea. Așa cum afirmă tradiția și toponimul o sugerează pe terioriul actual al satului a existat o zonă de pădure. Tradiția locală afirmă că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
satului a existat o zonă de pădure. Tradiția locală afirmă că satul s-a ridicat cu lemnul "„tăiat pe loc”". Dovezi în acest sens sunt alături de configurația frecventă a terenurilor cu sol tipic de pădure în continuă degradare și unele toponime precum fânațele: Poiana cea Mare, Poiana Bahnei sau Poiana Șesului etc. În privința existenței masive a pădurii pledează și plasarea în câmpul primei peceți din 1812 a unui brad sau molid. Între anii 1773-1775, este întocmită harta Būschel, izvor cartografic care
Comuna Poieni-Solca, Suceava () [Corola-website/Science/301987_a_303316]
-
Râșca este o comună în județul Suceava, Moldova, România, formată din satele Buda, Dumbrăveni, Jahalia, Râșca (reședința) și Slătioara. Se pare ca numele de Râșca reprezintă «românizarea» slavonescului „РЁЧЌА”, care inseamna „pârâu” (1), astfel mănăstirea și apoi localitatea împrumutând toponimul râului (pârâului) care curge în apropiere, și al moșiei pe care au fost așezate. Râul Râșca, afluent de dreapta al râului Moldova are un bazin de orientare NV-SV, ce se desfășoară pe o lungime de 53 km, cu o lățime
Comuna Râșca, Suceava () [Corola-website/Science/301991_a_303320]
-
termen care provine și numele văii Căpușului, prin care se făcea trecerea dinspre țara transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în "Gesta" Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului acestuia, Morut. Prin apropierea Mănăstireniului trecea o străveche linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare. Ea a rămas, până in secolul al XVI
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
Transilvaniei și Ungariei. Zona Călatei, situată la răsărit de izvorul Crișului Repede, aparținea, în Evul Mediu, comitatului Bihor. Întreaga zonă este abundentă în vestigii încă foarte puțin cunoscute: dealul Cetățel a fost considerat ca fiind propice pentru ridicarea unei fortificații, toponime de tipul „Cetate”, „Dealul Cetății”, „Măgura Cetății”, „Cetatea de pămănt” sau „Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin. La Mănășturu Românesc, pe platoul „Glimea”, I.Marțian a semnalat urme ale unei așezări omenești datând din Evul Mediu timpuriu. Aceste urme nu
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
E-V Cluj, sunt atuurile dezvoltării social-economice a localității Sânnicoară. Prima atestare documentară este din anul 1363, când apare ca ”Villa Zenthmiklos”, un an mai târziu, în 1364, fiind menționat ca ”Scenthmiclous”. Secolul al XIV-lea este bogat în denumiri, toponimul mai apare în două variante: în anul 1371 ”poss. Zenthmilos” iar în anul 1389 ”Hospites de Sanct Nicolao” . Și în secolul al XV-lea sunt câteva notificări cu diferite toponime: în anul 1423 ”Zentmiklos”, în anul 1450 ”Zenthmilos”, în 1472
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
ca ”Scenthmiclous”. Secolul al XIV-lea este bogat în denumiri, toponimul mai apare în două variante: în anul 1371 ”poss. Zenthmilos” iar în anul 1389 ”Hospites de Sanct Nicolao” . Și în secolul al XV-lea sunt câteva notificări cu diferite toponime: în anul 1423 ”Zentmiklos”, în anul 1450 ”Zenthmilos”, în 1472 ”Zenthmiklos” iar în anul 1478 satul să fie numit ”Zenth Myklos”. Urmează un hiat de aproape trei secole, abia cu ocazia Conscripției Bucow, între anii 1760-1762 să apară toponimul Puszta
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
diferite toponime: în anul 1423 ”Zentmiklos”, în anul 1450 ”Zenthmilos”, în 1472 ”Zenthmiklos” iar în anul 1478 satul să fie numit ”Zenth Myklos”. Urmează un hiat de aproape trei secole, abia cu ocazia Conscripției Bucow, între anii 1760-1762 să apară toponimul Puszta Sz. Miklos. Trebuie să treacă alți nouăzeci de ani până la următoarea atestare din secolul al XIX-lea: în anul 1850 apare numele Szint Mikleus, iar în anul 1854 să fie cunoscut sub două denumiri: Puszta-Szent-Miklos și San-Miclaus. În anul
Sânnicoară, Cluj () [Corola-website/Science/300353_a_301682]
-
populațiilor cucerite asemenea animale. Leul, scăpat din cușcă, ar fi produs pagube locuitorilor, fapt ce i-a determinat să se strângă cu topoare și furci și să-l omoare. Științific, denumirea satului se explică prin existența în slavă a unui toponim identic care înseamnă loc cu vegetație forestieră. Terenul din valea Bisericii era, într-adevăr, cu vegetație forestieră. Satul Leu a dat și numele Câmpului Leu - Rotunda din Câmpia Olteniei. Așezarea este străbătută de văi seci, pe teritoriul satului Leu aflându
Comuna Leu, Dolj () [Corola-website/Science/300404_a_301733]
-
a fost singur. Se preconizează că în anul 2012 , datorită începerii reparațiilor capitale la podul de peste Jiu de la Bucovăț șoseaua de legătură între Cetate, Plenița și Craiova să fie deviată prin Palilula în loc de Bucovăț și să fie continuată până la Podari. Toponime originale din jurul Palilulei : Grejdana (pădure întunecoasă și umbroasă, preferata craiovenilor pentru petrecerile de Paște și pentru picnicuri în sfârșitul de săptămână), Vârtoasa (deal cu teren arabil) , Giangalia ( pădure și fântână), Grosu (deal cu teren arabil), Pandurești (locație în pădurea Oborului
Palilula, Dolj () [Corola-website/Science/300410_a_301739]
-
Lipovu este o comună în județul Dolj, Oltenia, România, formată din satele Lipovu (reședința) și Lipovu de Sus. Cătunul Lipovu a apărut pe hartă în Valea Teiului, toponim existent și astăzi în pădurea Radovanului. După Iorgu Iordan denumirea ar proveni de la slavonul "Lipa", ("tei"), iar alte versiuni nu se justifică. Lipovu este încă din anul 1569. Numele îi vine de la pădurea de tei care înconjoară locul unde a
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
pentru că, în genere, țăranii olteni sunt isteți și greu de păcălit cu brașoave. Iată un exemplu sugestiv. Este comentariul inspirat al unui critic literar contemporan care creionează succint locul natal al unui important filosof și poet interbelic - Ilariu Dobridor. „Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a văzut lumina zilei, se pare la 1 noiembrie 1909... Dincolo de aspra viață câmpenească, satul se întemeia sufletește pe tradiția folclorică încă vie și pe rânduielile bisericești ale Ortodoxiei
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
imediata apropiere a Clujului de azi, la Apahida, localitate care a servit drept capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola gepidă a căpeteniei princiare gepide creștine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich. Resturile gepizilor au dispărut sub stăpânire străină. În secolul al VII-lea însă scriitorii bizantini foloseau pentru Oltenia-Banat numele de Gepidia. Ultima lor menționare a fost făcută în secolul al IX-lea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
astea. Sunt multe alte nume, de care noi nu mai știm. Satele din jurul Bucureștilor care se cheamă Tâncăbești sau Bărcănești vin de la un fost mare proprietar cuman, pe care-l chema Tâncabă sau Barcan. De asemenea, orientaliștii pretind că toate toponimele sfârșind în ui (Vaslui, Călmățui etc.) sunt de origine cumană sau pecenegă. Una din noutățile pe care o aduc în cartea mea e să spun că nu a fost o excepție Basarab și cu taică-su, adică filiera aceasta care
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
casă˝), precum și muzică vocală relucrări de melodii. exactitate soarta tristă a „celui mai mare poet dobridorean”: „Printre figurile pe nedrept uitate ale «noii generații» interbelice se numără și olteanul Constantin Florea Cioroianu, cunoscut în epocă sub pseudonimul ILARIU DOBRIDOR (Dobridorul - toponim cu rezonanță de basm - este satul din Dolj în care scriitorul a văzut lumina zilei, se pare la 1 noiembrie 1909). Era fiu de țărani mijlocași (tatăl, Florea Cioroianu, știa o brumă de carte, pe când mama, Maria, era analfabetă), al
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
Tarquinia-Corneto, cu celebrele morminte pictate), "Vetluna" (Vetulonia), "Felathri" (Volaterrae; Volterra), "Velzna" (Volsinii; Bolsena) și "Velch" (Volcii; Vulci), precum și orașele actuale Mantua și Bologna sau pierdutele "Atria" și "Spina". Însăși Romă are la origine o așezare etrusca. Potrivit unora dintre cercetători, toponimul capitalei italiene (inițial Ruma) ar putea fi derivare din numele unei stirpe etrusce, Rumina. Cea mai mare colecție de artefacte etrusce se gaseste la Museo Nazionale di Villa Giulia din Romă, înființat de Papă Iulius al III-lea. Există numeroase
Etrusci () [Corola-website/Science/298568_a_299897]
-
XIV-lea, din care istoricii au putut desprinde și alte detalii despre conflict. În toate aceste izvoare nu este menționat niciodată cuvântul „posadă”, ce desemna inițial un loc greu accesibil și apărat de elemente naturale sau artificiale. Transformarea lui în toponim s-a produs la începutul secolului al XV-lea, în documente maghiare legate de bătălia din 1395 între Vlad Uzurpatorul și Sigismund de Luxemburg. Astfel, două dintre acestea (datate 1408 și 1438) vorbesc despre "„munții ziși ai Posadei”", deși într-
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
nemurirea. Zeița îl ține pe erou de un picior în timp ce-l îmbăiază și uită să-i umezească apoi călcâiul, ceea ce îi va aduce mai târziu moartea eroului. Baldur este la originea patronimului european Baldovin (Baldwin, Baudouin, Baldovino) și a multor toponime precum Baldenthal, Baldovina și, în România, Baldovinești (județele Brăila și Olt).
Baldur () [Corola-website/Science/299543_a_300872]
-
cele mai populate din regiune sunt Gdańsk, Szczecin, Gdynia, Koszalin, Słupsk, Stargard Szczeciński, Stralsund și Greifswald. Cuvântul "Pomerania" este un împrumut din denumirea latină desemnând această regiune. Denumirea latină este un calc semantic din cuvântul german cu același sens, "Pommern". Toponimul german vine în schimb de la denumirea pomeraniană "Pòmòrze", formată din tulpinile protoslave "*po" ("după", "prin", "lângă") și "*more" sau "*morě" ("mare"). Din același sursă protoslavă provin denumirile în limbi slave de vest, incluzând și . Limbile germanice (în afară limbii engleze
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre. Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele "Villa Ohthunth" este din 1320, iar în 1329 cu toponimul "Ahthon". Din 1456 apare sub denumirea actuală "Ayton" . În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor. În secolul al XVIII-lea aici a fost descoperită o bornă kilometrică (denumită Miliarul de la Aiton) din perioada romană
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]
-
Valea Zsei, care străbate Dârja. Un punct de vedere mai aproape de adevăr este prezentat, la începutul secolului XX, de Tagány Károly, Réthy László, Pokoly József, în cartea Szolnok-Dobokavármegye Monographiája . Conform autorilor menționați, numele vechi al satului Dârja - Derzse provine din toponimul slav drżava, cu sensul de loc, moșie, proprietate, iar Kádár József nu exclude ipoteza ca Derzs să fi fost antroponim. În timpul domniei lui Gabriel Bethlen s-a constituit în Panticeu comunitatea reformată - calvină. Ea a folosit o biserică mai veche
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
-Poporul român s-a format la nordul și sudul Dunării, într-o perioadă îndelungată de timp(sec I î.Hr.-sec IX d.Hr.), prin amestecul daco-romanilor cu migratorii slavi. -Majoritatea hidronomiei și toponimiei de pe teritoriul României este de origine dacă. Toponimele (Apulum, Napoca, Potaissa), hidronimele (Alutus, Samus, Maris), precum și inscripțiile din Dacia în care sunt prezente nume dacice și romane sunt dovada indiscutabilă a prezenței geto-dacilor după cucerirea romană. Se contrazice astfel afirmația lui Eutropius despre „exterminarea geto-dacilor”. -Prezența unor cronici
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]
-
rămână în Germania. 96,7 % din populație a votat pentru rămânerea în interiorul granițelor germane. Alegerea a fost de fapt între "Prusia Răsăriteană/Prusia Apuseană" și "Polonia", nu între "Germania" și "Polonia". În 1938, naziștii au schimbat aproximativ 1/3 dintre toponimele din zonă, eliminând toate denumirile cu origini poloneze sau lituaniene. Activiștii minorității cu rădăcini poloneze (mazuriene) care nu au cooperat cu naziștii au fost trimiși în lagăre de concentrare. Pe timpul celui de-al doilea război mondial, provincia și-a mărit
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
patronul orașelor Napoli, Ravenna, Brescia, Amalfi, Mantua, Bordeaux, Brugge, Patras etc. Deoarece era pescar, sfântul Andrei este considerat de marinarii și pescarii greci drept ocrotitorul lor. În România este socotit cel care a propovăduit Evanghelia pe aceste meleaguri. Mărturie stau toponimele din zona Dobrogei unde a și locuit o vreme. Peștera Sfântului Andrei, Paraiașul Sfântului Andrei sunt tot atâtea mărturii care dovedesc trecerea Apostolului pe aceste meleaguri. Conform Tradiției Bisericii sorții au căzut pentru Sfântul Apostol Andrei sa meargă în părțile
Andrei (apostol) () [Corola-website/Science/299127_a_300456]