4,316 matches
-
durere sfâșietoare În tot brațul, până la umăr. Săgețile atinseseră mușchi și nervi. Dar nervii erau cei mai afectați. Oricât s-ar fi concentrat, corpul lui nu răspundea la comenzile creierului. Oană crezu că e paralizat, ceea ce făcea dificilă chiar și tortura. Dar Își dădu seama că, dacă e paralizie, ea nu a cuprins Întregul organism. Avea o mână care se putea Însănătoși, poate, În câteva săptămâni. Cealaltă rămânea inertă. La fel picioarele. Dar Își putea mișca ceafa. Ridicarea capului de pe pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Patru Cuceritori au fost uciși. Ali se opri, curios să vadă efectul acestei vești asupra rănitului. Căpitanul nu-și putut stăpâni tresărirea. Privirile lui deveniră scormonitoare. Era cu putință? Era doar un joc Înainte de a fi dus În sala de tortură? - Nu de o armată, pe care Primul Cuceritor ar fi văzut-o, În clarviziunea lui, cu ani Înainte. Ci de un om pe care chiar l-a văzut cu ani Înainte, dar n-a reușit să-l oprească. Numele acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
an pe Drumul Mătăsii. A Învins tâlharii chinezi de lângă Luoyang și a ucis, singur, o sută de Cuceritori la marginea deșertului Gobi. Poruncile Marelui Maestru sunt clare. Toți prizonierii noștri sunt eliberați. Nu mai are loc nici un asasinat și nici o tortură. Spahii care ne-au Însoțit până aici au plecat deja spre Istanbul. Marele luptător mongol Amir Baian a poruncit tuturor Cuceritorilor să-l găsească pe tatăl lui Ștefan Oană. Iată că l-au găsit. Cosmin Oană rămase mut. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cineva urcă scările În grabă. Pe ușă intră unul din războinicii lui Ogodai. - Nici unul nu mai e În viață, spuse gâfâind războinicul. - E bine, răspunse Ogodai. Nimeni nu va ști nici unde suntem. - Luați prizonierul. Duceți-l În sala de tortură. Pregătiți focul. Oană fu luat de mâini și târât pe coridor. Simți durerea din umăr, dar și o senzație nouă, de răceală În talpa piciorului stâng. Deci partea stângă a corpului funcționa. Totul era să reziste suficient de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care Îl târâseră pe dalele reci de piatră Îl așezară Într-un scaun metalic și Îi Închiseră Încheieturile mâinilor și gleznelor În cercuri de fier. În sală era foarte cald. Pe pereți și pe câteva mese se aflau instrumente de tortură din cele mai sofisticate. Clești, cuțite, lanțuri, ace, frânghii. Erau zeci sau sute de metode de a duce un om În pragul morții și de a-l ține acolo până la ultima treaptă a suferinței, fără a-i acorda luxul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui, dădu indicative de agenți aflați la Istanbul, aduse argumente care dovedeau că investigațiile mergeau către același răspuns. Noul Mare Maestru era cel care spunea că e. Ordinele lui dovedeau și ele același lucru. Pace cu Moldova. Încetarea asasinatelor, interzicerea torturii. Anularea tuturor misiunilor de acest tip. Menținerea doar a misiunilor informative, până la totala desființare a Ordinului. Căci aceasta era intenția noului stăpân. O lume fără Cuceritori. Fără acte de teroare, fără sânge risipit inutil. Apoi, erau și ordine precise. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fuseseră inculcate și că viața în univers avea aceeași sursă, provenea din același germene... - ...Sigur avem strămoși comuni! - Noi ?! am zburat de-acolo, simțind pentru prima oară ce-nseamnă să-ți pierzi cumpătul!... Gestual, își fac cruce (un simbol al torturii și al Morții!!!) cînd trec doar pe lîngă anumite clădiri, așa-zise Case ale Domnului, de parcă Dumnezeu, Zeul sau Omphal nu ar fi pretutindeni și ar avea nevoie de anumite așezăminte, precum și de oameni specializați în intermediere! În aceste case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
arăta copila. Treptat, chipul ei fusese înlocuit de figurile celor doi fii ai săi născuți nepătați de eșecul anterior al tatălui lor. Erau mândria lui, dar uneori prețul părea mult prea mare. Faptul că soția îi refuza trupul era o tortură. Cu toate că citise recomandarea medicului, ceva din felul ei de a fi îi spuse că ea l-ar fi refuzat și fără interdicția acestuia. Falkland Road deveni un loc cu multe greșeli și capcane. Există semne ale inferiorității rasiale: simplitatea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cel mai rău este că nu i se potrivesc hainele. Adevăratul Bridgeman avea o talie mai mare. Picioarele îi erau mai mari și brațele mai scurte. Pentru o persoană căreia îi pasă de felul cum arată, acest lucru este o tortură. Are doar un smoching ars de țigară la poale, o pereche de pantaloni cu talia suflecată și o pereche de manșete zdrențuite, care-i fâlfâie dizgrațios peste gleznă. Vremurile grele necesită măsuri disperate. Din fericire, Ganesh, stewardul tânăr, este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
din trimestru, și ochii încep să-i curgă, iar nasul i se umple de mucus incolor. Atât nasul cât și ochii i se înroșesc de atâta frecat, iar mânecile cămășii albe se umezesc și se murdăresc. Toată după-amiaza este o tortură. Îi este imposibil să se concentreze asupra jocului, care se desfășoară undeva, la câteva mile, prin aburul câmpului. Aflându-se în afara terenului, nu are altceva de făcut decât să-și plângă de milă, iar când, după câteva ore, este chemat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu voce stranie, sedată. în zbor angelic de egretă recheamă tot ce-a fost odată, dar amintirea e ciudată și însuși timpul o regretă. Sub aparenta frenezie, când toate cântă în natură, eu scriu, robit de poezie, cuvinte smulse sub tortură și pun o grea anestezie de primăvară-n semnătură. într-adevăr ... Ce să mai zic ... într-adevăr mi-e dor de tine și de noi, de vremuri când același măr mușcam zâmbindu-ne, apoi îmi presărai ușor în păr petale
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu mamei. Dar nu am de ales. Rong și Kuei Hsiang sunt prea mici ca să ajute la întreținerea familiei. Rong suferă de coșmaruri groaznice. Să o privești cum doarme e ca și cum ai privi-o suportând chinurile dintr-o cameră de tortură. Își sfâșie cearșaful ca și cum ar fi posedată de demoni. Îi este permanent teamă, e nervoasă și suspicioasă. Pășește ca o pasăre înspăimântată - cu ochii larg deschiși, oprindu-se brusc când e în plină mișcare. Scoate sunete ciudate, ca un horcăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
când își dau seama de importanța a ceea ce au pierdut“. Potrivit lui Fann Sora cea Mare, eunucii puternici conduc Orașul Interzis. Ei sunt maeștri în a țese intrigi. Pentru că au suferit mult, au o uimitoare capacitate de a îndura durerea și tortura. Nou-veniții sunt bătuți zilnic cu biciul. Înainte de a-și duce băieții la palat, părinții eunucilor cumpără trei bucăți de piele netăbăcită de vacă. Noii eunuci își înfășoară aceste piei în jurul spatelui și al coapselor pentru a acoperi zonele unde va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu altele noi. Așezându-mă înapoi în poziția indicată, mă balansez pe ambele mâini. Îmi simt corpul ca pe un obiect străin. Mă legăn, îndurând durerea musculară care începe să se facă simțită. — Zece zile e în mod sigur o tortură. Patroana îmi admiră acum puterea. Ai nevoie de pauze. Nu vrei să zdrobești ouăle din nou. — Nu, nu vreau, însă nu-mi pot permite să nu continui. — Există un alt mod de a atrage bărbații. Patroana se ridică de pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pentru mine. S-a sfârșit cu toată așteptarea mea după norocul ce va să vină. Sufletul meu s-a eliberat. — Mă interesezi, zice împăratul, și pe buzele sale pecetluite se zărește un zâmbet. Acesta pare a fi stilul imperial de tortură. — Spune-mi că simți remușcări pentru ceea ce ai făcut. Vine spre mine, până când chipul său se află foarte aproape de al meu. Tandrețea i se citește în priviri. E prea târziu, chiar dacă ar exista vreun regret; nu folosește la nimic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
noaptea singură, știind că Hsien Feng e cu ea. Posibilitatea a ceea ce s-ar fi putut întâmpla și a ceea ce s-ar putea întâmpla în viitor mă sperie mai mult decât orice coșmar. Trăiesc într-o lume a haosului, unde tortura era un exercițiu de rutină. Începeam să înțeleg de ce atât de multe concubine devin obsedate de religie. Pentru că altfel ar înnebuni fără doar și poate. Îndur cea mai grea iarnă din viața mea. E mijlocul lunii februarie a anului 1856
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a-i face pe rebelii din Taiping să se întoarcă la Nanking. Să sperăm că va avea succes. Forțele lui ar trebui să fie acum în apropiere de Wuchang. Nuharoo mă oprește: — O, Yehonala. Nu mă face să trec prin tortura asta. Nu vreau să știu! Mă așez pe un scaun și iau ceaiul pe care mi-l dă An-te-hai. — Ei bine, eu sunt împărăteasa și trebuie să știu, nu-i așa? își vine Nuharoo în fire: Prea bine, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
penitenciară, în care celor care se fac vinovați de încălcarea regulamentului li se aplică pe spinare o pedeapsă pe care o execută o mașină cu ace, care scrie în carnea lui chiar cuvintele care înseamnă denumirea pedepsei. După ore de tortură victima citește prin suferința sa ceea ce i s-a scris pe spinare și atunci fața lui capătă o iluminare care... Dar citește!" A citit și nu i-a plăcut. "Bine, zic, dar nu te-a impresionat deloc suferința ofițerului, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
au dat mai departe să urmez și clasa a doua pe care abia am trecut-o? Ulterior toți au spus că învățam bine. Dar asta nu era adevărat. Numai eu știu ce-am putut trăi în anul următor, la ce tortură am fost supus și cum soarta mea s-a decis parcă ignorîndu-mă pe mine. De la începutul anului nu putusem învăța nimic, nu aveam cărți. Mama îmi făcuse rost de cinci lei, mi-i dăduse și-mi spusese să-mi cumpăr
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Întrebându-mă de ce păream atât de speriată. Nu m am obosit Însă să-i explic. M-am așezat cuminte În poziția indicată de ea, sperând că Într-adevăr totul va fi bine. Apoi a trebuit să așteptăm. Cincisprezece minute de tortură. Doctorul veni Într-un sfârșit cu radiografia mea și instantaneu ne-am ridicat toți trei În picioare. Eu am izbucnit prima: ― E În regulă? El mă privi serios. Nu puteam citi nimic pe chipul lui. ― E mai bine, spuse el
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
botul ascuțit. Ai mei erau de un verde ca lămâia, cu un toc nu prea înalt. Așa că nu conta că erau cu două numere mai mici. Degetele mi se înfigeau în bot, iar călcâiele îmi atârnau pe-afară. Era o tortură să mergi cu ei, dar, desigur, cui îi păsa? Frumusețea înseamnă durere. Așa am pornit-o către Rickshaw Rooms. Unde se ținea o petrecere de lansare a unui nou serial de televiziune. Brigit auzise de asta la serviciu. Se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi dat orice să știu ce-a scris Luke. Sau nu? Voiam oare cu-adevărat să-l aud pe Luke condamnându-mă? Nu aveam nici o șansă să câștig. Să nu știu era destul de chinuitor, dar să știu era o adevărată tortură. Știam că aș citi chestionarul aproape întoarsă cu spatele la el, tresărind la fiecare cuvânt. Aș fi fost în stare să ucid ca să pun mâna pe un produs care să-mi poată modifica starea de spirit. Orice fel de produs. Nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tău, nu-i așa? Mike a refuzat să răspundă. N-a făcut decât să se holbeze la ea de parc-ar fi vrut s-o taie-n bucăți. Grozav, mă gândeam eu fericită. Atâta vreme cât altcineva era instalat pe scaunul de tortură însemna că nu mai era loc și pentru mine. Josephine s-a întors către noi, ceilalți. —Aveți vreo întrebare pentru Mike? îți faci părul permanent? Mă gândeam eu. Și dacă da, de ce? Nimeni n-a zis nimic. —OK, a oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-a răspuns robotul. î„Living on a Prayer“, Bon Jovi.) După tot efortul pe care-l depusesem, nici măcar nu era acasă. Am închis groaznic de dezamăgită, dar fără îndoială ușurată. Măcar știam că locuia la aceeași adresă. Totuși, întreagă tortură cu sunatul mă storsese de energie, așa că am hotărât c-ar fi mai bine pentru nervii mei să-i scriu. în plus, se reduceau șansele ca Luke să-mi închidă telefonul în nas. Am încercat o sută șaptezeci și opt de variante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]