1,431 matches
-
supremații a valorilor artistice în viață." În intimitatea personajului pe care și-l crease Mateiu, pătrunde cu finețe analitică Eugen Lovinescu alăturînd și unele elocvente comparații cu personalitatea paternă: "Nu moștenise nimic din sociabilitatea, din nevoia de a fi în tovărășie numeroasă, în continuă reprezentație, din verva tatălui său risipită în fața unei galerii mute de admirație. Era mai mult un nesociabil, un singuratic, cu aparențe ursuze și posomorîte. Numai între prieteni, în intimitate, reapărea demonul părintesc al elocinței și al paradoxului
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
în Scriitori români și străini și criticul de la Viața românească: "Așa cum îl simțim din opera lui și cum îl știm pe Caragiale din viața lui particulară, putem admite (ba suntem chiar siguri) că el ar fi petrecut ceasuri plăcute în tovărășia lui Jupân Dumitrache, la un pahar de vin, ori la o sindrofie, cu el, cu Zița și Veta..."; aserțiunea își păstrează valabilitatea, chiar dacă aprecierile autorului față de propriile personaje sunt contradictorii: "Uite-i ce drăguți sunt!" versus "Îi urăsc, mă!" În
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mai puțin serioasă în aspectul ei științific; că Matei Caragiale și-a alcătuit el însuși un fel de atitudine de feudal, că și-a arborat cîteva ordine pe piept și un stindard la moșie și că s-a regăsit în tovărășia atîtor spirite aristocratice din literatura veacului trecut, înseamnă că preferințele lui erau și afinități irecuzabile și că un tainic instinct de solidaritate îl ducea spre toate formele care exprimau un sfîrșit de rasă în gesturi somptuoase. Drapat într-o rigiditate
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
adevăratei fețe a „societății fără clase”, inclusiv cu prilejul războiului civil din Spania, precum și alte asemenea revelații nu reușiseră să submineze decisiv fascinația exercitată de comunismul de stat asupra intelectualilor și artiștilor occidentali. Bine finanțați și sprijiniți logistic de Moscova, „tovarășii de drum” aveau după război un avantaj moral nesperat, un alibi etic greu de demontat: antifascismul. Mulți dintre intelectualii occidentali și est-europeni fuseseră actori sau simpatizanți ai organizațiilor și guvernelor de dreapta sau extremă dreapta, deci nu puteau reapărea prea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cu cadre competente, bine pregătite profesional. Totodată să se ia măsuri pentru înlăturarea din cinematografie a elementelor incapabile și necorespunzătoare. [...] Pentru a evita intrarea în producție a unor scenarii cu deficiențe ideologice, propunem să se instituie un colectiv format din tovarășii : Constanța Crăciun, George Macovescu, Pavel Țugui, Florea Virgil și Ștefan Ion - care să aprobe scenariile literare înainte de a intra în producție. Aceste măsuri erau considerate necesare și din punct de vedere financiar, dată fiind acumularea de sume considerabile cheltuite pentru
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
rămâi tu în partid, am eu grijă !”. Este primul film‑supapă în care nu se mai alege soluția mușamalizării și cosmetizării realului. Defecțiunile de partid sunt prezentate publicului în toată urâta lor goliciune, pentru a fi rezolvate cu putere de tovarășii juști, operațiune din care partidul iese mereu întărit. Totuși, Desfășurarea marchează și primul câștig artistic, personajul săteanului desculț care își cumpără bocanci întrucât a fost numit socotitor la ceapeu, Ilie Barbu, născut din întâlnirea condeiului lui Marin Preda cu deja
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a fost foarte dificilă. Aceasta pentru că, în pofida libertății presei, mecanismele puterii rămân opace. Înalți demnitari din educație și învățământ, de pildă, își păstrează posturile, deținând o dublă autoritate: pe de o parte, cea conferită de trecut și de legăturile cu "tovarășii" de rang înalt, pe de altă parte, cea pe care și-o câștigă în fața străinilor, grație pozițiilor pe care le ocupă după 1989. Această opacitate izvorâtă din continuitatea istoriei elitelor românești blochează orice încercare de democratizare rapidă. Discursul este fără
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
Cuvântul "democrație". Democrație exprima sfârșitul comunismului, dar implicând o pluralitate de concepții și reprezentări: pentru unii nostalgici ai discursului comunist, democrația presupunea egalitatea... Economia de piață, am văzut și înțeles, deschidea perspectivele anarhice ale unui capitalism sălbatic sau controlat de "tovarășii" nomenclaturiști ocupând pozițiile cu mult înainte de 1989. Dincolo de neînțelegerile și instrumentările unui nou limbaj pe care România începe să-l folosească, contextele și configurațiile vecine, regionale și internaționale vor permite o clarificare a perioadei postcomuniste a României. Astfel, sfârșitul războiului
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
conștiinței istorice românești. Ca atare, având în vedere gradul destul de ridicat de ezoterism conceptual precum și strategia deconstructivistă utilizată ca metodă predilectă de analiză, cartea de față este orientată ad clerum, adresându-se înainte de toate semenilor intelectuali cu care autorul împărtășește tovărășia cognitivă și preocuparea comună în cadrul aceleiași științe sociale a trecutului (sociologia memoriei colective, istoria social politică și culturală, antropologia memoriei etc.). Anticipativ, o anume critică ne simțim datori să o preîntâmpinăm chiar dinainte de a fi formulată. Aceasta impută reducția livrescă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
accede la tainele științei sau ale artei dezbaterii, de aceea își apostrofează suratele atunci când acestea se lansează într-o dispută pentru a stabili care personaj fusese mai generos din povestirea rostită în ultima zi a reuniunii de către Emilia: „într-o tovărășie ca a noastră se cuvine să se vorbească într-un fel mai îngăduitor, aș zice, astfel ca lucrurile spuse să nu fie prilej de ceartă prin tâlcul lor prea îngrădit, căci certurile de acest fel își află loc mai potrivit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spele cu apă sau cu lapte pe obraz, pentru a nu căpăta pete, bureți sau alunele pe față; dacă vede o singură rândunică se spune că toată vara omul e singur, iar dacă sunt mai multe, va avea parte de tovărășie.242 O altă pasăre oracol care indică schimbarea anotimpurilor, iarna cu primăvara și vara cu toamna, este barza despre care se spune că aduce și cucul în spate; barza anunță dacă iarna va fi lungă și grea sau scurtă și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în revistă articole și nume prestigioase: G. Coșbuc, N. Iorga, Al. Vlahuță, G. Tutoveanu, Otilia Cazimir, Al. Cazaban, Victor Ion Popa, Theodor Roseu, I. Mihail, Gheorghe Arteni („Scriitorul Virgil Caraivan"), Anton Romila („O figură originală: Moș Virgil Caraivan"), „I. Catană („Tovărășie"), Ioan D. Sandu („Spre progres"), Ioan Chichiță („Cooperația este scăparea"), Nicu Delabăsești („Un uitat folcloristul Iuliu A. Zanne") etc. Mai semnau articole: preot Ioan Dănilă de la Horga, Florin Cherinback, inginer agronom, Victor Al. Glinsky, învățător („Ce-ți dorim noi ție
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a elevilor. Apariția revistei ... ne aduce în minte vremea când, în cu totul alte condiții, câțiva liceeni, printre care G. Ibrăileanu și Raicu Ionescu întemeiau la Bârlad Asociația „Orientul”, despre care, mai târziu, criticul „Vieții românești” nota: „am format o tovărășie bazată pe prietenie, pe tovă rășie de idei, pe comunitate de idealuri.” ... Acum, la al 4‐lea număr, revista și‐ a conturat un profil în care, echilibrat, sunt inserate pagini de istorie, portrete literare, creații proprii, critică, probleme de domeniul
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
intitulat Din partea noastră către cetitori, se menționează că V.B. apare „cu scop de luminare a norodului [...], ca prin știință și credință să ajungem la o viață bună și cinstită”. Colaborează Alexie Mateevici cu poezia În zarea anilor... și cu articolele Tovărășiile de cultură pe la sate și Unirea culturală. Se republică versuri de George Coșbuc, Th. D. Speranția, proză de Sofia Nădejde, texte folclorice și traduceri din Peto´´fi (Pe Dunăre) și A. S. Pușkin (Șalul negru). V. C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290518_a_291847]
-
cosmos nu îl interesează. Nu recunoaște natura ca factor determinant în plăsmuirea ființei umane. Natura este pentru el un simplu decor, un moment al zilei, climat plăcut sau neplăcut, un cadru uneori îmbietor, alteori neprielnic în raport cu fizionomia noastră. Caragiale preferă tovărășia oamenilor. În 1909 autorul îi scrie lui Zarifopol: „...mă călătoresc înapoi, spre casă, în Wilmersdorf, sătul de frumusețile naturii, ale cărei farmece nu le pot pricepe, dar ale cărei lacrimi celeste m-au răzbit până la măduva oaselor... Mă întorc în
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pe motive care țin tocmai de asigurarea coeziunii familiale prin armonie. Mai mult decât atât, superioritatea lui Jupân Dumitrache se extinde vizibil peste întreg cartierul; poziția și funcția sa de căpitan în garda civică sunt subliniate atât de evident prin tovărășia cu ipistatul, Nae Ipingescu, care reprezintă brațul înarmat oficial al autorității statale, și întărite prin strânsa asistență cu același Chiriac. Poziția lui reprezintă expresia cea mai semnificativă a acestei autorități care definește în mod esențial personajul; patrularea pe timp de
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
să devină "Prominenten", adică funcționari în lagăr (de exemplu, kapo2, bucătar, infirmier, însărcinat cu latrinele): " Dacă oferi unor indivizi condamnați la sclavie o poziție privilegiată, anumite avantaje și șanse bune de supraviețuire, cerîndu-le în schimb să trădeze solidaritatea subînțeleasă cu tovarășii de suferință, tot timpul se va găsi cineva să o facă." A treia categorie, din care face și el parte, e formată din puținii care se înverșunează să supraviețuiască fără să colaboreze. Umilit, sfîrșit de puteri, cu voința învinsă, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de integrare se datorează nevoii de a scăpa de sensul de sufocare ce unii îl trăiesc înlăuntrul anumitor structuri de viața consacrată, dar și necesității de a scăpa de sentimentul de neîmplinire spirituală ce poate fi perceput în viața laicală. Tovărășia și sprijinul reciproc pot fi utile și bune, însă nu trebuie să pierdem din vedere că una dintre realitățile pe care trebuie să le acceptăm cu generozitate și onestitate în viață este aceea a limitei, care face parte din orice
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
parte din orice opțiune ce, în mod necesar, comportă limitări de ordin ideal, imposibil de evitat, și care, la nivel concret, sunt trăite prin acceptarea faptului că orice alegere, de obicei, limitează atât bucuriile cât și truda. Această propensiune spre tovărășie este și semnul care, uneori, indică dificultatea consacraților și a consacratelor de a se simți cu adevărat în largul lor în propriile comunități, ajungând să caute spații cu o «normalitate» și spontaneitate sporite, în afara propriilor ambiente. Pentru a tăia din
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
marele get că ar fi trac, adică din Tracia de lîngă barba grecilor, ori el scrie pe tăblițe că este mato geto, adică îi conducea pe geți nu pe poponeții altora! Autorul ne spune că înghesuit de urgii ,,dimpreună cu tovarășii, căutînd scăpare se duse la Argedavon, la tatăl regelui Burebista... Luînd apoi coroana zeilor din Samothrace pe viață, îndeplini jertfele și ceremoniile religioase ale inițiaților și ale orașului. În tinerețea sa, pe cînd era rege Burebista, cel dintîi și cel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cu încredere, cu insistență și cu speranță, pentru a-l ajuta să obțină un loc de exil mai puțin aspru. Primii vor fi blamați de sulmonez cu cuvinte de foc: Ce voi spune se întreabă cu dispreț și amărăciune despre tovarășii perfizi și despre servitorii răutăcioși?" "Quod referam comitumque nefas famulosque nocentes?"156 Unora dintre ei le dedică elegii întregi și până și un poem Ibis157. Din câte se pare, acești comites și famuli nu trebuie să fi fost persoane de
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
literară. La moartea acestuia poetul i-a oferit un dublu și suprem omagiu: lacrimile și versurile sale, care au fost declamate în plin for (v. 27-30). Se adaugă prietenia fratelui mai mic (Cotta Maximus) care nu i-a disprețuit niciodată tovărășia și prietenia Ovidiu afirmă acest lucru numai dacă Messalinus e de părere că o astfel de recunoaștere nu i-ar putea dăuna (non nocitura). Altfel ar prefera să fie știut de mincinos. Ar fi mai bine decât să știe că
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
formează o unitate, fiind posibilă coeziunea dintre părți. Ca poet erotic, Iancu Văcărescu duce mai departe, cu elemente noi de decor, mitologia familiei: aceea ridicată pe un imens suspin. Dragostea e un „magnet dulce”, un „foc greu” În piept, o tovărășie plăcută și o gîrlă de suspinuri pe care poetul, fire comodă, le vrea cît mai ușoare („suspinuri, fiți mai ușori”). Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu poate să nu ne rețină atenția o însemnare ca aceea din 26 oct. 1937 ("călătorie manquée la Constanța"), prețioasă prin faptul că la Constanța călătorește și Bizu, și încă de două ori, mai întâi în compania Dianei, apoi în tovărășia Silviei. Pe de altă parte, e binecunoscută oroarea scriitorului față de călătorii. Ce-l va fi îmboldit, atunci, să plece la Constanța? Și de ce a regretat el, ulterior, voiajul cu pricina? La mijloc trebuie să fie, probabil, căutarea unei surse inspiratoare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
trebuie de presupus că popoarele acestor țări vor trebui să ia ele Însele În mâinile lor cauza eliberării de sub jugul german» (Ă). În Scânteia și România Liberă legale apar poeme inspirate de glorioasele armate eliberatoare: După ce codri au adăpostit pe tovarășii dârzi din spatele liniilor, după ce drumurile au purtat armatele plecate să clădească o pace fără primejdie, cât de puține-s vorbele smulse din această tribună-nsângerată. Și totuși despre toamna aceasta se va scrie și iar se va scrie Către apus
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]