2,402 matches
-
alături de Delphine și că nu mai locuiam cu Tina? Eram căsătorit și mă culcam cu o femeie care nu era soția mea. Eu, fiul autorului cărților tatălui meu! Mi-era teamă să divorțez. Un Weyergraf nu divorțează În veci de tovarășa lui de viață. „Știu că vei accepta să divorțezi cînd vei iubi pe o alta“, Îmi spunea Tina la telefon, cînd avea deja o legătură cu un bărbat căsătorit care refuza să divorțeze pentru ea, În timp ce eu, care eram nebunește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
motivație, a cărei existență o observase neliniștit ca pe o umbră sau o negare, să fie cineva care nu mai aparține acestei lumi, e adevărat că nu e vorba de o persoană oarecare, e femeia cu care a fost căsătorit, tovarășa de muncă, mama fiicei lui, totuși, oricât talent dialectic s-ar cheltui, e greu să susții că amintirea unui mort poate face o ființă vie să hotărască să rămână în viață. Un amator de proverbe, adagii, zicale și alte maxime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
încep? Dom’le, de mic copil am rămas orfan de mamă, de la vârsta de un an de zile. Am rămas cu patru frați, iar tata s-a recăsătorit, la trei, patru, cinci luni. A ținut trei femei până când să găsească tovarășa să ne crească pe noi. Am dus o viață amărâtă. Vă dați seama, patru copii cu unul care muncește și cu soție care avea și ea un copil. Era vremea aia grea, de se lucra numai la CAP. Sunt din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
unchiului meu m-a ajutat, că nici un polițist din Maramureș nu dorea să fie el cel care mă arestează. Ajunsesem chiar o sperietoare. 1990. Plec dincolo, neștiind limba maghiară dorind să mă integrez în lumea interlopă ungară, îmi iau o tovarășă din România și ajung în scurt timp cel mai curtat criminal, vreau să renunț, mă reîntorc în țară, aici sunt șantajat de tovarășa de fapte și o omor. Sunt condamnat la 25 de ani, vreau să-l omor pe procuror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
1990. Plec dincolo, neștiind limba maghiară dorind să mă integrez în lumea interlopă ungară, îmi iau o tovarășă din România și ajung în scurt timp cel mai curtat criminal, vreau să renunț, mă reîntorc în țară, aici sunt șantajat de tovarășa de fapte și o omor. Sunt condamnat la 25 de ani, vreau să-l omor pe procuror. Tovarășul meu spune ofițerului CI eu sunt transferat la Craiova, după doi ani vine și tovarășul meu acolo, norocul lui a fost că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cvasiinterlopă, de conversație rafinat licențioasă și libertinaj a salonului era „animată” și de prezența soției sale Domnica (alias Iada Gună din Lunatecii): „de origine poloneză, fostă femeie ușoară culeasă dintr-un cabaret, aceasta se va metamorfoza peste cinci decenii în «tovarășa Bogdan», soră la serviciul deparazitări din Spitalul Central, mereu tunsă băiețește, cu glas și alură de bărbățoi” (C. Beldie, op. cit., p. 166)... Tunsă á la garçonne și cu atitudini foarte libere, „prietenă” a scriitorilor de la Terasa Oteteleșanu, Mica Bogdan-Pitești a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
să se strecoare prin spațiul strâmt dintre două mașini și Îi trecu pe dinainte. Când Îl văzu În mașină, obosit și atent pe locul șoferului, se opri șocată de spaimă. Antonio chicoti, mulțumit că o speriase. Femeie bătrână - poate vreo tovarășă sau vreo confidentă a babei Olimpia, dușmanca de moarte, bună de ars pe rug, de tras În țeapă, de linșat și de biciuit, căci dacă ea n-ar fi ajutat-o, Emma nu ar fi plecat de acasă și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
intereseze de ceremoniile carierei lui Elio. Cu ani În urmă, când Elio se aruncase În valurile politicii, nutrise În taină dorința de a deveni prima adevărată doamnă a Italiei - singura națiune occidentală care trimisese În jurul lumii niște bunicuțe și niște tovarășe partizane, casnice sau cópii ale Rahelei, chiar și amante pline de nuri, dar niciodată o femeie modernă care putea să reprezinte femeia italiană a anului 2000. O Jacqueline Kennedy tânără, cosmopolită, frumoasă, licențiată și demnă de a fi protagonistă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ei ucigătoare, și nici nu putea lua parte la sărbătoare, Învăluită În mirosul cald și animalic al vestiarelor - miros de papuci, de picioare, de axile, de camfor, de păr și transpirație. Un miros plin de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se Întoarcă și din care simțea că fusese expulzată. Și Îi păru rău că nu Îl cunoscuse pe prea-Înaltul Jonas cu părul ca un ciorchine de banane. Răbdare. Păcat că venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
activiști recrutați și se autodeclarase victimă a regimului capitalist și în special a lui Achile Vintilescu, exploatatorul ei, în casa căruia continua să locuiască, în compensație pentru cele suferite. După naționalizarea casei, în mod firesc, Vencica, măritată și cu copii, tovarășă de nădejde și victimă a fostului proprietar, a rămas definitiv acolo, mai întâi plătind o chirie simbolică statului, apoi devenind proprietară, cu acte în regulă. Își făcuse în câțiva ani și liceul, și facultatea, la fără frecvență ori prin cursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cerdacul ei brâncovenesc, fusese vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a dat seama imediat cine este. Arăta ca o tovarășă înfășurată în costum-taior bleumarin, cu părul tuns și dat pe spate și cu o față câinoasă. A intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pentru că începuse să-i placă: - Ba, aș merge și mai departe, începuse el, prin vocea Vencicăi, și aș spune că tot atât de importantă este și autodemascarea. Suntem datori să spunem totul și să dăm pe față propriile slăbiciuni. De exemplu, eu, tovarășa Vencica, am colaborat multă vreme cu dușmanul de clasă Achile Vintilescu, în casa căruia am fost slugă. Lui i-a fost milă de mine și m-a primit în casă, iar eu m-am lipit cu totul de acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nici acum nu pot să uit serile parfumate în care discutam despre Zogru... Și tot așa, în rumoarea generală a sălii, până când s-a ridicat un tovarăș din prezidiu și-a liniștit lumea: - Am ascultat cu atenție ce-a spus tovarășa Vencica și îi dau dreptate. Într-adevăr e nevoie de autodemascare. Și de atunci s-a dezlănțuit un adevărat val de autodemascări, în fabrici, pe șantiere, în școli ori la Academie, fiecare cetățean își făcea din când în când autodemascarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ușor să uiți că avea darul vorbirii - o trăsătură pe care fiica ei n-o moștenise. Zilpa era doar cu câteva luni mai mică decât Lea și după ce mama Zilpei murise, Ada le-a dat să sugă la amândouă. Erau tovarășe de joacă în copilărie, apropiate și foarte bune prietene, păzeau turmele împreună, adunau fructe, inventau cântece, râdeau din orice. În afară de Ada, n-ar fi avut nevoie de nimeni pe lume. Zilpa era aproape la fel de înaltă ca Lea, dar mai slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a luat mâna și a dus-o la buze. I-a sărutat palma și apoi i-a dus-o la obraz. Pe chipul lui Isaac a apărut un zâmbet din care cine voia, înțelegea că femeia acoperită cu văl era tovarășa inimii sale. Tata a venit înaintea lui și a zis „Tată?”, cu o voce gâtuită de lacrimi. Isaac s-a întors către Iacob și și-a desfăcut brațele. Tata l-a îmbrățișat pe bătrân și amândoi au început să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
iar eu am fost impresionată de cât de multe știa despre nașteri acea femeie de viță nobilă și de cât de relaxată era Rahela în conversația cu o regină. Așnan, am aflat, era fiica doicii reginei. Femeia de pe cărămizi fusese tovarășa de joacă a fiului ei și sora lui de lapte - așa ca mine cu Iosif. Doica murise când cei doi erau încă mici, iar Re-nefer se legase de copilă încă de atunci și acum, că-i purta copilul lui Hamor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
împreună cu bărbații. Soți și soții stăteau unul lângă altul în timpul mesei și vorbeau unii cu alții. Am văzut cum o femeie și-a pus mâna pe brațul bărbatului ei și cum un bărbat a sărutat degetele pline de inele ale tovarășei lui. Mi-era imposibil să mi-i închipui pe părinții mei mâncând unii cu alții, cu atât mai puțin atingându-se de față cu lume. Dar eram în Egipt și aici eu eram străina. Acea noapte a marcat și sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
multe femei mureau. Meryt avea să fie o cetățeană de onoare dacă ar fi vrut să vină și să locuiască acolo. Prietena mea era tentată de idee. De la călătoria dezastruoasă la On, începuseră să circule zvonuri despre moașa străină și tovarășa ei. Preotul pe care îl blestemasem își pierduse glasul după aceea și apoi rămăsese șchiop. Erau tot mai puține solicitări de a asista la nașteri în casele nobililor, deși nevestele servitorilor și ale negustorilor încă ne chemau. Știam că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să-și dea seama că eu nu sunt Horațiu, și i-am spus că da, eu sunt, și atunci comandanta detașamentului de pionieri m-a întrebat ce căutam acolo, în Colțul Păcii, și eu i-am spus că nimic deosebit, tovarășă comandantă, din superstiție, înainte de concursuri, mă uit întotdeauna la fotografia comandantului suprem al forțelor armate, pentru că e un model pentru mine, și atunci comandanta detașamentului de pionieri a dat din cap și a spus că tocmai astfel de gânduri patriotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
el este secretarul tovarășului Bherekméri, comitetul orășenesc de partid i-a trasat lui sarcina organizării acestui eveniment, și să fim amabili, să urcăm pe podium, că rudele apropiate acolo trebuie să stea, așa că să fim amabili, să mergem acolo, lângă tovarășa, și a arătat spre sicriu, și m-am uitat și eu într-acolo, și am văzut-o pe bunica stând în dreapta sicriului, era singură, privea sicriul de parcă nici n-ar fi observat c-am sosit, mama nu s-a mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pus dinainte mapa legată în piele bordo, așa că am știut c-ăsta trebuie să fie tovarășul Bherekméri. Atunci tovarășul Bherekméri s-a postat la pupitru și a ciocănit cu degetul arătător în microfon și a spus că salută cu drag tovarășele și tovarășii îndoliați de față, și le cere permisiunea să spună câteva cuvinte despre bunicul meu, tovarășul secretar, pe care orașul îl consideră mortul său personal și ale cărui merite sunt incontestabile. După care tovarășul Bherekméri a tăcut, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de localuri. Totuși era fericit să aibă la dispoziție mai multe vulve și guri decât ar fi Îndrăznit să viseze vreodată; iar asta simțea că i-o datora Christianei. Cele mai plăcute momente erau acelea când ea mângâia alte femei; tovarășele ei de-o seară erau Încântate de agilitatea limbii, de abilitatea degetelor lui când Începea să le excite clitorisul; din păcate, când voiau să le Întoarcă serviciul, de regulă urma o decepție. Vulvele lor, lăbărțate de penetrări În poștă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dacă trebuie să mai umblu, sau să mă opresc și să mă dau prins. Vindecătorul păru să Înghețe. Se holbă și Își drese glasul. Apoi: - Dar cu ea, cum rămâne dacă te dai prins? mi-o arătă pe Runa. E tovarășa ta de călătorie, așa că urmăritorii o urăsc la fel de mult ca pe tine... Cât despre oamenii lui Scept, i-ai uitat cumva? Se bat și acum Între ei, pentru că ai trecut tu prin satul lor. Dar cu cei care au auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ingenioase pe care o poate scorni un rus fără să riște nimic personal este să introducă fraudulos în țară un exemplar din Memoriile unui Casanova monogam. Și pentru cine face contrabandă? Cui îi va arăta marfa asta trăsnet? Vechii sale tovarășe de viață, propria-i nevastă. Ani de zile, continuă Wirtanen, n-a existat decât o ediție în limba rusă. Dar acum s-a tradus în maghiară, română, lituaniană, estonă și - ce e mai minunat - din nou în germană. — Și Bodovskov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele dădeau jos chiloții. Orice-ar fi fost în momentul acela, regula era că trebuia să mergi până la capăt, cel puțin o noapte de avânt și entuziasm, altfel riscai să te tezești cu cine știe ce prelucrări pe linie de partid, cu anonime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]