4,226 matches
-
de spus? Haide rapid, că am mâncarea pe foc, nu am timp de povești. - Ăă aaa... zise încurcata elevă, îmi puteți spune totuși dacă știți când se intoarce Râul? - Nu-i cunosc programul. Altceva? - Nimic. Mulțumesc. Seară bună, replică Aveline, trântind la rândul ei telefonul și reținându-și cu greu un chicotit de satisfacție. "Auzi ce chestie. Băiatul ăsta umblă creangă și nu trebuie să dea nimănui socoteală, pe când eu parcă aș fi mai ceva decât Cenușăreasa. Trebuie să revin mereu la
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
să-i aduceți acum, imediat?... Lasă-mă bre în pace, că așa procedați mereu, ce dracului!... Da, bine! Păi... o să rămân eu, n-am ce să mai fac acum... Sunt singur, văd eu cum rezolv... Bine, bine, vă salut! A trântit receptorul cu furie și s-a uitat la ceasul din perete. „Sunt cretini oamenii ăștia, băi frate! Le era greu să spună ceva mai devreme... Ei nu știau! Știau, dă-i în mă-sa pe gheață de zevzeci! N-are
SUB IMPERIUL FRICII (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358797_a_360126]
-
cu ochii aprinși de ciudă. Știau însă că lucrurile nu stăteau tocmai așa, altfel n-ar mai fi colindat prin câteva orașe înainte ca să le pice lor pe cap. Plecând în pripă, în pofida încercării amândurora de a-l domoli, Sigi trântise ușa în urma lui, de li se zguduiseră pereții. Peste vreo trei săptămâni primise scrisoare de la Berni, acesta îi cerea pe un ton aspru socoteală pentru felul cum se purtase cu fiul său, că băiatul se bazase pe faptul că sunt
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
repeta întruna, eu nu știu, cu el trebuie, da, el este ... , să văd ... , Sigmund, Germania la aparat!... Urmase un schimb răstit de vorbe, departe de receptor, pe care nu le înțelesese, pentru ca, în cele din urmă, acesta să fie violent trântit în furcă. Atunci pusese iarăși mâna pe condei și le scrisese ălora limpede și frumos că, date fiind noile condiții, își dorește casa înapoi, conform înțelegerii. Nu primise însă niciun răspuns. Așa nu mai merge, luase în cele din urmă
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > IUBEȘTE CE-I FRUMOS! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 327 din 23 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului IUBEȘTE CE-I FRUMOS! Când te calcă alții în picioare Trântindu-te pe jos, Tu te ridică și mai tare, Iubește ce-i frumos! De-i putred totul împrejur De un lugubru miros, Tu, păstrează-te tot pur, Iubește ce-i frumos! Când te insultă unii grav, Prefă-te mai sfios
IUBEŞTE CE-I FRUMOS! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358936_a_360265]
-
buzele albești, Nefericit, înspaimîntat Printre comori piraterești, Păreri de rău ca nu-ntelegi Mișcarea gurilor de pești, În calmul monștrilor sorbit, Măcar astfel să te ferești, Fără să fii de tot primit, Nici înecat, nici viu nu ești, Să poți trînti o poartă grea, Să tragi perdele la ferești, Și poezia e un somn Din care nu te mai trezești. Din volumul "Răsad de spini", 1973 Marin MIHAI-Revista Armonii Culturale www.armoniiculturale.ro HAI,ROMÂNIA ! http://mihaimarin.wordpress.com Referință Bibliografica
CONSTANTA BUZEA, UNUL DINTRE CEI MAI MARI POETI ROMANI CONTEMPORANI, A PLECAT IN CERURI, LANGA ADRIAN PAUNESCU de MIHAI MARIN în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359073_a_360402]
-
până se făcea târziu. Zorile-i prindeau pe vale,cărând apă din parau, Mi-amintesc de tată-mare ,un bătrân blând și hazliu, Nu prea mare de statura chiar micuț și subțirel, Cum mai răsucea tiparul,mult prea mare pentru el. Trântea pe masa tiparul și îl umplea cu pământ, Nivela ușor cu mâna ,deasupra -i punea capac. Trăgea spre marginea mesei,fără să-l scape din mâini, Așeza pe jos dreptunghiuri,rânduri,rânduri la uscat. Negru de la munca-n soare,chip
CARAMIDARIA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359087_a_360416]
-
să meriți această recompensă? - Boier dumneata, drag fiu al comunității noastre, mă scuzați că vă întrerupt „licitația” pe care vreți s-o faceți? - Se poate, sfinția ta!... și iar închinară paharele și, cât ai clipi din ochi, erau goale și trântite pe masă energic, la care Pandelică adăugă: să mai vină un rând! Moș Cobrescu Ilie care ținea loc de paharnic de la începutul zaiafetului, se sculă în picioare, luă carafa din tava așezată pe o măsuță alăturată și le umplu la
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
suprapuse, pe jos avea chituci de lemn, iar ferestrele nu etanșau niciodată, fiindcă și acum mi-a rămas frigul în oase ... de cât am îndurat două ierni), mi-a arătat un scaun și, făcându-mi semn să iau loc, a trântit cascheta pe masă, a lovit cu palma de colțul dulapului înțesat cu regulamente militare și a scos o cărțulie cu scoarțe albastre (să fi avut vreo 30 de pagini) pe care mi-a dat-o, explicându-mi cu glas domol
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
ar fi știut cât de mult îl iubeam... m-ar fi sărutat și el cu limbuța lui piersăcie. În asememnea momente de drăgăleală și aguguleală am fost găsit de către domnul colonel Pătrașcu. Tocmai când îi ridicam piciorușul din față, și trântindu-mă pe fânul din colțișorul „prințișorului” îi spuneam ”Căluț, căluțul meu... Fă-te mare, pui de zmeu! S-alergăm peste câmpii, Peste dealuri, printre vii” și l-am luat în brațe să-i prind între dinți urechiușa, iar Floricica necheza
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
poată vedea dincolo de Violeta, mirându-se că Mișu a ieșit fără să se scuze, să salute, să zică ceva. Instinctiv, s-a întors și Violeta spre ușă. Cei doi ieșiseră deja. A apucat doar să-l vadă pe Mișu cum trântește ușa după el și-i aruncă o privire scurtă, cât o clipită, pe sub sprâncenele-i încruntate. - De ce au plecat așa grăbiți? I-am deranjat eu, doamna avocată, cu ceva? - Nu, nu! Stai cuminte, nu e asta. Au înțeles, probabil ceva
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
hotărâtă. - Ar cam trebui să te apuci de învățat și să lași obrăzniciile! - Fii fără grijă, deja m-am apucat de învățat, dar te anunț că dau la Agronomie, nu la Medicină! Trecu în pas vioi prin hol și se trânti în camera ei pe pat, scoțându-și telefonul: - Auzi, Crețule, cică un inginer agronom dă de un țăran bătrân pe câmp: „Ce faci aici moșule?” Zice țăranul:”-Noa, măsor temperatura cu dosul, ca să știu când e bine de semănat!” Zice
DOMNIŞOARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360422_a_361751]
-
de deznădejde pe care o avea și ea. Karon înțelesese de unde venea ură ei.La fel ca Nickolas și ea fusese prinsă în mreajele razbunarii.Se trase înapoi și încerca să fugă spre ușa ,dar Elisabeth o prinse și o trânti de perete,lângă scari.Incerca să țipe dar mătușa îi astupa gură și cu o mână o strângea de gât,pana gând Karon simți că puterile o lasa.Pipai peretele și lovi cu mâna un vas oriental ce se găsea
KARON,CAP 14 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360366_a_361695]
-
Câteva lucruri trebuie făcute, orice-ar fi, Pentru o înmormântare civilizată a noastră, Nici măcar o întâlnire de adio nu vreau să-ți solicit, Mi-ar sta rău, ca bărbat ce ți-am fost, să mă umilesc, După ce tu mi-ai trântit, nu ușa, ci orizontul în nas, Oricum, am avut noi grijă să așezăm în memorie Întâlniri de referință, s-o putem alege pe aceea De care să ne aducem aminte cât vom trăi. Acum, când scriu acestea toate, mă aflu
ANA -MARIA PAUNESCU : FESTIVALUL INTERNAŢIONAL ADRIAN PĂUNESCU – EDIŢIA I-CRAIOVA 2013 de MIHAI MARIN în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360427_a_361756]
-
de groază, se traseră focuri de armă. Brațele săriră prin aer, picioarele fură smulse din bazin, iar capetele săltară ca niște mingi însângerate, de parcă jucăușele strigoaice disputau cea mai aprigă partidă de volei. Alteori țestele scăpară în gol sau fură trântite cu forță de pereți spărgându-se și spoind totul cu sânge și creier. Cu toate acestea, dintr-odată „Imperatorul” simți cum noi forțe supranaturale îi inundă trupul. Era sub controlul unei energii necunoscute ce-i pătrunsese în corp de ani
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
neroziile! Părăsește acel trup, căci în el sălășluiește un suflet arvunit diavolului! - Nu-ți ține vicleșugul, străbunicule! - se auzi un rânjet din autoturism. Vulturul prinse mașina cu ghearele-i puternice. Roțile scrâșniră pe asfalt frânând brusc, dar la fel de brusc demarară trântind pasărea printre țancuri și brazi. Ofensat, Contele își desfăcu mantia neagră și urmărirea reîncepu. Mașina parcă alerga singură. Toate comenzile se blocară și deveni un robot scăpat de sub control. În acel moment, o umbră se desprinse din ea și dispăru
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Femeia îl îmbrânci dorind să-l scoată din grotă. - Ieși! De mâine mă vei găsi într-un palat! De azi înainte o să te târăști la picioarele mele! - Îți arăt eu ție! - îi răspunse diavolul și prinzând-o în brațe o trânti pe piatra rece și umedă. - Ce faci, nenorocitule? Mă violezi? Huuu! Piei, Sarsailă! Ia-ți mâna spurcată de pe mine! - În talpa iadului vei ajunge târfa noastră! Femeia țipă în chinurile groaznice ale dracului. Vlad văzând că dăduse greș, vru să
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
doar de el știute, între teica porcului și jgheabul de deasupra ieslei din grajdul vacii. Tot vacii îi aduce, din grămada de lângă poarta grădinii, pe care are grijă s-o împrospăteze zilnic, un braț mare de iarbă, pe care-l trântește în ieslea de lemn, din fața posacului erbivor. Ultimul drum din acest ciclu de activități matinale îl face la „pompă”, unde îl așteaptă două găleți mari, din cele pentru var lavabil, pe care le umple cu apă și astfel, cu ele
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
și-l simpatizează. De aceea reuși, nu fără efort, să oprească pe vârful limbii, o înjurătură birjărească care se născuse instinctiv și fulgerător în creierul lui, ai cărui neuroni stăteau să se rupă de încordare și ciudă. Urcă în mașină, trânti ușa și porni motorul, fără să scoată o vorbă. Ralița tace și ea. E la fel de supărată de cele întâmplate, ca și bărbatul său, dar nu vrea să mai toarne și ea sare pe rană. Își cunoaște bine omul și știe
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
revedere,sper să rezolvați cazul și să-l prindeți pe nemernicul care a facut asta. Ieși pe ușă dar încă se auzea pe holl un”Sper să înfunde temnița cei care fac așa ceva”urmat de un scuipat zgomotos și un trântit de ușă. În vremea asta,lângă o ușă metalică,stătea Tom,cu o evidență îngrijorare pe chip. -De ce trebuie să îi așteptăm chiar aici,tata? Nu era mai bine în birou? -Termină,Tom.Daca mă faci de râs de
KARON,CAP 11 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360151_a_361480]
-
se ridice. Împleticit în mers, a făcut un salt spre agresor, dar picioarele nu i-au mai dat forța de care avea nevoie și a ajuns doar la picioarele acestuia. A încercat să-l tragă în jos, pentru a-l trânti la pământ. N-a mai apucat. Mai multe lovituri violente cu piciorul, pe ambele părți ale trupului, l-au țintuit pe asfalt cu fața în jos. Nu mai simțea pe unde este lovit. A înțeles doar că mai sunt cel
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
în noapte țipătul puternic al Violetei. Era deja la un pas de ei și a apucat strâns mâna celui hotărât să ucidă. S-a luptat cu el în dorința de a-i smulge cuțitul, dar acesta a reușit s-o trântească la pământ. Ceilalți doi rămăseseră nemișcați. Priveau și nu știau ce să facă. - Tu ce vrei, fă! Să mori cu el? s-a răstit agresorul la femeia ce se ridicase în genunchi. - Iartă-l! Spre binele tău, nenorocitule. Intri pe
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
-am împărțit papuși și bile, s-a stins în pat, privind în ochii soțului ce-o îngrijea și nimeni n-a știut de boala ei. Iar Tikva, confidentă devotată, de moartea ei întâmplător am aflat. Poarta vieții, ea deodat- a trântit-o și nici n-am putut să mă despart de ea. Adio voua, dragi morți ai vieții mele și nu vă faceți griji! Voi ,pentru mine ,veți rămâne în veci carne și oase ! Imagine: Părinții mei la o serbare la
DE MULTE ORI A BĂTUT MOARTEA de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340375_a_341704]
-
că pereții dar și pietrele de pe jos, erau lunecoase însă nu de la umezeală ci de la dejecțiile care ajungeau aici printr-un sistem de canalizare conceput, cel mai probabil, de un masochist. Verdunel realiză din prima că, după ce ușa a fost trântită și încuiată, în hrubă și-au făcut apariția și niște șobolani de mărimea unui cal mic. Aparent, deocamdată, neinteresați de el. Aparent, dar la fățărnicia specifică speciei te poți aștepta oricând la orice! Cert este că așa cum foamea te face
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
intestinali, cu dureri groaznice de la gută, cu dificultăți de a înghiți și puțind mai ceva decât groapa cu lături a palatului, ceea ce nu l-a împiedicat s-o facă mereu pe Regele Soare. *** Verdunel se trezi într-o sală mare trântit în fața unui șemineu în care ai fi putut intra călare. Privea total descumpănit în jurul său, la oamenii îmbrăcați în uniforme și care aveau îndreptate spre el niște pistoale mai ciudate. Reuși să priceapă ceva din zbierătele lor și încercă să
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]