21,550 matches
-
al XIX-lea, Originile intelectuale ale leninismului (tradusă în 1993 la Editura Humanitas), Confuzia limbilor (tradusă în 1992 tot la Humanitas), Falsificarea binelui, Soloviev și Orwell, Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclastului (tradusă în 1996 la Humanitas), Nenorocirea secolului (tradusă în 1999 la Humanitas) etc. Premiat de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Eseu și cu Premiul pentru Istorie, Alain Besançon a fost tradus târziu în țările Europei de Est, deși opera sa circulase clandestin în Polonia și U.R.S.S.
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
și Orwell, Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclastului (tradusă în 1996 la Humanitas), Nenorocirea secolului (tradusă în 1999 la Humanitas) etc. Premiat de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Eseu și cu Premiul pentru Istorie, Alain Besançon a fost tradus târziu în țările Europei de Est, deși opera sa circulase clandestin în Polonia și U.R.S.S.
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
îndemînarea aproape gastronomică a potrivirii ingredientelor. Aflat în trenul de întoarcere, Oki "deschise, pe la patru jumătate, pachetul de la Otoko. Acesta conținea un sortiment de bunătăți pregătite cu ocazia Anului Nou, ca și buletele de orez care i se părea că traduc sentimentele unei femei. Fără nici o îndoială, Otoko le făcuse ea însăși pentru cel care, odinioară, îi distrusese tinerețea. Mestecînd mici înghițituri de orez, Oki simțea parcă pe limbă și între dinți savoarea iertării din partea lui Otoko. Nu, nu era iertarea
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
probabil numai pe talent. Puțin, prea puțin pentru un erou... De-aș avea puritatea, măcar, a unui... (indescifrabil)... Sau dacă aș fi un Ivan Karamazov de pildă să am satisfacția unicității,... a unui egoism de rasă... (Urmează niște note, cuvinte traduse din franceză): De trop - care e în plus, je suis de trop... S'affubler, a se îmbrăca fistichiu, în mod ridicul. Affrioler - a atrage... cadourile ademenesc copiii...
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
folosită conștient și logic pentru a transmite cu ajutorul ei ideile proprii sau ale altora. Virtuozitatea cu care mînuiești acest instrument te îndreptățește să te consideri stăpînul lui. Cunosc foarte bine acest sentiment. Mă consider stăpînul limbii mele doar atunci cînd traduc. Pare un paradox. Dar tocmai dependența de alt tipar lingvistic, delimitîndu-mi spațiul de mișcare, îmi dă o libertate adaptată posibilităților pe care le stăpînesc. Atunci cuvintele nu mă posedă, mi se supun. Nu mai am senzația miracolului, nu mai aud
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
apărut în Deutsche Revue de la 1 ianuarie 1881, semnat de autor, scris pe a sa răspundere, nu în numele Partidului Conservator, pe care nu-l consultase, dar arătînd comunitatea de vederi cu unii membri conducători ai "Junei drepte"... a fost îndată tradus de Eminescu, reprodus în Timpul și, pentru polemică, apoi în Românul" (T. Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. III, 1899, p. 6-7). Așadar, Eminescu traduce și publică în Timpul acest articol importantisim al lui Maiorescu, care, pentru prima oară are curajul să ceară public
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
nu-l consultase, dar arătînd comunitatea de vederi cu unii membri conducători ai "Junei drepte"... a fost îndată tradus de Eminescu, reprodus în Timpul și, pentru polemică, apoi în Românul" (T. Maiorescu, Discursuri parlamentare, vol. III, 1899, p. 6-7). Așadar, Eminescu traduce și publică în Timpul acest articol importantisim al lui Maiorescu, care, pentru prima oară are curajul să ceară public intrarea țării în Tripla Alianță. Ba chiar, cum reiese din această prefață a lui Maiorescu, la început liberalii au fost surprinși de
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
în care, în final se întreba retoric: "O întrebare acum de dezlegat: care mai este deosebirea de principii între partidul numit liberal, astăzi la guvern, și partidul numit conservator, astăzi în opoziție?". Cea dintîi întrebare, revenind la Eminescu, este dacă, traducînd și publicînd articolul lui Maiorescu din Deutsche Revue, îi împărtășea opiniile? Să admit că traducerea și publicarea articolului fusese o treabă de serviciu. Apoi, reiese din documentările d-lui N. Georgescu, a devenit un teribil adversar al acestor opinii. Dar
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
odată și cu mult folos literaturii, pare un miracol. În Germania, nu doar relațiile de strictă vecinătate sau unele afinități elective au făcut ca începînd din 1991 și pînă acum, cu o uimitoare viteză, scrierile Margrietei de Moor să fie traduse și publicate toate - de la primul și pînă la ultimul roman. Se cere totuși amintit un fapt: revelația literaturii olandeze și succesul de care unii autori precum Mulisch, Noteboom, Connie Palmen și desigur, de Moor, se bucură constant în Germania de
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
le-a dat întrebărilor mele, conținutul lor teoretic, aparent impersonal, erau totuși subiacent dublate de un fior intim, foarte personal... Cînd am întîlnit-o pe Margriet de Moor, în urmă cu trei ani, ea era deja autoarea unui volum de debut tradus în 20 de limbi, vîndut în Germania într-un tiraj ce depășea 320 de mii de exemplare (Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru), a unui roman imediat următor (Virtuosul) care făcea senzație determinîndu-i pe unii critici să
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
cu sculptorul Heppe de Moor, decedat în 1991, are două fiice ajunse la vîrsta maturității, a studiat tîrziu arhitectura și istoria artelor și a debutat literar în 1991) și un mănunchi de ecouri critice (favorabile toate) la cărțile apărute și traduse în germană - ceea ce a facilitat considerabil dialogul nostru. Știam că Margriet de Moor practică o anume autoreflexivitate literară, că story-urile romanelor ei sunt minimaliste, că povestea se autopovestește, că glasul, cîntecul sau pur și simplu tăcerea sunt tematizate și orchestrate
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
autopovestește, că glasul, cîntecul sau pur și simplu tăcerea sunt tematizate și orchestrate stilistic, că filonul intimist străbate toate scrierile ei, începînd cu romanul de debut, Mai întîi cenușiu, apoi alb și pe urmă albastru și terminînd cu ultima carte tradusă în germană, Die Verabredung - Întîlnirea. Dar mai înainte de a transcrie lungul dialog pe care l-am avut cu Margriet de Moor, să vă spun, pe scurt, despre ce este vorba în cărțile ei. Magda, eroina romanului Mai întîi cenușiu, apoi
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
imposibil între tînăra contesă Carlotta și cîntărețul de operă castrat Gasparo Conti, într-o Italie a veacului al XVIII-lea. Cartea, care a avut un imens succes, este pe cale de apariție, după cîte știu, la editura Univers. Următorul roman - încă netradus în Germania la vremea cînd am stat de vorbă cu Margriet de Moor aici la Köln, se intitulează Ducele din Egipt și este tot o poveste de dragoste, din zilele noastre dar cu reverberații istorice, o dragoste care-i leagă
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
are o căsnicie fericită, el începe o aventură sentimentală cu posesoarea fatidicului calendar... De cît succes se bucură cărțile Margritei de Moor în Germania (fără a pune la socoteală Olanda natală) rezultă din simpla citare a tirajului general a scrierilor traduse în nemțește: peste trei sferturi de milion. La care se adaugă, desigur, elogiile ne-cantitative ale criticii. Iată transcris de pe bandă și tradus în română, dialogul purtat în primăvara aceasta, cu scriitoarea olandeză, la Köln. R.B.: D-nă Margriet de Moor
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
Nu scriu de prea multă vreme - sunt abia 9 ani de cînd am debutat - și tot ce se întîmplă cu mine și cu literatura mă uimește în fiecare zi... R.B.: S-a încercat, deîndată ce primele dvs. cărți au fost traduse în Germania, să se deducă din ele o poetică și o filozofie a textului, a fost făcută o tentativă de a vă clasifica opera și de a distinge în ea trăsături postmoderniste. Care sunt totuși, din perspectiva dvs. trăsăturile poeticii
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
M.M.: La nimic. Acum fac acest turneu de lecturi - o nebunie de fapt: călătoresc în toată lumea. Am fost în Rusia și în Canada, în Franța și acum în Germania. R.B.: Vă doresc succes și sper ca romanele dvs. să fie traduse și în România. Atunci veți putea descoperi și această țară. M. M.: Aș face-o cu multă plăcere!
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
mundan o problemă ontologică, despărțirea-moarte, pentru ca astfel să poată privi de la nivelul unor suflete simple, pe care tradiția și religia nu le mai ajută, misterul existenței și al făpturii omenești. Rezultatul este aproape o rugăciune laică, sublim scrisă, pe măsură tradusă de Mircea Aurel Buiciuc. Despărțirea de Matiora e construită din materia grea a descriptivului, epicul e într-o permanentă surdină, dialogul parcă murmurat, căci personajele trăiesc plutind în starea de teamă și deopotrivă duioșie pe care le-o provoacă această
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
din convorbirile noastre. Ce nu se știa însă, la început, era că făcusem totul ca să fiu exclus. Zelul meu, la editura de stat, în redactarea literaturii clasice, devenise cunoscut. Stilizam Ana Karenina,... pe Dickens... și alți autori mari ce se traduceau în viteză. Totul a fost mai complex. În privința culturii, un rol important în epocă l-au jucat criticii, scriitorii evrei de marcă ai vremii, - respectînd ideea lui Troțki - cei retrași din politica discreționară, înzestrați cu o profundă cultură și cu
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
publicat, între altele eseul monografic asupra lui Théophile Gautier (1972), Expresionism, Dada, suprarealism și alte isme (2 vol., 1976), alături de numeroase eseuri în reviste de prestigiu, ca "Les Lettres Nouvelles" sau "Critique". Bun cunoscător al literaturii și artei românești, a tradus primele poeme ale lui Tristan Tzara (în colaborare cu Mircea Tomuș), poezii de Lucian Blaga, și a scris, în 1995, o carte despre Brâncuși, apărută și în românește în 1999 - Pe urmele lui Brâncuși. În ultimii ani, interesul său major
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Serge Fauchereau, sunteți în același timp critic literar, critic de artă, scriitor, organizator de expoziții de artă, un om foarte legat de fenomenul artistic contemporan. Cunoașteți și cultura română, cu care aveți relații strânse și de multă vreme - i-ați tradus pe câțiva dintre scriitorii noștri, ați scris, de exemplu, despre Tristan Tzara și Brâncuși și ați participat și la alte inițiative legate de România. Care au fost primii Dv. pași spre cultura română, cum ați descoperit România și cum vedeți
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
provenea. Am văzut că ieșea dintr-un fel de simbolism și, pe de altă parte, dintr-o formă foarte aparte de destructurare a sensului și a limbajului. Iar aceasta venea din acel humus românesc despre care tocmai am vorbit. Am tradus, așadar, cum m-am priceput, câteva dintre aceste poeme ale lui Tzara care-mi erau la îndemână, cu îndrăzneala, nebunia pe care le au oamenii foarte tineri, și i le-am arătat lui Maurice Nadeau, care le-a găsit foarte
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
în antologiile: Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), Chișinău, Ed. ARC, 1995; O mie și una de poezii românești, București, Ed. DU Style, 1997; Antologia poeziei românești culte, București, Ed. Teora, 1998. Texte ale sale au fost traduse în franceză, engleză, italiană, germană, suedeză, turcă, sârbă, rusă.
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
vană dacă o altă carte, dedicată aceleeași teme mult dezbătute astăzi, poststructuralismul, nu mi-ar fi readus în memorie argumentele lui Rorty. Cartea cu pricina îi aparține francezului François Dosse, ea a apărut la Paris în 1995 și a fost tradusă în engleză anul trecut de Hassan Melehy, un cunoscut teoretician american. Imperiul semnificației: Umanizarea științelor sociale (The Empire of Meaning: The Humanization of Social Sciences) nu este un studiu teoretic conceput din perspectiva unui filozof cu viziuni personale și o
Generozitatea filozofilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17063_a_18388]
-
este de asemenea unul dintre primii oameni de știință care au elucidat misterul bolii lui Alzheimer. Ca neurolog, reputația lui este excepțională. Ca filozof, el stă alături de nume precum Daniel Dennett (a cărui carte despre Tipuri intelectuale a fost deja tradusă de Editura Humanitas), Steven Pinker sau Roger Penrose (de asemenea deja cunoscut publicului din România). Și precum aceștia, Damasio e genul de filozof în blugi, relaxat și neortodox, aflat într-un permanent dialog viu prin aceea că se stabilește nu
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
Scriitorilor, în deceniile "satanice", tehnoredactorul care, practic, îl dubla pe excelentul grafician Octavian Bour, era infinit mai util decât redactorul, scriitor în afirmare, sau afirmat, cu cărți premiate, comentat favorabil etc. Tehnoredactorul știa, e drept, limba maghiară din care putea traduce articole "de angajare" sau poeziile patriotice, știa șofa și să întrețină mașina, lucruri de care eu eram inapt. Acestea au fost și argumentele, când, în 1973, Uricaru și Poantă au cerut să nu fiu "redus" din schemă. Bineînțeles că utilitatea
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]