1,565 matches
-
Încercau să se ridice. Cu mare greu, i-am văzut în picioare, smucindu-se să scape de foc.” ― Și nu i-a venit în minte să-i dezlege cumva? ― Stați să vedeți: „Nu știam cum să-i ajut” - a continuat Traistă. „În cele din urmă, mi-am amintit că am baioneta la șold. Am scos-o și dintr-un salt am fost lângă copacul care ardea cu flacără... Cu o lovitură puternică am reușit să tai dârlogii și... Abia de aici
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doi cai care au fugit astă noapte când tuna și trăsnea.> <Apăi nu ți-oi putea spune nimica, fiindcă noi am plecat de cu noapte încoace. Da’ mergi în sat și întreabă.>” ― Numai să nu fi fost în pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pielea lui Traistă în acele momente! ― Asta o spuneți dumneavoastră acum, dar noi, care îl aveam în față și îi ascultam povestea? Ne treceau fiorii! ― Cum și unde i-a găsit? ― Așteptam și noi cu sufletul la gură sfârșitul poveștii. Traistă a mai luat o gură de rachiu și a continuat: „Am pornit ca unul fugărit de streche. Ajuns în sat, l-am întrebat pe primul întâlnit dacă nu a văzut doi cai străini. <Am auzit eu că un gospodar din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
-ți mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am mai apucat a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și am ieșit pe poartă. Și iacătă-i îs aici!” - a sfârșit povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre cei vii, am pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pornit către cazarmă. Pe drum îmi făceam planul raportului pe care să-l prezint în fața domnului căpitan. Mă gândeam că n-a avea răbdare să-mi asculte toată tărășenia și, dacă raportul nu e limpede, să n-o pățească săracul Traistă. Când am ajuns la cazarmă, am dus caii la grajduri, cu rugămintea să-i aducă la o înfățișare cât mai normală și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și să-i hrănească cum trebuie. Apoi ne-am dus la domnul căpitan. Furierul ne-a spus că trebuie să așteptăm puțin, până ce iese de la el șeful Statului Major. Așteptarea ne-a mai liniștit sufletele. În special pe al lui Traistă. Când ne-a văzut, statmajoristul a făcut ochii mari, dar și-a continuat drumul. În fața domnului căpitan, ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Când ne-a văzut, statmajoristul a făcut ochii mari, dar și-a continuat drumul. În fața domnului căpitan, ne-am oprit ca la comandă. Am salutat regulamentar, iar eu am cerut permisiunea să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
să raportez. În loc să asculte raportul meu, a întrebat: „Măi Traistă, ai adus caii?” „Adus, să trăiți!” „Îs întregi?” „Întregi, să trăiți! Numai căăă...” „Că ce?” „Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu sufletul la gură. I se citea bucuria pe chip, pentru că domnul căpitan nu este
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Au coama puțin pârlită”. „Și din această cauză nu pot trage tunul? Măi, să fie!... Traistă, fugi la cai și ai grijă de ei. Îi faci ca nou născuți! Priceput-ai? Au ba?” „Priceput, domnule căpitan. Să trăiți!” - a răspuns Traistă, cu sufletul la gură. I se citea bucuria pe chip, pentru că domnul căpitan nu este supărat pe el. Ar fi fost în stare să se așeze în genunchi și s-i pupe mâna ca la popă. „Rămâne doar caporalul Dinsus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
reușit să prezinți raportul? ― Nu prea, fiindcă domnul căpitan mi-a ordonat: „Fii foarte scurt”. După ce am raportat cum mi-a cerut, s-a ridicat de la birou, a venit în fața mea și m-a întrebat: „Ce părere ai de soldatul Traistă? Putem avea încredere în el că va avea grijă cum se cade de cai?” „Da, domnule căpitan!” „Pe ce te bazezi când spui asta?” „Pe faptul că atunci când mi-a povestit prin ce au trecut, caii și el, noaptea trecută
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
alta, semn că chibzuia asupra spuselor mele. „Bine, caporal Dinsus. Ești liber.” ― Și așa s-a sfârșit povestea? ― Ar mai fi ceva... ― Ce anume? ― Peste o lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
lună și jumătate, la o revistă de front, au fost citite avansările. Atunci, soldatul Traistă a fost făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele condiții soldatul Traistă nu s-a gândit nici un minut măcar să se întoarcă fără cai! Și chiar dacă nu mergeam noi să-l căutăm, el - cu ultimele puteri
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
făcut soldat fruntaș, iar eu am fost avansat la gradul se sergent... ― Ce crezi că au luat în seamă comandanții în vederea avansării lui Traistă? ― Poate mai puțin ceea ce am raportat eu și mai mult faptul că în acele condiții soldatul Traistă nu s-a gândit nici un minut măcar să se întoarcă fără cai! Și chiar dacă nu mergeam noi să-l căutăm, el - cu ultimele puteri - s-ar fi prezentat cu caii la cazarmă... ― Îmi place cum gândești. Dar pe tine de ce te-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dovezi despre implicarea politicului în toată hoția asta. Deci râuri, râuri de euroi și dolari curgeau cu milioanele de la toate vămile din România pe sub nasul politicului în buzunarele unui lider sindical, iar ei stăteau și se uitau ca proasta-n traista goală. Oare cam cât de proști ne crede el pe noi. Sau cine știe, poate chiar suntem, de vreme ce l-am mai „uns” odată ca președinte. Se mai plânge pe la colțuri, că televiziunile lui Vîntu și Voiculescu, vor să-i spargă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
puteți să vă imaginați cum, râuri, râuri de euroi și dolari, curgeau cu milioanele de la toate vămile din România, pe sub nasul politicului în buzunarele unui lider sindical, iar ei stăteau și se uitau așa-ntr-o dungă, precum proasta-n traista goală. Oare, cam cât de proști ne crede el pe noi? Sau cine știe, poate chiar suntem, de vreme ce l-am mai „uns” odată ca președinte. Se mai plânge și pe la colțuri, că televiziunile lui Vîntu și Voiculescu, vor să-i
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
de bățos ca mai înainte. Devenise un moșneag peste care vârsta înaintată își lăsase amprenta. Îmbrăcat în hainele acelea din pânză țesută în casă, se făcuse și mai mititel și acum părea mai aplecat peste toiagul în care se sprijinea. Traista care-i atârna pe umărul stâng părea că îl trage în jos cu greutatea ei, dar încheieturile pumnului se albiseră strângând toiagul de lemn lustruit. Ileana îl luă de braț pe inspector și plecară mai departe spre vârf. Bătrânul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ridica la loc, ca și cum nimic nu o deranjase. De data aceasta nu se mai sprijinea în toiagul pe care îl purta în mâna dreaptă, ci îl ținea ca pe o lance la subsu oară. Petrecută pe după gât, purta o traistă la fel de sură ca și mantia lungă ce îi atârna pe spate, prinsă cu un șnur de umeri. Pe cap avea un fel de căciuliță din lână, cu vârful lăsat într-o parte, de sub care îi ieșeau pletele lungi, albite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nuare de mână și ochii îi străluceau din nou. Se mulțumi numai să facă un semn aprobator din cap fără să rostească nici un cuvânt. Îmbracă-te cu astea! îi întinse Calistrat un vraf de haine pe care le scosese din traistă. Ascultător, inspectorul luă straiele de la moșneag și se duse spre mașină. Se îmbrăcă repede și, după ce își lăsă îmbrăcămintea în portbagaj reveni înapoi. Cei doi purtau o discuție aprinsă însă se opriră imediat ce el se apropie. Calistrat se dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pădurii se afla un trunchi căzut la pământ. Acolo îl conduse Calistrat pe Cristian Toma și îl invită să ia loc. Iarba era culcată la pământ, semn că mai stătuse cineva acolo cu puțină vreme în urmă. Moșul scoase din traistă un pachet de țigări fără filtru și o cutie cu chibrituri. Vrei și tu? întrebă el, fără să-l privească pe inspector, în timp ce stingea flacăra scuturând puternic bățul de chibrit. Mulțumesc, tușesc la fel de bine de la ale mele, glumi Cristian scoțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ți-am spus să n-o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din traista de pe umăr scoase un colac de fitil și un pumn de capse. Câte batoane spuneai că ai nevoie? întrebă el. Mă gândisem la vreo cinci bucăți, dar acum cred că s-ar putea să nu ajungă. Stânca e foarte compactă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu cartușele de dinamită ajutat de bătrân. Apoi, odată ajuns sus, intenționa să-l trimită de acolo iar el să se ocupe singur de amplasarea lor. Îi întinse toiagul moșului iar el se apropie de lada de lemn. Dă-mi traista ta! îi ceru el lui Calistrat. Acesta își scoase traista de la gât și i-o întinse. Ce Dumnezeu ai în ea? întrebă inspectorul mirat de greu tatea acesteia. Eh, nimic deosebit. Niște lucruri fără de care nu plec nici odată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus, intenționa să-l trimită de acolo iar el să se ocupe singur de amplasarea lor. Îi întinse toiagul moșului iar el se apropie de lada de lemn. Dă-mi traista ta! îi ceru el lui Calistrat. Acesta își scoase traista de la gât și i-o întinse. Ce Dumnezeu ai în ea? întrebă inspectorul mirat de greu tatea acesteia. Eh, nimic deosebit. Niște lucruri fără de care nu plec nici odată de acasă. Trebuie să o golesc ca să pun dinamita în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tatea acesteia. Eh, nimic deosebit. Niște lucruri fără de care nu plec nici odată de acasă. Trebuie să o golesc ca să pun dinamita în ea. Nu vreau să mai fie nimic înăuntru care să se lovească de batoanele de exploziv. Întoarse traista cu gura în jos, curios să vadă lucrurile de care spunea Calistrat că nu se desparte niciodată. Mirat că nu cade nimic de acolo, o scutură cu putere. Nici de data aceasta nu se întâmplă nimic, așa încât se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că nu se desparte niciodată. Mirat că nu cade nimic de acolo, o scutură cu putere. Nici de data aceasta nu se întâmplă nimic, așa încât se uită în interior. No, gata, nu mai e nimic înăuntru! spuse Calistrat. Într-adevăr, traista era acum ușoară ca și cum obiectele ar fi căzut la pământ. Privi mai întâi lângă el, acolo unde ar fi trebuit să fie lucrurile lui Calistrat, apoi se uită la bătrânul care zâmbea. Probabil că era încă unul din secretele bătrânului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]