11,040 matches
-
telefon pe un anume Prentice. — Noi vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
în acest caz, și se delectau cu un hamburger, un Sprite. Printre ei era și mama lui Liviu Ciotecă, un copil de patru ani, blond și dulce ca un îngeraș. Copilul părăsise incinta localului și se juca pe șinele de tramvai cu un trenuleț, făcând din gură „ciu-ciu“ și „puf-puf“. Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonșalanță tramvaiul care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
șinele de tramvai cu un trenuleț, făcând din gură „ciu-ciu“ și „puf-puf“. Maică-sa sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonșalanță tramvaiul care se vedea undeva, departe, prin Piața Victoriei. - Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul, răcni. Apoi, socotind că își făcuse datoria de mamă, își continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sporovăia cu o cunoscută, asigurându-se din când în când că Liviu nu era amenințat de nici un pericol. La un moment dat, femeia înregistră cu nonșalanță tramvaiul care se vedea undeva, departe, prin Piața Victoriei. - Liviu, vino-ncoa că vine tramvaiul, răcni. Apoi, socotind că își făcuse datoria de mamă, își continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i plăcuse, iar când încercase să-l dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-ncoa că vine tramvaiul, răcni. Apoi, socotind că își făcuse datoria de mamă, își continuă povestea despre o colegă de birou care cumpărase un parfum de Dior și nu-i plăcuse, iar când încercase să-l dea înapoi, vânzătoarea zisese... Tramvaiul se apropia încet-încet. Alertată de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de alți consumatori de pe terasă, mama își strigă din nou odrasla. - Mă joc, răspunse Liviu adâncit în călătoria pe care micul lui tren o făcea înspre cine știe unde. - Pleacă de-acolo, bă puștiule, zise un student la filosofie. - Vezi că vine tramvaiul și te calcă, urlă un bătrân. - Aoleu, fugi! strigă o femeie cu două pungi de plastic. Dar Liviu își vedea liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
liniștit de treabă. - O să-l omoare! - Salvați-l! - Cineva să cheme pompierii! Așa vociferau cei prezenți la scena ce promitea să devină dramatică sau chiar tragică. Fiecare își dădea cu părerea și toți erau de acord că șansele copilului în fața tramvaiului erau, cel mai probabil, nule. Dar în timp ce patruzeci și două de priviri oripilate așteptau cu nerăbdare deznodământul care se anunța scârbos și educativ, o a patruzeci și treia privire oripilată se întoarse din întâmplare în direcția opusă și încremeni. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
copilul de pe șine! La o parte! Spectatorii priveau fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acțiune similară și Stallone sau Van Damme în rolul principal, se putea termina și rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fermecați, realizând că văd un film care, spre deosebire de cele din cinematograf cu o acțiune similară și Stallone sau Van Damme în rolul principal, se putea termina și rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Damme în rolul principal, se putea termina și rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși să smulgă copilul de pe șine și să sară din fața tramvaiului. Vatmanul înjură și încetini. Publicul izbucni din obișnuință în aplauze și urale prelungite. Japonezul depuse copilul în brațele mamei sale. - Mersi mult, spuse aceasta. - Cu plăcere, zise japonezul, ștergându-și doi stropi de sudoare de pe frunte. - Bravo, moșule, zise studentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Kosei Takamura, avea 36 de ani, lucra la o bancă japoneză care tocmai intrase pe piață în România, îi plăcea țara și învățase limba în două săptămâni. - Nu ești cumva ăla care a salvat alaltăieri un copil de pe șina de tramvai? - Da, eu sunt, recunoscu Takamura. - Dar ești un erou, omule! zise reporterul. - Ei, erou, zise Takamura înroșindu-se la față. Aiurea, sunt un om ca toți... Obesrvând că rămăsese singur, decise să nu mai termine propoziția. Mulțimea plecase la treburile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
i-a sărit un nasture de la bluză, iar unul dintre sânii impunători a ieșit la soare. -Ei, da... acum... C-o mișcare dibace, îl îndeasă în sutienul cam neîncăpător, scoate o agrafă din geantă și-și prinde bluza. Urcă în tramvai, zâmbind cu satisfacție de privirile pofticioase ale puștanilor. Traversez curtea plină de bălării a Institutului de Restituire a Memoriei, cui naiba i s-o fi năzărit să-l boteze așa?, de fapt o bucată din fosta garnizoană de Pompieri, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Ăsta-i englezesc, uită-te ce tăietură are, cade bine stofa, de marcă. Învață, mă, să te-mbraci, că nici a hipiot bătrân nu arăți... Scotea la vedere și cutia cu trabuce. - Marfă adevărată, nu din alea de pe vapor, încearcă... Tramvaiul mă lasă la rond. Fabrica de mătase nu mai are geamuri, în trotuarul spart au crescut tufe până la genunchi. Niște țevi imense și profiluri din beton lângă poartă. Altădată, mai ales la ieșirea din schimb, era un furnicar de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
io, inspirat cât se poate atunci, vreo doi tei cu câte trei-patru cuiburi de cioară pe crăci, poate și unul de guguștiuci, mai scorburoși săracii, mai jumuliți din cauza Floriilor, mai cu viermi sub scoarță, mai ciuntiți ca să-ncapă liniile de tramvai și de troleu, asta înseamnă că mai bine aș fi crescut într-o casă de copii decât într-o familie așa de degenerată? - Voievoade, nu știu... Oamenilor le lasă gura apă după ceva ocultism, simbolul cucuruzului și implicațiile lui... chestii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
mă, ăla cu Dacia roșie, drumul... strigă în megafon un polițai. Nu aveți voie să opriți... Dubița, pleacă mai repede! Taxiul galben, n-ai voie să parchezi aici... Espero alb, n-ai voie să oprești aici... Nu mai urcă nici un tramvai dup-ăsta, s-a-nțeles? Muncitorii au adus buteliile cu gaz, unul răstoarnă căruciorul. „Ce faci, împiedicatule?” Le-au conectat, balonul albastru cu galben începe să se umfle, se clatină, se ridică-n frânghii. Rectorul coboară nervos din mașină: - Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de la paharul pe care i-l așează în mână unuia atins de parkinson, de la mașina oprită brusc pe marginea drumului, uite-așa îmi imaginez eu raiul! zice șoferul îndreptându-și spinarea, de la o întâlnire de cinci minute în stația de tramvai, Făt-Frumos era în cizme de cauciuc... - I se pune pata... - Poți spune și-așa... Pe urmă, dintr-odată îl vezi. Pentru ăsta ți se strângea stomacul de durere și ți se tăiau picioarele? te miri singură. Din cauza lui ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
afară. Urc, mă așez în față, pe scaunul proptit cu trei cărămizi, dau să-nchid portiera și rămân cu mânerul în mână. Din bord se scurg fire. - Mai merge coaja asta? - Râșnița? Mai merge... Am rămas ieri pe linia de tramvai, nu mai voia să pornească și-mi era că mă duce cinciul la gară direct. Dar nu asta mă preocupă acum... Leonard a mai slăbit de când nu l-am văzut, a albit la tâmple și i s-au adâncit brazdele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
iveală una din calitățile sale, una pentru care cu siguranță l-a apreciat și Mihai Mihail. Acolo unde se găsea părea că Serviciul nici nu există. Se rătăcise din București, unde cu cîteva zile înainte tocmai se scosese și ultimul tramvai cu cai, într-o lume cu alt ritm și alte reguli. Alte mirosuri, alte volume, alte culori. Stătea cu Ali Mehmet în marchiza hotelului, cafea și șerbet, geamul era crăpat și prin el se vedea o fîșie albă de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune că e nătărău, dacă i-ar fi spus că "se dorește ca domnul să simtă că-i supravegheat", inspectorul ar fi făcut cu siguranță o prostie. Ar fi îndeplinit misia întocmai și s-ar fi proțăpit in stația de tramvai, cu pălăria trasă pe ochi, cu jurnalul sub braț și nu s-ar mai fi mișcat de acolo ore întregi, uitîndu-se pînă l-ar fi durut ochii de praf și de silință drept la geamul cu pricina. Sigur că domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lampagii și arendași la o cu totul altă lume, în care stăpîneau alte cuvinte, alte ritmuri, alte impulsuri și alte aspirații. Automobile pe toate drumurile, pînă și pe cele de țară stîrnind colbul în trombe, telefon automat, primele blokhausuri, ultimele tramvaie cu cai, cele din urmă, probabil, trăsuri, sindicate, bănci, acțiuni, electricitate, asigurări, charleston, jazz, piscine. Desigur, primul semn a fost aviația. Lumea privită de sus. Aproape toți cei care au fost printre primii oameni care au privit pămîntul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de pădure, de animale, cu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu s-a făcut porumbul, că grîul e rar ori că via s-a mănat, că a dat boala în orz, că hameiul nu mai are trecere, toate astea care le auzea chiar și la slujbă ori în tren, în tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
corespunzător, adică să întregească prin ceea ce se observa profilul de agent deja depistat în personalitatea sa. Dacă nu reușea să adauge calități, nu era moarte de om. Se trecea la altă probă. Un chef cu femei. Ori o călătorie cu tramvaiul. Ori depunerea unei sume la bancă. Ori internarea în spital. Ori se întîmpla să găsească un portmoneu ticsit de bancnote. Ori cine știe ce altă întâmplare banală ori extraordinară. Erau funcționari care trecuseră prin mai mult de zece asemenea "examene" pînă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]