2,431 matches
-
Înțelesul de „a demola, a construi dărîmÎnd, a deconstrui”*. Dacă nihilismul este starea care decurge din „deconstrucția” transcendenței și atitudinea care urmărește transcendența pentru a o „construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
construi distrugînd-o”, atunci este Îndreptățită observația că gnosticismul este reversul nihilismului, Întrucît este campionul transcendenței. S-a văzut că una dintre cele mai relevante caracteristici ale gnosticismului și ale celorlalte curente ale dualismului occidental este afirmarea extremă și extremistă a transcendenței În dauna lumii materiale. Dacă vom stărui să numim aceste curente nihiliste, va trebui să definim nihilismul lor ca pe cel mai puternic nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nihilism metafizic din istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
istoria ideilor occidentale. Nihilismul modern este, dimpotrivă, antimetafizic. Aici intervine totuși o circumstanță care apropie nihilismul modern de gnosticism și le face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
face să se asemene puternic Între ele: faptul că, În scopuri diametral opuse, ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ambele „deconstruiesc” aceeași transcendență, și anume transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transcendența iudeo-platonică, așa cum și-a găsit ea Întruparea pe parcursul a aproape două milenii de creștinism. Pentru dualismul occidental, aceasta este falsa transcendență care trebuie să fie demascată și demolată pentru a se proclama adevărata transcendență; pentru nihilismul modern și această transcendență este tot falsă, fiind un construct mental la adăpostul căruia am ignorat, mai bine de două milenii, realitatea dură a nihilismului, și ea trebuie demascată ori „deconstruită”. Se justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
justifică astfel numeroase trăsături pe care cele două forme de nihilism - cel metafizic și cel antimetafizic - le au În comun, cea mai evidentă dintre ele fiind atacarea constantă a Scripturilor creștine care, pentru ambele, nu sînt altceva decît Întruparea unei transcendențe mincinoase. Ca urmare, În zorii erei moderne, sistemul exegezei biblice inverse a fost reactivat și el continuă să producă soluții În conformitate cu aceleași reguli de joc (vezi capitolul 10), aproape ca și cum nu ar fi avut lor nici o Întrerupere, de la vechii gnostici
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajungînd Însă la concluzii identice din punct de vedere formal, În măsura În care este recunoscută nevoia de a se anihila conceptul curent (creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
recunoscută nevoia de a se anihila conceptul curent (creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creștin) de „valoare”. Astfel, cele două sisteme diferă În prima și cea mai importantă dintre opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
opțiunile lor - afirmarea versus negarea transcendenței; totuși primul termen al acestei alternative este mai complex, Întrucît afirmarea transcendenței e Însoțită de negarea conceptului comun de transcendență, a celui creștin (iudeo-platonic). Dacă sistemul nihilismului modern pleacă de la un substitut puternic al transcendenței, credința În Rațiune, el va descoperi, mai devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
devreme sau mai tîrziu, că nu există valoare dacă nu există un metasistem În cadrul căruia să se definească valoarea. Aceasta este experiența trăită de filozofii existențialiști și ea este, din nou, echivalentul specular al experienței dualiste, căci ambele recunosc necesitatea transcendenței; Însă dualismul o afirmă, iar existențialismul se plînge de totala ei absență. Un scriitor ca Albert Camus a utilizat În mod constant metafore dualiste gnostice În titlul operelor sale importante: Exilul și Împărăția, Străinul, Căderea. Vom analiza, În cele ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și neputincios stăpînește Pămîntul; În ambele cazuri, un MÎntuitor trebuie să vină să salveze omenirea și trebuie să treacă prin suferință pentru a o putea mîntui; În ambele cazuri există o Pleromă necunoscută, transcendentă, și, În ambele cazuri, demascării falsei transcendențe Îi urmează un nou regim al lumii. Și totuși viziunea pe care o are Shelley asupra lumii este mult diferită de cea a gnosticilor: oamenii vor fi cu toții mîntuiți, iar Pămîntul va cunoaște o transfigurare cînd va fi eliberat din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o transfigurare cînd va fi eliberat din lanțurile Puterii. Întrucît este implicată și mîntuirea fizicității și a Materiei, singurul echivalent pe terenul Antichității este eschatologia origenistă. Între romanticii care au reinventat mitul gnostic, Shelley este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește În realitatea mundană ceea ce retrage din investițiile făcute În transcendență. Investiția nu s-a dovedit rentabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este singurul care simte nevoia unei transcendențe superioare care să binecuvînteze detronarea lui Jupiter-Iehova. Însă viziunea lui pozitivă asupra Pămîntului ne arată că, la fel ca toți nihiliștii moderni, el investește În realitatea mundană ceea ce retrage din investițiile făcute În transcendență. Investiția nu s-a dovedit rentabilă În termenii filozofiei, cum ne mai amintesc din cînd În cînd profeții sfîrșitului lumii. Cu Cain. Un mister (1821), Byron face un pas mai departe. El Îl repune În drepturi pe Satan-Lucifer, atribuindu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ilustrare a felului În care se poate purta un joc oricînd pe eșichierul Genezei, obținîndu-se rezultate care sînt, fiecare, o transformare a altora. Într-adevăr, Byron a jucat acest joc plecînd de la regula (nihilistă, nu gnostică) de a considera falsă transcendența Genezei și, prin urmare, necesară inversarea exegezei tradiționale. El a produs În felul acesta o narațiune perfect asemănătoare mitului gnostic. Povestea lui Byron Începe cu revelația că un Dumnezeu care a Îngăduit ca oamenii să fie muritori și ca lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale aceluiași Dumnezeu. Multiplicarea sistemelor de putere aparținînd unui creator nefericit preschimbă suferința Într-o dimensiune cosmică a ființei. „Mintea” din poemul lui Byron este Rațiunea Luminilor. În consecință, mesajul poetului este că singura salvare a omenirii stă În abandonarea transcendenței despotice și acordarea unui rol central Rațiunii. Chiar dacă invențiile de ordin mitic ale lui Byron se aseamănă la suprafață cu mitul gnostic, atitudinea lui fundamentală este nihilismul modern. Marele poet din Recanati, Giacomo Leopardi (1798-1837), care Îi cerea, disperat, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
devină un „Om Nou”, printr-o „revoluție morală”. Cazul existențialismului a fost discutat În altă parte 45. Ca și romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse În evidență de Hans Jonas 46. Ne vom ocupa Într-o altă lucrare de demonstrarea identității de ordin operațional dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
scăpare; de sete; sfîrșitul vieții; singur; situație; soartă; speranță; stare; a te stinge; a se stinge; stîncă; stop; strașnic; a sucomba; a suferi; fără suflet; sufletește; supărare; supărat; supraviețui; și eu; șters; teleportație; termina; terminare; terminat; timp; tînăr; tot; transcendere; transcendență; transforma; trăiește; treaptă; trecător; trece; a trece; a se trece; trecerea într-o nouă etapă; a trece dincolo; a trece în altă lume; tristețe, durere; țărînă; uita; uitare; a uita; uitat; ultimul drum; umbră; urît; ușor; ușurare; văzduh; vecin; viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
odihnă; oprit; pe loc; piatră; planetă; planetă îndepărtată; plăcut; plece; punct; rece; reușită; romantism; romanță; seninătate; solară; sora lunii; spațiu; stagnare; stea; steluță; steluțe; străluci; strălucit; succes, aspirație; suferință; sunet; supremație; sursă de lumină; sus; sus răsare; ședea; șură; tată; transcendență; tristețe; țel; țuică; unic; vechi; vedete; Venus; viață; visare; visător; 812/181/65/116/0 stejar: copac(207); pom(51); bătrîn(37); putere(36); lemn(33); pădure(31); puternic(27); arbore(19); înalt(19); ghindă(15); umbră(13); bătrînețe(10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
atunci când performează, tehnologia și corpul său se împreunează pentru a forma un sistem de părți coerent și colaborant (vezi Stelarc în Melanitis, 1999Ă. Scopul artistului este de a spori facultățile extrasenzoriale ale trupului uman obiectivizat care obține, în mod contradictoriu, transcendența, desprinderea de constrângerile gravitației 12: ca obiect, corpul poate fi amplificat și accelerat, extins și poate evada din forța de gravitație planetară. Un alt front pe care operează artistul este cel al inserării tehnologiei în corp. În acest caz, tehnologia
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
constituirea cybersistemelor, funcționale și postevolutive, înseamnă, în cadrul discursului artistului, obținerea nemuririi și dispariția nașterilor biologice. Prin înlocuirea în mod hipertehnologic a organelor umane nefuncționale, conceptul vieții este extins până la desființarea noțiunilor umane de naștere și de moarte. Exemplificând idealul de transcendență prin intermediul tehnologiei, discursul stelarcian aderă la transumanism (vezi capitolul al treileaă. Postexistența substituie „părțile” (foste organeă afectate cu alte „părți” funcționale, astfel că cyborgul teoretizat de Stelarc posedă capacitatea de teleperformativitate și „reactivare” în procesul de adaptare la condiția imortalității
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
și de nici o normă. Spiritualitatea transumanistă pare o încercare tehnomistică de realizare a țelurilor religioase, în timp ce corifeii mișcării se declară atei și agnostici: credința lor se îndreaptă nu înspre existența unui suflet sau unui spirit transcendent, ci înspre procesul de transcendență a minții umane în teritoriile mașinale ale viitorului. Spre deosebire de credincioșii majorității religiilor, cyberimortaliștii pleacă în căutarea nemuririi înainte de a muri, sfidând moartea însăși prin utilizarea tehnologiilor în vederea prelungirii vieții și refuzând suferința umană ca semn al ispășirii. Pentru aceștia, salvarea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre discursul științific transuman și propovăduirile sectei raeliene! La fel cum în crezul religios raelian se regăsește o mare doză de misticism pseudoștiințific, în credința oamenilor de știință afiliați ideilor transumaniste se observă o izbitoare viziune spirituală, o proorocire a transcendenței și a dăinuirii spiritului uman prin intermediul avansării bioștiințelor și tehnologiilor. Criticând astfel de poziții ale spiritualismului tehnologic, respingem în primul rând ideea separării minții de corpul uman, idee susținută atât în scopul privilegierii raționalității asupra simțurilor și a dorințelor corporale
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]