2,637 matches
-
tratat de guvernare descoperit abia în 1909, dar scris de către fabulosul cancelar Kautilya în sec. III î.H., pe baza unor scrieri mult mai vechi. Aici se găsește concentrată toată filosofia practică indiană : economia, societatea, politica ș.a. Psihologia modernă confundă transcendentul cu inconștientul, dar transcendentul reprezintă tocmai o conștiință superioară, tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
abia în 1909, dar scris de către fabulosul cancelar Kautilya în sec. III î.H., pe baza unor scrieri mult mai vechi. Aici se găsește concentrată toată filosofia practică indiană : economia, societatea, politica ș.a. Psihologia modernă confundă transcendentul cu inconștientul, dar transcendentul reprezintă tocmai o conștiință superioară, tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel puternic", deci scopul suprem
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mai vechi. Aici se găsește concentrată toată filosofia practică indiană : economia, societatea, politica ș.a. Psihologia modernă confundă transcendentul cu inconștientul, dar transcendentul reprezintă tocmai o conștiință superioară, tot ceea ce e dincolo de sfera și cuprinderea conștiinței intelectuale din zona obscură, sublunară. Transcendentul e, în termeni metafizici, înălțimea de dincolo de înălțime și profunzimea de dincolo de profunzime. Sanscritul Sak-ra înseamnă "cel puternic", deci scopul suprem al sacerdoțiului era puterea, puterea transcendentală, cunoașterea modului de a o pune în slujba ta, în forme multiple, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
e guvernată din eternitate și pentru eternitate. Principiile și legile guvernării despre care vorbesc nu sunt secrete, decît în măsura în care nu le înțelegem, ele ne-au fost dezvăluite și au tot fost investigate vreme de milenii. Transcendența nu se reduce la transcendent, ea nu este doar o dimensiune a realului, un dincolo-de, ci e printre noi, bunăoară în ochii iubitei sau în chemarea unei icoane. Omul este creat într-o realitate superioară, și a fost mereu mai mult decît el însuși, de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
ca totalitate. "Eu sunt calea, adevărul și viața". Întregul și partea sunt încrucișate. Transcendența e în mijlocul crucii, unitatea este în centrul crucii, realitatea e cruciformă și Iisus știa bine asta. A ținut să-L vedem cît este de real. Și transcendent, integrator, integru integral și inclusiv, total. Pe cruce, lumea moare și învie odată cu Fiul omului, întru Sine. Aceasta nu e istorie, căci se petrece continuu, istoria e o invenție mundană, ce introduce timpul, de care nu este nevoie, de aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
jr., Sfîrșitul banilor și viitorul civilizației, Curtea Veche, București, 2011; * Heidegger Martin, Repere pe drumul gîndirii, Ed. Politică, București, 1988; * Henry Michel, Barbaria, Ed. Institutului European, Iași, 2008; * Hick John, Noua frontieră a religiei și științei. Experiența religioasă, neuroștiința și transcendentul, Ed. Herald, București, 2010; * Hick John, Filosofia religiei, Herald, București, 2010; * Hobsbawm, L'Age des extrêmes, Complexe, Paris, 1999; * Huntington Samuel, Ciocnirea civilizațiilor, Antet, București, 1998; * Husserl Edmund, Criza științelor europene și fenomenologia transcendentală, Humanitas, București, 2011; * Huxley Aldous, Perennial
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
acceptată de societatea majoritară. Se intra astfel pe deplin în acest nou iudaism pe care Jacob Neusner l-a numit iudaismul "Holocaustului și al Izbăvirii", pentru care distrugerea evreilor din Europa se ridica la nivelul unui eveniment cu intensă semnificație transcendentă, de acum Shoah, și care atribuia creării statului Israel o dimensiune de aceeași natură, izbăvitoare de astă dată19. Astfel, exterminarea devenea o suferință unică și, prin această unicitate, le spunea evreilor de ce trebuie să fie evrei, statul Israel fiind susceptibil
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
informației, de aceea spuneam că trebuie să fie vii. Dar trebuie să ne deschidem întru înțelegere. Simbolurile se infiltrează în ego, determinîndu-l să se identifice cu ele și să le activeze în mod inconștient. Avem nevoie să redescoperim dimen siunea transcendentă, să învățăm din mituri întoarcerea la începuturi, neprihăniți ca niște "feți frumoși". S-ar putea să avem nevoie de sacrificii pentru transformare și revelație, pentru unirea contrariilor, pentru a dobîndi hrana spirituală și a merita Arborele Vieții. Artha noastră, theoria
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
paradoxul român". 5.9. Domnul Marelui Cuvînt "El este moartea morții și învierea vieții!" (Mihai Eminescu) Universul e plin de semnificație și are o menire. Ele scapă științei, poate și religiilor, dar nu și spiritualității. Aceasta vizează un tărîm invizibil, transcendent, aflat înlăuntrul Sinelui, o scînteie din Dumnezeu ce trăiește în profunzimile ființei umane. Ființa este Ființa și rațiunea de a fi a Ființei trebuie căutată în însăși Ființa perfecțiune divină, scopul final. Aceasta este obiectivitate pură, la care se ajunge
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
schimb crede că războiul din Irak e pe cale de a fi cîștigat... Îmi place Obama. Cred că e singurul care poate restabili cît de cît imaginea Americii. Pare deasupra politicii obișnuite și aduce un aer mesianic, de erou simbolic, aproape transcendent. Știu că luptă împotriva unui întreg sistem și că e foarte posibil ca sistemul să-l înfrîngă într-un fel sau altul. Dar el e altceva și deja a demonstrat că se poate. Ca putere dominantă dar insuficientă, America a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fost laureatul Nobel Paul Dirac. Speranța sa e ca într-o zi acest lucru să devină observabil în mod direct. Dar consecința cu adevărat fascinantă a ipotezei vieții veșnice e că trebuie să existe o Persoană omniscientă, om-nipotentă, omniprezentă, concomitent transcendentă și imanentă universului fizic. Fizica indică faptul că, în viitorul ultim, această persoană trebuie să aibă o structură punctiformă, de aceea a și fost numită de către John Barrow și Frank Tipler "punctul Omega", în lucrarea cu același titlu. Este acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a religiilor, cum pleda Frithjof Schuon în superba sa carte cu același titlu. Suntem împreună dacă suntem în Duh, sculptînd în Duh matrice perfecte, întru slava lui Dumnezeu. 5.8. UN CER DE SENS Cartea lui Frithjof Schuon, Despre unita-tea transcendentă a religiilor, este o carte-monument, o carte-destin, purtătoare de origini și de tradiții. Apărută în 1994, la Humanitas, în colecția de spiritualitate universală Terra licida, coordonată pe atunci de Andrei Pleșu, în traducerea Ancăi Manolescu și beneficiind de un inspirat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
cuceritor despre unitatea profundă și veșnică a tuturor religiilor, a tuturor formelor spiritului. Aceasta, deși imposibilă în plan exoteric, al formelor cultice exteri-oare, este perfect posibilă și dezirabilă la nivel ezoteric, al formelor revelate ale Cuvîntului di-vin. Prin urmare, unitatea transcendentă a religiilor se realizează în plan interior și pur spiritual, fără trădarea nici unei forme particulare de spiritualitate. "Antagonismele dintre aceste forme arată autorul dăunează tot atît de puțin Adevărului unu și universal pe cît de puțin dăunează antagonismele dintre culori
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sa, către Sursă. La fel, orice dogmă sau simbol religios revelat, afirmînd Adevărul, permite urcușul, pe raza sa, către Centru. Aprecierile acestei cărți au la bază o doctrină care nu este deloc filosofică, ci pur metafizică, avînd un caracter pur transcendent ce îi conferă detașare față de ceea ce numim gîndirea umană. Sursa ei este Inteligența pură, directă și non-discursivă, ce emană de la Dumnezeu și nu de la om, intuiția intelectuală ca participare la revelarea cunoașterii divine. Căci nu individul ca atare cunoaște, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
autorul evitînd sincretismele și artefactele dăunătoare prin scăderile lor de sens. Nu putem vorbi de religie fără să întrezărim măcar invizibilul, deschiderea spre celălalt tărîm. Trăim într-un loc fărîmițat, fracturat, căzut, din care nu putem ieși fără acest model transcendent, al Sofiei necreate, oglindit în univers și în inima omului. În opinia părintelui Scrima, expresia fericită de "unitate transcendentă a religiilor", ca și întreg efortul autorului își au originea în orizontul deschis de Rene Guenon, "a cărui umbră luminoasă, străvezie
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
măcar invizibilul, deschiderea spre celălalt tărîm. Trăim într-un loc fărîmițat, fracturat, căzut, din care nu putem ieși fără acest model transcendent, al Sofiei necreate, oglindit în univers și în inima omului. În opinia părintelui Scrima, expresia fericită de "unitate transcendentă a religiilor", ca și întreg efortul autorului își au originea în orizontul deschis de Rene Guenon, "a cărui umbră luminoasă, străvezie pînă la inaparență, adumbrește de altfel textul cărții lui Schuon". Chiar de-ar fi așa, cartea rămîne o reușită
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a cărui umbră luminoasă, străvezie pînă la inaparență, adumbrește de altfel textul cărții lui Schuon". Chiar de-ar fi așa, cartea rămîne o reușită admirabilă, pledoaria autorului, opțiunea sa pentru calea anunțată încă din titlu angajîndu-l plenar în aventura Ființei. Transcendentul e înțeles ca esențialitate non-abstractă, ca matrice creatoare ireductibilă, de unde lumea își primește semnele și minunile, "nu e ceea ce ține de lume, ci ceea ce ține lumea", (André Scrima), altfel fiind intangibil. Cum spunea Hölderlin, divinul se retrage cînd încerci să
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ortopraxii în care celălalt este expediat ca străin, păgîn sau chiar dușman. Or, Dumnezeu nu poate fi îngrădit în ritualuri, nu are forme cultice, etnice sau naționale. Ca pe Tabor, transfigurarea înseamnă de-pășirea oricărei forme, reverberația luminii pure, necreate. "Transcendentul fiind chemarea la marea sărbătoare a Universalului celui Viu, refuzul ei nu ține oare de temerea noastră față de da-rurile Duhului și de tendința de a ne zgribuli în micile noastre adăposturi preacunoscute?", se întreabă părintele Scrima. Acestea sunt numai o
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prezența Duhului. Și chiar după... 5.9. BIOLOGIA CREDINȚEI Cercetată de știință, religia este abordată mai nou din perspectivă psihologică sau chiar biologică, fiziologică. Psihologia religiei este o disciplină tînără ce constată că omul credincios, ca locuitor al unei patrii transcendente, se descurcă mult mai bine în fața avatarurilor și provocărilor vieții cotidiene, tocmai pentru că este în stare să se autorelativizeze. Cel mai adesea el trăiește o stare de bine, o ușurare. Omul are în el setea de absolut, nevoia de a
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
fabricate și ele tot în lobul parietal. Ele pleacă dintr-o arie cerebrală identică, astfel încît religiozitatea ar putea fi considerată un fenomen unitar. Pentru cei doi autori creierul își creează propriul Dumnezeu. Ritualurile religioase pot provoca se susține stări transcendente, care se răsfrîng asupra hipotalamusului. Centrul din creier care reglează reacțiile de excitare sau de calmare este inhibat. Cu alte cu-vinte, procese neurologice care provoacă trăiri mistice. Ei bine, mie toate acestea mi se par niște monstruozități științifice. Considerațiile de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Press, New York, 2005; Schell Jonathan, The Unconquerable World, Metropolitan Books, New York, 2003; Schumpeter Joseph A., Capitalism, socialism and democracy, Harper and Brathers, New York, 1950; Sen Amartya, Development as freedom, Oxford University Press, Oxford U.K., 1999; Schuon Frithjof, Despre unitatea transcendentă a religiilor, Humanitas, București, 1994; Seife Charles, Zero. Biografia unei idei periculoase, Humanitas, București, 2007; Sen Amartya, On Ethics and economics, Basic Blackwell, London, 1987; Shiller Robert, The Subprime solution, Princeton University Press, Princeton, 2008; Simon Sylvie, Apocalipsa anunțată. 2012
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și imediate, conform cărora ea netezește drumul către un „fascism voluntar”. Adevărul este că societatea de hiperconsum nu stimulează atât revenirea autoritarismului, cât mai degrabă ne protejează de acesta. Și oricare ar fi amenințările la adresa educației și a culturii, capacitățile transcendente, reflexive și critice ale subiecților n-au fost câtuși de puțin anulate. Motivele de a spera nu sunt neînsemnate: în ciuda inflației nevoilor de noi mărfuri, individul continuă să trăiască pentru altceva decât pentru bunuri materiale trecătoare. Idealuri ca iubirea, adevărul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
identicului prin căutarea de mici experiențe de viață noi. Prin actul consumului se exprimă respingerea unei anumite rutine și a transformării sinelui în lucru. Hiperconsumul înseamnă mobilizarea banalității materiale în vederea intensificării faptului trăit și a vibrației emoționale. Există încă subiectivitate transcendentă în consumatorul din noul val, tropismul său traducând dorința de a nu fi înecat cu totul în rutina cotidiană și în cadența repetitivă a vieții. Modelul neoconsumatorului nu este individul manipulat și hipnotizat, ci individul mobil, individul în permanentă mișcare
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
nouă formă de „colonizare”? După cum se știe, avertismentele cu privire la dezlănțuirea mercantilizării vieții nu lipsesc. Unii văd în asta un terorism înspăimântător, un totalitarism de un stil cu totul nou care depersonalizează și abrutizează lumea. Alții anunță sfârșitul apropiat al valorilor transcendente și al formelor de sociabilitate. Alții, în sfârșit, se alarmează la ideea că marfa ar putea duce la înăbușirea celor mai înălțătoare sentimente umane. Trebuie oare să le dăm dreptate? Viitorul societății de hiperconsum poate fi conceput și altfel decât
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de se defini, de a se organiza fără a recurge la vreun principiu exterior. Așa cum statul modern și-a arogat dreptul de a reexamina societatea, de a o reconstrui de la un capăt la altul, rațional și independent de orice fundament transcendent, tot astfel publicitatea s-a străduit să scoată modurile de viață din moștenirea tradiționalistă. Suveranitatea poporului, forța publicității: în ambele cazuri s-a concretizat același proces de autonomizare față de puterile normative moștenite din trecutul ancestral. Și tot așa cum, în numele puterii
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]