1,894 matches
-
la Beiuș. Raporturile feudale de pe aceste locuri sunt reconstituite după circumscripțiile urbariale din 1589 și de la 1 august 1600. Acest urbariu arată că aceste locuri se găsesc într-o zonă primejdioasa, expusă incursiunilor, jafurilor turcești sau ale oștilor imperiale ori transilvănene în lupta fie cu turcii, fie între ele. Primele atestări documentare despre satele comunei Lunca apar după cum urmează: Satul Lunca atestat documentar în anul 1588; Satul Briheni atestat documentar în anul 1588; Satul Hotarel atestat documentar în anul 1527-1528; Satul
Lunca, Bihor () [Corola-website/Science/300857_a_302186]
-
fost menționată de-a lungul timpului sunt: "Alba Ecclesia" și "Weisskirch". Satul a fost fondat de către coloniști sași, chemați în țară de către regele Geza al II-lea (1141-1161). Majoritatea populației acestui sat a fost secole întregi de etnie germană (sași transilvăneni).
Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300860_a_302189]
-
și influențele inhibitorii, negative, venite dinspre orășenii sași ai Bistriței, precum și a mișcărilor anarhiste ortodoxe din Transilvania conduse de călugări străini de neamul românilor, precum Visarion Sarai, Sofronie de la Cioară ș.a., ce vizau înlăturarea unirii religioase cu Romă a românilor transilvăneni. Stăpânirea habsburgica, motivată de rațiuni politice proprii, a edificat cadrul legislativ ce a înlesnit românilor accesul la educație și mai apoi la o anumită stare de prosperitate, o primă măsură de mare însemnătate pentru evoluția ulterioară a românilor a fost
Telciu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300899_a_302228]
-
Nicolau s-a stabilit că unele așezări din comună sunt din vremuri voievodale sau chiar prevoievodale, cum ar fi: Ungureni, Epureni, Durnești, Borzești, Plopeni, Dumeni și Tăutești. Din vremuri vechi, pe teritoriul actual al comunei Ungureni treceau cete de ciobani transilvăneni, care erau originari din părțile Bârsei și, deoarece veneau dinspre ținuturile stăpânite de unguri, li se spunea „ungureni”. Satul Ungureni este centrul de comună, purtând această denumire de peste 4 veacuri. În vechime, satul Ungureni a fost împărțit în: Plopenii Mari
Comuna Ungureni, Botoșani () [Corola-website/Science/300929_a_302258]
-
XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe aceste locuri. Cetatea romanică era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
a avut loc întâlnirea preoților din protopopiat, luându-se decizii legate de funcționarea grânarele parohiilor, prin care să fie asigurate venituri pentru școli și rezerve pentru săracii satelor. Un eveniment remarcabil pentru comunitatea locală a fost întâmpinarea elitei intelectualilor români transilvăneni, delegați la Adunarea generală a Asociațiunei pentru literatura și cultura poporului român, în data de 6 august 1908, în drumul lor de la stația de tren Ciucea cu trăsurile spre Șimleu. Au fost întâmpinați de preotul satului Aurel Orian și de
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
de pe moșu’ (deci, bunicul) Orăș hatman”. În 22 iulie 1758, Ioan Flondor, mazil de Cernăuți, și Ilie Stroici își disputau satul Bainți la Divan. Consemnat în „Consignațiunea lui Enzenberg” din 15 decembrie 1778 sub numele de Bainți, cu trei emigranți transilvăneni, satul Baineț avea, în 1776, 15 gospodării, iar în 1784, 79 de gospodării. În 29 martie 1783, în fața Comisiei cezaro-crăiești de delimitare a proprietăților în Bucovina, Ioniță Flondor declara că stăpânește întreg satul Bainți, moștenit de la strămoșul lui, Dumitraș Bainschi
Baineț, Suceava () [Corola-website/Science/301927_a_303256]
-
a dispărut, iar urmașii oierului Gheorghe Târlungeanu au numit satul Târlungeni. În timp ciobănii și-au păstrat și îngrijit locurile de peste munți unde își aduceau "tîrla". Tîrla rămânea de multe ori la câmpie și pe timpul verii. Locul preferat de către pastorii transilvăneni era cîmpia cuprinsă între Buzău și Siret. Astfel, în anul 1845 sunt atestate un numar de 63 de târle așezate la iernat, însumând 57000 de oi, dar și bivine, căi și capre. Majoritatea tîrlelor își aveau locația în valea Râului
Râmniceni, Vrancea () [Corola-website/Science/301895_a_303224]
-
aceste limite dintre diferitele bazine hidrografice erau situate fortificații de hotar ( "indagines",„pasarici”), puncte de straja si locuri de trecere. Acestea din urmă erau denumite "kapu", termen care provine și numele văii Căpușului, prin care se făcea trecerea dinspre țara transilvăneană a românilor și slavilor, atestată în "Gesta" Notarului Anonim al regelui Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorut. În zona Călatei se regăsește, de altfel, și toponimul "Marothlaka" (Morlaca, CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorut și a bunicului
Comuna Mănăstireni, Cluj () [Corola-website/Science/300338_a_301667]
-
din evoluția datelor statistice În condițiile date, adica localitate cu religie preponderent ortodoxă , apariția Mănăstirii ortodoxe "Sfânta Treime" într-o zonă pitorească din Soporu de Câmpie este un rezultat firesc al evoluției spirituale a locuitorilor din acest vechi perimetru istoric transilvănean ,respectiv au sprijinit - material și spiritual - apariția acestei mănăstiri. Scrie unica monografie folclorică a satului Soporul de Câmpie în anul 1969, în cadrul lucrării de licență intitulate „Soporul de Câmpie: monografie folclorică”, lucrare publicată în 2012 de Fundația culturală „Vacanțe muzicale
Soporu de Câmpie, Cluj () [Corola-website/Science/300356_a_301685]
-
Căminului Cultural Barcani, laureata a mai multor premii județene și naționale. Mircea Solomon, profesor universitar la Academia de Educație Fizică și Sport, București. Gheorghe Radu (născut în 1952) - preot, autorul lucrării monografice Istoricul vieții bisericești a românilor din ținutul Buzaielor transilvănene și împrejurimi, teza de licență în teologie, Sibiu, 1979 și a unei monografii a satului natal. Ovidiu Zarnescu (născut în 1933) - judecător la Curtea Supremă de Justiție, presedintele Biroului Electoral Central în anul 1992.
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
Apahida, localitate care a servit drept capitală a regatului gepid. Aici a fost descoperită necropola gepidă a căpeteniei princiare gepide creștine Omharus (OMHARIVS, OMARIVΣ, AVD-OMARIVΣ, Audomharjaz, latinizat Omharius). Unii istorici au sugerat că toponimul Ardeal provine de la numele regelui gepid transilvănean Ardarich. Resturile gepizilor au dispărut sub stăpânire străină. În secolul al VII-lea însă scriitorii bizantini foloseau pentru Oltenia-Banat numele de Gepidia. Ultima lor menționare a fost făcută în secolul al IX-lea, când încă mai exista un rest de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
ca așezare civilă. Începând cu secolul al XIV-lea, sub protecția tânărului stat feudal Țara Românească se afirmă în întreaga zona subcarpatică o puternică viață economică prin introducerea în circuitul productiv a tuturor resurselor naturale și prin circulația bunurilor materiale transilvănene și sud-dunărene. Deși existau cu multă vreme în urmă, sunt atestate documentar toate așezările din zonă, începând cu anul 1480 (Polovragi și Baia de Fier), apoi Racovița (1502) și Cernadia (1587). Documentele respective arată aceste sate, până atunci libere, devin
Comuna Polovragi, Gorj () [Corola-website/Science/300466_a_301795]
-
faptul că în timpul bătăliei din 1330 sibienii s-au răsculat împotriva lui Carol Robert, în colaborare cu Basarab I. Aceste condiții socio-politice fac aproape imposibilă ipoteza retragerii către Sibiu. Într-o diplomă din 11 noiembrie 1336 dată de rege vicecancelarului transilvănean Thatamer și fratelui său Bako, pentru meritele lor în campania din 1330, este relatată primejdia de la acea dată a drumului de pe Valea Oltului: În perspectivă, distanța dintre Argeș și Timișoara (de unde a plecat armata și unde s-a întors regele
Bătălia de la Posada () [Corola-website/Science/298672_a_300001]
-
în prezent aproape neschimbată. Între 1865 și 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor. În anul 1898, statuia lui Honterus se amplasează în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean. După Primul Război Mondial, galeria pentru orgă a fost extinsă și s-a consolidat bolta corului. Mai târziu au fost refăcute și fialele contraforturilor din cor. Biserica Neagră este cel mai mare edificiu de cult în stil gotic din sud-estul
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
și restaurate parțial. Astăzi colecția cuprinde 156 de exemplare, printre care și unele fragmente. Clasificare și datare Nici astăzi specialiștii nu sunt mereu siguri în privința tipurilor de covoare și a datării lor. Majoritatea covoarelor din Biserica Neagră sunt categorisite ca „transilvănene“, pentru că s-au păstrat în număr mare și în multe variante pe teritoriul Transilvaniei. Această grupă este formată în pricipal din așa-numitele covoare cu nișă dublă, apoi mai sunt covoarele cu nișă și covoarele de rugăciune care de diferențiază
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
acestuia s-a pierdut în marele incendiu. Maistrul măcelar Laurenz Bömches a susținut ridicarea celui nou, iar monograma lui se află pe coroana ornamentală, pe una dintre laturile-oglindă ale amvonului. Altarul din Feldioara (sec. 15): Un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat. Din Feldioara el a ajuns in posesia Muzeului Săsesc al Țării Bârsei, iar de acolo în Biserica Neagră. Pe tablă sunt pictate scene din viața lui Hristos. Portalurile gotice (1477): Pe aripile portalului sudic, decorate cu
Biserica Neagră () [Corola-website/Science/298709_a_300038]
-
, uneori scris "Gheorghe Barițiu", (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj - d. 2 mai 1893, Sibiu) a fost un istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. Gheorghe Bariț a fost fiul lui Ioan Pop Bariț, preot greco-catolic, și al Anei Rafila. Studiile primare le-a efectuat la școala unitariană din Trascău (azi Rimetea, județul Alba) între 1820-1824. A urmat apoi Gimnaziul
George Bariț () [Corola-website/Science/299565_a_300894]
-
de angajați vor intra în șomaj. Nokia precizeză că această decizie vine ca urmare a optimizării proceselor de productie la nivel mondial și reorientarea producției către fabricile din Asia. În Jucu de Jos s-a nascut istoricul și publicistul român transilvănean George Barițiu (1812-1893), conducător al Revoluției de la 1848. La fel, originari din Jucu sunt poeții clujeni Marta Petreu și Mircea Petean. În plan sportiv, Jucu este locul de baștină al fotbalistului român Cristinel Pojar, actualmente antrenor secund la Kuban Krasnodar
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
se declara drept nul și neavenit orice act de înstrăinare sau de dispunere asupra unor bunuri mobile sau imobile ale statului aflate pe teritoriile unite cu România la 1 decembrie 1918. În ziua de 14 decembrie Vasile Goldiș, în numele delegației transilvănene a Marelui Sfat Național, a predat regelui Ferdinand I Rezoluția votată de Adunarea Națională de la Alba Iulia. La 15 decembrie, ziarul arădean "Românul" publica: "Consiliul Dirigent" [de fapt Marele Sfat] "din Sibiu după consultări mature a decis să predea imperiul
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
Naționale din Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918 sunt și rămân de-a pururea unite cu Regatul României", iar al doilea la organizarea Transilvaniei "până la definitiva organizare a României întregite" și stabilea principiile și modalitățile concrete de conducere a afacerilor transilvănene de către guvern și Consiliul Dirigent, pentru o perioadă de timp limitată, destinată unificării legislative și instituționale. Consiliul Dirigent trebuia să prezinte guvernului proiectul de reformă electorală care să cuprindă votul universal și proiectul de reformă agrară, iar în problemele legate
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
noiembrie 1919) Transilvania a fost reprezentată prin aceiași miniștri fără portofoliu, iar în guvernul Alexandru Averescu (13 martie 1920 - 16 decembrie 1921) de Octavian Goga și Vasile Goldiș. Din delegația română la Conferința de pace au făcut parte și români transilvăneni, propuși de Consiliul Dirigent, acceptați și numiți de forurile de la București: oameni politici - Alexandru Vaida-Voevod și experți - Caius Brediceanu, Mihai Șerban, George Crișan, Ionel Mocioni, Ion Grigore, Ion Iosif, Ion Coltor, Nicolae Bogdan etc. În anul 1918 pe teritoriul Transilvaniei
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
au avut de pătimit în anii Primului Război Mondial pentru sentimentele de unitate politică românească. Deoarece instanțele din Transilvania se aflau sub jurisdicția Curiei din Budapesta s-a adoptat soluția, concretizată printr-un Decret-Lege în noiembrie 1919, a înființării a trei Secțiuni transilvănene pe lângă Curtea de Casație și Justiție din București. Contrar prevederilor Convenției de la Belgrad, Consiliul a început numirea de prefecți în județele românești, chiar și în acele județe aflate dincolo de linia de demarcație. Astfel, în prima etapă, la propunerea șefului Resortului
Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului și ținuturilor românești din Ungaria () [Corola-website/Science/299555_a_300884]
-
Adolf Buccow (1760-1762). Conscripția Klein oferă informații despre românii uniți cu Biserica Romei, într-o situație asemănătoare aflându-se statisticile generalului Bucow și a lui Petru Pavel Aron. Așadar, până în secolul al XVIII-lea nu există pentru cele cinci sate transilvănene informații cu caracter general necesare unei analize demografice. Din secolul al XIX-lea datează primele informații generale, datorate recensămintelor realizate de autoritățile austriece. Rezultat al ordinului emis de Guberniul austriac la 2 aprilie 1850, primul recensământ cu caracter general din
Comuna Panticeu, Cluj () [Corola-website/Science/299562_a_300891]
-
secolul XVIII și secolul XIX au apărut, semnificativ, pe fundalul eforturilor românești de emancipare din Transilvania și Banat, populația românească pe atunci încă nefiind recunoscută ca națiune. Teoria roessleriană, era în fond, o reacție la acțiunile de emancipare a românilor transilvăneni , conduse de Școala Ardeleană și Inochentie Micu Klein. După Marea Unire din 1918, negarea continuității românești în Dacia și teoretizarea pretinsei inferiorități a lumii rurale românești în raport cu lumea urbană maghiaro-germană din Transilvania au alimentat masiv resentimentele pe care le-a
Teoria lui Roesler () [Corola-website/Science/299612_a_300941]